The Negotiation (2018)

Prima reactie dupa cam 15 minute din "The Negotiation" a fost un soi de deja vu relativ la "The Negotiator", un film cu 20 de ani mai vechi (damn, I'm getting old...). Deja vu care s-a intensificat dupa inca vreo 30 de minute cred. Nu-i chiar acelasi story, dar avem multe elemente comune. Sa revenim totusi la minutul 0...

Filmul incepe cu o negociatoare a politiei coreene care isi intrerupe ziua libera pentru a rezolva un incident cu doi ostatici. Tentativa esuata. Continuam la scurt timp dupa, cand aceeasi negociatoare e scoasa din concediul in care a fost trimisa dupa o intentie de demisie. Un traficant de arme coreean retine un grupulet de ostatici undeva prin Thailanda aparent, si o cere explicit pe ea pentru tratative printr-un canal video. Negocierea nu merge chiar bine, dar sa ma abtin de la spoilers. Ce pot sa zic e ca incet incet, situatia escaladeaza la un nivel din ce in ce mai inalt, si ne prindem repede ca respectivul individ nu vrea bani. Ci cate un interlocutor din ce in ce mai sus pus pe care sa-l compromita de fata cu tot restul politiei.

Din pacate, cred ca descrierea anterioara suna ceva mai promitator decat decurge filmul. Nu e rau, dar e previzibil. Mai mult, pana la un punct am avut impresia ca actrita care joaca rolul principal feminin n-o face chiar foarte bine. Pana la un punct = pana cand pana si oponentul o califica ca o negociatoare slaba cu prea multe emotii si care nu stie sa minta = poate asta justifica si interpretarea... Nu-mi mai aduc aminte prea multe detalii din "The Negotiator" de acum 20 de ani, dar ultima data cand l-am vazut mi-a lasat clar o impresie mai buna decat ce-i aici pe o tema, asa cum am zis, destul de similara. Si oarecum neasteptat, din vagile amintiri care le mai am parca a fost chiar ceva mai.. dramatic si mai dur sa zicem, chestie care de obicei e inversa intr-o comparatie Hollywood vs. Asian cinema. Dar na, mai exista si exceptii...

Rating: 3 out of 5