First Love (2019)

Am avut ocazia sa vad 3 filme la NIFFF anul asta, intr-o "vacanta" scurta de 2 zile, care de fapt daca ma gandesc acum a fost cam de o zi, dar.. neimportant :) ... Mai importanta e o paranteza, poate un pic lunga, but I feel that I must do it: ce e NIFFF? Un festival de film "fantastic", tinut anual in Neuchatel, Elvetia, din 2001 incoace, unde coincidenta face sa fi locuit vreo 4 ani. Primul meu contact cu NIFFF a fost in 2011, si tot atunci mi-am pus problema cum naiba s-o fi nimerit ca un orasel de 20000 de locuitori sa gazduiasca un festival international de film. Si nu e chiar unul oarecare, ci din cate stiu eu unul din putinele evenimente de ceva amploare care sa aduca o combinatie de nisa F & SF & horror & weird indie movies + o sectiune dedicata Asian Cinema an de an. Culmea e ca NIFFF la prima vedere = being on site, nu pare a fi un eveniment chiar foarte amplu ca public (comparativ cel putin cu altele). Ajung sa ma intersectez cu NIFFF din ce in ce mai rar, de regula cand mai am sansa sa mai combin cate un work trip in zona, dar totusi ca sa dau o idee legat de anvergura, in 9 zile avem undeva cred la vreo 60-70 de filme in tot felul de sectiuni tematice, fara sa punem documentare, scurt metraje, clasice open air a la "Alien" sau "Pulp Fiction", seminarii, workshopuri si alte evenimente asociate. De-a lungul timpului NIFFF a mai reusit sa aduca la fata locului si nume ca George R.R. Martin, Kevin Smith sau chiar pe John Carpenter intr-un concert. Avand in vedere genul de filme prezente la NIFFF, n-ai niciodata garantia ca o sa dai peste vreo capodopera. Indie SF & horrors e probabil nisa cu cel mai mult junk produs, deci cumva e de asteptat sa intalnesti si asa ceva. Cu toate astea, ai si filme foarte bune. E de fapt cate ceva pentru orice gust, iar o asa diversitate a programului intr-o nisa de altfel relativ restransa e unul din punctele forte ale organizarii. NIFFF mi-a dat ocazia sa vad "Cabin in the Woods", "Dead Snow 2", "iNumber Number", "Jeeg Robot" sau acum "First Love". Which takes us back to our movie ;)

"Hatsukoi", titlul original, e un soi de action-thriller japonez (n-avem doar SF & horror la NIFFF), regizat de Takashi Miike. Probabil mai cunoscut pentru unele din cele mai dure filme asiatice, cum ar fi "Audition" sau "Ichi, the Killer" (n-am vazut nici unul), omul e destul de prolific avand peste 100 productii regizate din '91 incoace. N-am vazut prea multe, iar unele mi s-au parut foarte slabe ("13 Assassins", "Sukiyaki Western Django"). Totusi, mai recent, intr-un zbor peste ocean, in lipsa de optiuni mai bune am dat peste "Blade of the Immortal", care a fost chiar decent. Asa ca am zis ca hai sa risc, desi in ultima vreme nu prea mai gust violenta in exces pe ecran. Introducerea semi-ironica facuta chiar de regizor care si-a prezentat productia ca una foarte light a produs ceva zambete prin sala. Evident, undeva in primul minut avem deja un cap taiat. Dar overall filmul e watchable. Nu avem ceva extrem. Sa zicem: "Tarantino level" ca blood & gore :)

Leo e un boxer tanar care e diagnosticat dupa un knock-down cu o tumora la baza craniului si nu prea mult de trait. In paralel, Kase, un membru de rang inferior intr-un clan yakuza, pune la cale un plan impreuna cu un politist corupt, prin care sa fure un transport de stupefiante. Vina ar urma sa fie aruncata pe triadele chinezesti rivale si pe Monica, o prostituata drogata care are viziuni periodice cu fantoma unui tata abuziv. Si o viziune din asta da tot planul peste cap, fata fugind la propriu intr-un moment de intersectie karmica fix in bratele lui Leo. Caruia un ghicitor tocmai ii prezise sanatate de fier + gandul la binele altuia pentru succes in viata. Nefiind deloc convins de prima parte, iar a doua nerezonand prea mult cu profesia de boxer, omul ajunge un soi de bodyguard de ocazie pentru restul filmului. Partea faina e ca desfasurarea povestii merge pe mai multe linii, iar ce-ai crede ca e o varianta clasica de "damsel in distress & her knight in shining armor" nu prinde nici pe departe tot focusul. Avem un umor negru excelent, care rezulta in mare parte din toate incercarile lui Kase de a-si duce planul la capat, un tip foarte calculat la prima vedere, dar caruia pare sa nu-i iasa nimic.

Ii genul de film in care daca dai prea mult din actiune ii strici farmecul, si cred c-am scris suficient oricum :) Ce-ar mai fi de zis e ca in ciuda faptului ca avem destule gloante, sabii si sange si un umor poate uneori usor acid, iar partea de romance n-are chiar cine stie ce prim-plan (dar nu-i absenta), e o anume caldura in film care e prezenta de la cap la coada. Iar asta ii da un plus mare, cel putin fata de ce-am mai vazut eu de Miike. Ca tot ziceam de Tarantino mai sus, aduce poate un pic a un "True Romance" in varianta japoneza. Doar un pic. Cam atat. Din pacate n-avem inca un trailer per se, iar deocamdata filmul e inca in limited release prin festivaluri, dar probabil o sa iasa si mainstream pe final de an. For now, long live NIFFF! ;)

Rating: 4.5 out of 5