The Sting (1973)

 

Dupa ce am vazut "The Verdict" acum vreo trei saptamani, mi-am adus aminte ca mai am o restanta in zona de clasice, "The Sting", din care am prins cate o bucatica pe ici pe colo la TV din cand in cand, dar niciodata n-am reusit sa vad tot filmul cap-coada.

Sincer, mi-e destul de greu sa scriu o recenzie pentru "The Sting". Subiectul e planificarea si executia unei escrocherii de amploare, contra unui bancher nemilos cu legaturi in lumea interlopa a Chicago-ului anilor '30. Totul pleaca de la o escrocherie mai mica avand ca victima un curier al respectivului, o polita platita cu sange, si o razbunare care duce subiectul in planul de mai sus. Desfasurarea filmului e construita cate o bucatica la rand intr-un puzzle care se completeaza incet incet spre final, iar sa dezvalui mai mult i-ar strica tot farmecul.

Daca ar fi sa compar "The Sting" cu altceva, cum mai fac de obicei, ca sa vedem pe unde ne situam, ar fi un film de Guy Ritchie cu o structura episodica a la Tarantino dar lansat in 1973, adica mult mai cuminte. Pe langa plusul evident al distributiei de pe afis, ceea ce a fost o adevarata surpriza a fost imaginea. Daca in general sentimentul e de "old movie", chiar mai aproape poate de anii '50-'60 decat de '70, linia asta e intrerupta din cand in cand de cate o scena care pare revolutionar de contrastanta fata de restul. Fie ca e vorba de un zoom in, fie de o kinetic camera aparuta de nicaieri, fie pur si simplu de organizarea unei scene cum ar fi o urmarire unde doi oameni fug in directii diferite unul pe o platforma deasupra altuia. Nu e ceva extraordinar daca ne uitam la best stuff din zilele curente, dar pentru '73 e de remarcat. Concluzie: o distribuite si un subiect solid + o tehnica excelenta = un film care pentru o varsta de aproape 50 de ani, clar inca merita vazut.

Rating: 4 out of 5