Se afișează postările cu eticheta Revenge. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Revenge. Afișați toate postările

miercuri, 31 martie 2021

Promising Young Woman (2020)

Am vrut sa scriu intrarea asta la cald, imediat dupa ce am vazut "Promising Young Woman" acum vreo saptamana, dar din pacate n-am avut timp. Nu ca acu' as avea... Dar daca o mai aman probabil uit tot ce aveam in minte. Si-asa n-a mai ramas mult...

In primul rand am evitat o perioada sa pun filmul in "to watch list" din doua motive: 1) nu-mi place Carey Mulligan (si inca mai cred ca rolul facut in "Drive" a tras filmul ala in jos, desi dupa ce-avem aici mi-am schimbat opinia legat de "acting value" la 180 grade) si 2) is ultra satul de filme care primesc o eticheta legata de vreun social issue, social movement, whatever, oricare ar fi asta, si ma chinui realmente in ultima vreme sa fac un slalom printre productiile care nu scapa ocazia sa atinga o problematica de gen. Pentru ca din start face greu un comentariu obiectiv care sa nu riste sa fie interpretat aiurea. Am mai zis-o si o s-o repet - cand vad un film vreau ceva sa ma scoata cu mintea din "current real life", sau daca nu, macar sa-mi atraga atentia ca valoare de cinema. Pentru restul exista stiri, documentare, altele. Din fericire, cu toate etichetele de bias feminist care i s-au pus - legat de care o sa fac abstractie totala, "Promising Young Woman" are ceva de spus ca productie de cinema. Si merita vazut in primul rand pentru asta.

Subiectul intra in categoria "revenge story". Si cam ca orice "revenge story", de la Monte Cristo sau mai din urma incoace, are ceva ce prinde. Casey e o tanara singuratica care isi duce zilele in spatele unei tejghele dintr-o cafenea, dupa ce cu ani in urma a renuntat la o cariera medicala retragandu-se din facultate. In urma unui incident avand ca victima o buna prietena, despre care nu primim detalii foarte precise in film (si aici avem o nuanta fina). Dar se poate presupune usor ca e vorba de un viol in timpul unei petreceri scapate de sub control. Rezultatul - responsabilii exonerati printre aburii alcoolului de pedeapsa, si ulterior sinuciderea colegei. Trauma insa se transfera mai departe, si ajungem in prezent cand principala activitate nocturna a lui Casey e de a juca un rol de momeala vulnerabila = cu prea multe grade la bord, in cluburile din oras, pana la momentul in care cel ce incearca sa profite ajunge prea departe si e lovit la figurat de socul ca victima e complet lucida. Din nou, nu ni se dezvaluie un final explicit la respectivele secvente (aceeasi nuanta fina), dar putem presupune iar usor ca razbunarea ramane soft, la nivelul de a lecui macar temporar respectivii indivizi de asemenea tentative. Contextul actiunii se complica cand Casey se-ntalneste cu un fost coleg. Cum se complica, vedem in film...

Dupa cum am spus, probabil am uitat mult din ce-aveam de zis la cald. Ca sa nu pierd firul de mai sus, scenariul e excelent scris si regizat - nuanta fina de care ziceam e ca pe tot parcursul filmului ai senzatia ca la urmatoarea scena te paste o explozie de violenta a la Tarantino, dar asta nu se-ntampla. Cu o singura exceptie, care prin contrast o face extrem de dura (si probabil asta e si ideea), in ciuda asteptarilor, ce-ti trece prin fata ochilor e un revenge story total non-violent cap-coada, ceea ce-i da un aer complet aparte si de tinut minte. Carey Mulligan intra complet in personaj, sau mai bine zis iese din ce interpretari sterse am mai vazut, si cum spuneam in paranteza de la inceput, mi-a schimbat radical opinia legat de talentul actoricesc. Tehnic filmul puncteaza la doua capitole - montaj, n-am mai vazut de ceva vreme ceva la nivelul asta (bine, nici n-am prea avut ce) si soundtrack - nu ma refer doar la coloana sonora dedicata, ci la selectia de songs/covers care e folosita. Sunt filme (multe de Tarantino, "Drive" daca tot l-am pomenit mai sus, "Baby Driver", "Atomic Blonde", "A Simple Favor", si altele) in care asta face macar 10% din atmosfera. "Promising Young Woman" se incadreaza fara probleme in aceeasi lista.

O sa inchei cu un spoiler (sort of). Finalul de aici e probabil comparabil ca soc cu cel din "Uncut Gems" (diferenta fiind ca aici iti mai da ceva timp sa-ti revii - because the story is not over). Din pacate, ca si acolo, e destul de amar - de fapt mult mai amar. Intr-un sens il face un anti-revenge movie, pentru ca poti sa-i dai si interpretarea asta. Pe de alta parte o rezolvare in varianta de "let it go" ar fi anulat subiectul, iar ceva in stil "John Wick" ar fi fost total nerealist. Imi aduc aminte insa ca anul trecut am scris despre "A Good Woman Is Hard to Find", deci ceva la mijloc exista, dar cred ca intentia este cea de final suficient de amar cat sa nu-l uiti. Iar un criteriu pentru un film bun, e ca-l tii minte :) ...

Rating: 4.5 out of 5

duminică, 20 mai 2018

Afro Samurai (2007) and his Resurrection (2009)



Dupa cum se observa duc in continuare lipsa/timp de material nou asa ca am zis sa ma opresc la ceva ce nu mai tin minte daca si cand am avut pe blog = un anime. Diferenta fata de zona anime obisnuita e ca "Afro Samurai" nu e exclusiv productie japoneza, toata partea de acting si in special ce tine de sound fiind made in Hollywood. Pesemne de-acolo se trage si faptul ca acum 10 ani mini-seria, pentru ca de asta vorbim a avut destul de mult succes, avandu-l pe Samuel L. Jackson titular pe afis. Toata actiunea e centrata pe un revenge story destul de straight-forward. Contextul aduce partea ceva mai originala: Undeva intr-un viitor distopic, exista doua bandane de samurai - No. 1 and No. 2. Cel mai tare samurai o detine pe cea cu numarul 1 + ceva de genul "god status" = untouchable = nu poate fi provocat decat de numarul 2. Numarul 2 in schimb poate fi provocat de oricine vrea sa devina numarul 2, adica viata respectivului se rezuma cam la fight, more fight and even more fight pana ce ajunge, daca mai ajunge sa dea ochii cu numarul 1 (pentru ca evident si numarul 1 si numarul 2 nu-s chiar persoane de gasit in cartea de telefon). Ei... povestea incepe cu pierderea bandanei No. 1 impreuna cu propriul cap de catre tatal protagonistului. The little Afro vrea razbunare, iar de aici urmeaza o serie de flashbacks in care aflam cum a crescut, unde a invatat sa manuiasca o katana, cum a facut rost de bandana nr. 2 si pe cate cadavre a fost nevoie sa calce pentru asta. La pachet - lots & lots & lots of blood... (too much actually...). In orice caz, dupa cum am zis, contextul plus cateva caractere foarte original construite (n-am zis nimic de un alter-ego imaginar a lui Afro care e pe atat de talkative pe cat de silent e personajul principal) au facut din "Afro Samurai" un anime acceptabil si macar interesant. Cat despre his resurrection...

In stil tipic Hollywood, pe baza succesului avut de prima serie, la doi ani dupa a aparut inca un anime care a luat povestea de la capat. Adica (spoiler alert) Afro pierde si el bandana nr. 1 (dar isi pastreaza capul), aceasta fiindu-i luata de un personaj aparut de nicaieri. Sora uneia din fostele victime, vine un plan diabolic de razbunare = clonarea lui Afro senior ca un soi de mindless cyborg si plasarea lui Afro junior in pozitia de a-si ucide propriul tata pentru bandana nr. 1 si pentru a-i reda odihna vesnica. Partea proasta e ca rezultatul la toata povestea asta e un soi de ciorba reincalzita, care incepe sa devina plictisitoare dupa ce iar porneste un sir de endless fights... Ori asta, ori am imbatranit eu si nu mai am rabdarea de alta data (l-am vazut relativ recent). Therefore...

Rating: AS - 3 out of 5 ; ASR - 2 out of 5

sâmbătă, 22 octombrie 2016

Sushi Girl (2012)


"Sushi Girl" e un revenge thriller cu un subiect clasic care vine cu o nota exotica prezenta in primul rand in titlu. Mai putin in film ...

Un tip e eliberat din inchisoare dupa ce a stat inchis cativa ani in urma unui jaf. I se asigura o primire nu foarte placuta de catre fostii colegi de banda, scapati de politie, dar si fara diamantele furate, aparent disparute fara urma. Reuniunea e organizata de seful grupului intr-un cadru preluat din obiceiurile Yakuza (chit ca n-avem nici un japonez prezent) = o cina cu sushi servit de pe o femeie nud, inerta, a carei prezenta e menita sa fie pur "decorativa". E cumva previzibil ca persoana in cauza isi va iesi din rol, si de la un punct din film devine foarte previzibil si care e de fapt adevaratul sens al prezentei ei. Pe care de fapt l-am zis deja cand am inceput cu incadrarea la revenge thriller ...

Vorbim clar de un film de serie B cu buget scazut vizibil. In plus, ca sa compenseze asta mi s-a parut excesiv de violent. Da na ... poate am inceput eu sa imbatranesc si nivelul de stress sa respinga anumite scene, desi sincer nu cred ca daca ar avea mai putin sange ar fi vreo pierdere. In orice caz, are cateva aspecte de apreciat. Pe de o parte il avem pe Tony Todd in rolul de principal personaj negativ care l-a facut atat de des incat e greu sa iasa prost. Pe de alta parte "the sushi girl" e total absenta pana in finalul filmului, in ciuda prezentei ei in cadrul de desfasurare. Atat de absenta ca uiti ca exista, ceea ce se pliaza perfect pe ce pare a fi si rolul asumat in asemenea cadru. Chestie care mai ajuta totusi la o oarecare surpriza pentru ce se vrea a fi "the final twist". Din pacate unul un pic irealist ... dar na, it's a movie :) ...

Rating: 3 out of 5

luni, 24 august 2015

The Gift (2015)


Observ de la o vreme ca thrillerul ca gen pare a fi pe cale de disparitie uitandu-ne la frecventa productiilor. Sau cel putin sa fie din ce in ce mai rar prezent pe lista saptamanala de box-office. Nu mai tin minte sa fi remarcat nimic de la "Gone Girl" = toamna trecuta, incoace. De asta pot sa observ "The Gift" ca o pata de "culoare" mai mult decat binevenita in sirul de action, superhero, comedii = calupul obisnuit de summer entertainment.

Long story short: un cuplu se muta in California unde el a obtinut o noua pozitie cu perspective in compania angajatoare, iar ea temporar ia rolul de casnica (+ implicit intra intr-o perioada de recuperare psihica dupa o sarcina pierduta). Totul arata bine, cu exceptia lui Gordo. Gordo = un fost coleg de scoala al sotului care vrea sa reinnoade aparent vechea relatie de prietenie ... dorinta care pare insa cam unilaterala. De unde, de ce, si la ce duce asta ... see the movie ;)

Filmul sta in trei actori, care isi fac treaba excelent. Lasand la o parte ca am un soft spot pentru Rebecca Hall (reconfirmat dupa ce am avut indoieli serioase cauzate de "Transcendence") am fost surprins sa constat ca Jason Bateman nu e doar actor de comedie. Pe langa rolul negativ, Joel Edgerton are aici un debut regizoral + scenaristic foarte promitator. Mi-a adus aminte strict punctul asta de vedere de "Gone Baby Gone", tot un thriller care marca un moment similar pentru Ben Affleck acum vreo 8 ani. Daca evolutia e la fel ar fi imbucurator ca perspective. Filmul e dozat excelent ca drama, tensiune si violenta. E din ce in ce mai rar zilele asta cand vad ca un regizor + si scenariu in cazul de fata, stie sa se opreasca fix unde trebuie. Cel mai des ori ratingul filmului limiteaza prea mult, ori cand asta nu-i o problema ideea de soc primeaza (care in ce ma priveste functioneaza mai mult ca si la horrors cu alt efect decat cel dorit probabil = dezgust). Filmul e rated R aici, si cu toate astea (spoiler) nu stiu daca am vazut sange mai mult de 5 minute. Totul sta in building tension, in a way a la Hitchcock ... desi feelingul e totusi altul. Mai mult nu zic ;) again, see the movie ...

Rating: 4+ out of 5




duminică, 8 martie 2015

Relatos Salvajes (2014)


Singura problema la "Relatos Salvajes" (aka "Wild Tales") e ca nu-i un film. Is sase. O colectie de shorts cu o tema comuna: revenge. In general exprimata direct, la propriu, cu o singura exceptie. Dar si acolo transpare nevoia de payback printre randuri ...

Filmul incepe cu un intro de vreo 10 minute. Care de fapt nu-i un intro. E prima "poveste" din colectie (cea mai scurta). Si totodata un soi de promo: "buy the rest" sau "switch the channel". Pentru mine a fost mai mult decat suficient sa-mi vanda continuarea. As zice chiar ca din toate cele sase bucati mi-a placut cel mai mult. Si fara sa exagerez, concureaza la cele mai bune 10 minute de start dintr-un film vazute vreodata. N-o sa dau nici un spoiler relativ la bucata asta, si nici in ce priveste ce urmeaza. Asa cum am spus tema e razbunarea, in suficient de multe forme si vazuta din multe perspective: premeditata, impuls de moment, favorizata de context, directa, indirecta, incat cred ca epuizeaza cam toate formele. A nu te astepta insa la ceva de complexitatea "Contelui de Monte-Cristo". Vorbim de 6 shorts pana la urma. Care, data fiind diferenta dintre ele probabil n-o sa placa in masura egala la toata lumea. Asta ar fi probabil si "marele" minus, care e evident complementat de plusul ca mai mult ca sigur you'll enjoy cel putin una-doua din povesti.

Ce m-a prins cel mai mult la "Relatos Salvajes" e unul din cele mai witty scripturi vazute in ultimii ani, care ramane consistent in toate cele sase bucati. Na ... in unele cazuri e posibil sa intuiesti ce urmeaza de pe la jumatate incolo, dar deznodamantul e extrem, si in general nici nu ti-ar trece prin minte ce se pregateste din start. In plus, nu prea stii la ce te uiti, dar nu-i ceva de rau. Ba e drama, ba e comedie neagra. Iar alternanta e atat de bine integrata ca-i insesizabila. Si ca sa fie si mai eficient, scenariul e suplimentat foarte consistent de partea filmica. Un montaj superb, si un sunet pe masura. Daca ai in plan sa vezi productia, atentie in povestea 3 la soundtrackul de pe sosea si scena reintalnirii. E aproape ceva de Tarantino acolo. Sau in ultima poveste, furtuna din departare de pe acoperis. Is poate elemente care scapa ochiului, dar arata cat de atent e lucrat. Si daca n-ar fi, ar lipsi :) ...

Cum am zis la inceput singura problema e ca n-avem un film aici, ci sase. Ca light spoiler, am tot asteptat pana la final ca undeva sa avem un punct de legatura intre povesti. Dar n-avem. In afara de tema comuna. Care, daca ar fi sa ma refer inca o data la "Monte Cristo", aici parca totusi nu-i asa de attractive ca in abordarile clasice. Nu prea ajungi sa empatizezi cu personajul. Ti se serveste rece, in fiecare poveste si efectul negativ al unei tentative de payback. Sau, in ciuda aparentelor, filmul incearca cat poate printre randuri sa-ti tot zica ca in real life revenge is not an option :) ...
Rating: 4 out of 5





sâmbătă, 18 septembrie 2010

Vengeance (2009)




Data trecuta incepeam intrarea cu "sec si rece". Acu' as incepe cu sec si rece care se mai vrea si "cool". Asa de mult incat devine fortat, nenatural si chiar hilar. Suna bine deja, nu ? ( cu ghilimele evident :) ). Don't leave yet, ca mai sunt si parti care merita ...

Dupa intrarea de saptamana trecuta am zis ca tura asta virez un pic spre alta atmosfera (cum am zis last time "The American" n-a fost chiar pe aceeasi lungime de unda cu mine). Asa ca am mers pe ceva ce in aparenta ar fi trebuit sa fie destul de diferit ca "aer". O coproductie Hong Kong - Franta, care mere pe o idee care suna cel putin macar mai exotic dupa cum o prezenta IMDb-ul = un bucatar francez pe la varsta a treia (de fapt patron de restaurant cum aflam in film) ia avionul spre Asia cu ganduri de razbunare dupa ce fiica sa impreuna cu ginerele si cei doi copii sunt ucisi intr-un conflict intre triade. Ok, suna a premisa de thriller poate mai comercial, dar pentru amatorii de gen (me included) nu era chiar rau. O parte buna ar fi ca foarte comercial nu e = e destul metal si vopsea rosie prin aer, dar parca nu chiar la nivel de film de Hollywood cu scene interminabile in care poti in lipsa de altceva sa te apuci sa-ti faci statistici vis-a-vis de care arma are incarcator de capacitate mai mare. Partea proasta insa e ca se vrea comercial, si esueaza lamentabil = e mai rau decat daca ar fi. Nu prea am timp sa caut cuvinte acu' sa descriu in detaliu dar in rezumat e ce am zis mai sus = se vrea "cool" si da in hilar, de la interpretare + scenariu - fraze "smechere" sau situatii complet irealiste, trecand cam prin toate aspectele, pana chiar la costume - ma intreb sincer cati killeri/mafioti/etc din lumea asta chiar umbla noaptea cu ochelari de soare (evident fiind pregatiti sa faca sita orice tinta mobila in secunda doi).

Story-ul avanseaza lent. Ma rog, sa zicem ca e story ... desi prea multe intorsaturi/elemente noi fata de ideea de plecare nu are (pentru un thriller, pentru un action movie ar fi suficient - dar nu cred ca se vrea action movie ca gen de baza). Nu e chiar o problema, totusi nu plictiseste. Din pacate motivul pentru care se intampla asta e tocmai ca sunt momente cand ti se pare a fi destul de cretin ce vezi ( iar cretin nu-i egal cu boring ). Bine, asta daca vrei sa iei filmul cat de cat in serios ... Daca pleci de la ideea ca e o fabulatie a scenaristului sau/si a regizorului care au vrut sa experimenteze pe ideea individului misterios, charismatic, singuratic, razbunator + altele + a nu se pierde din vedere ca filmul totusi e asiatic iar in zona respectiva e alta cultura chiar si la nivel de cinema, poti s-o iei ca pe un rezultat destul de reusit. Na ... depinde deci de unghiul din care privesti. Indiferent de asta, o chestie merita insa de amintit - si probabil cel mai bun lucru din film - as zice chiar de exceptie (in ciuda faptului ca are si partea asta o contributie la efectul de hilar care rezulta din "cool" fortat) - imaginea. Absolut superba. M-a facut sincer sa-mi doresc sa fi vazut filmul pe big screen. Nu incepe sa te surprinda chiar din prima, dar tot "creste" pe parcursul filmului pana la un anume punct unde se intampla tocmai ce ziceam mai sus - spre deosebire de un action movie american, unde ai avea ocazia sa casti pana se termina de tras ultimul glont aici nu prea te lasa modul cum e compusa scena care iti fura ochii (imagine + location setting). Pentru asta in special ...

Rating: 3 out of 5

... in rest sper sa prind ceva mai ok next week ;) desi o sa am si mai putin timp ...




duminică, 18 aprilie 2010

Micmacs à tire-larigot (2009)




Prolog:
Undeva in Africa prin 1970 si ceva: un soldat francez isi face de lucru cu o mina anti-personal ... Boom !

Efecte imediate:
- familia primeste vestea + poze cu detalii
- sotia o ia razna
- fiul, Bazil, e trimis intr-un orfelinat (nu inainte de a observa sigla producatorului X de armament pe un rest de mina dintr-o poza)

Efecte intarziate (dupa 30 de ani):
- Bazil, isi urmeaza cariera infloritoare de vanzator intr-un movie shop mimand replicile din "Casablanca" dublata in franceza in timpul turei de noapte (off topic: sa dublezi vocea lui Bogart ... sacrilegiu!)
- o altercatie armata intre bandele din cartier ii livreaza accidental un glonte drept in frunte
- Bazil scapa pe moment, glontele nu (= ramane in cap, the classic story ... if it goes further a bit, you're changing worlds)

And the story goes ... down ... more ... :
- Bazil iese din spital si constata ca nu doar glontele e irecuperabil, ci si domiciliul, banii, hainele, locul de munca, etc ...
- Rectificare: glontele e recuperabil ... sort of = primeste o replica identica gasita in fata magazinului de noua angajata a fostului patron (cu sigla producatorului Y de armament)
- Bazil isi reorienteaza cariera fiind "adoptat" de o "familie" de profesionisti in ale reciclarilor care prin varii intorsaturi ale sortii ajunsesera cam la acelasi nivel de "bunastare" materiala .. in ciuda diverselor calitati profesionale demonstrate in the next part ...

The next part ... begins with:
- Intr-o zi cu soare, din incarcatura vehicolului verde cu 3 roti (vizibil in poster) folosit de Bazil pentru a transporta the recycled junk, soarta (sau legea gravitatiei) face ca vreo trei fiare vechi sa cada-n strada ... fix intre doua sedii de firme peste drum unul de altul ... firme de armament ... X si Y de mai sus din trecutul nefericit al lui Bazil ... iar lui Bazil ii vine o idee ...

Ok :) It's late ... (check the posting time) si eu ca tot veni vorba, alte idei de a incepe postul curent decat un long entry cu intriga subiectului n-am avut. Da, e doar intriga, care in film e exprimata cred in mai putine cuvinte ... ce urmeaza mai departe evident n-o sa mai scriu (desi probabil e cat de cat evidenta linia principala razbunatoare a actiunii, mai putin cum se desfasoara in detaliu).

Cateva cuvinte si in afara de story ... E un film de Jean Pierre Jeunet, care din punctul meu de vedere e un fel de Terry Gilliam francez, dar mai light (more info about Gilliam cu vreo doua-trei postari in urma ... search for Parnassus). Mai light in sensul ca poate filmele au subiectul ceva mai inchegat si mai usor de urmarit. Cu toate astea nu m-au atras niciodata cine stie ce productiile made by Jeunet (spre deosebire de Gilliam). Nici cazul de fata nu prea face exceptie. E genul de situatie ireala ancorata prea tare in real (dincolo e lasata sa "zboare" mai mult), iar mixul cel putin pentru gustul meu nu-i chiar ok (dar e clar o chestiune de gust si atat). Poate ar fi bine sa dau cateva referinte din filmografia lui Jeunet ca sa ofer un hint legat de cam despre ce e vorba + is titluri destul de cunoscute: "City of Lost Children", "Amelie", "A Very Long Engagement" (am dat varianta in engleza ... they're french) - astea ar fi cam din acelasi registru cu filmul curent. Tot Jeunet a regizat si "Alien 4" (ultimul unde Ripley saves the day) dar acolo e clar alta zona. Ca si in restul cazurilor (desi e alt director de imagine aici) vizual filmul e lucrat cam la fel - deci daca iti plac celelalte sigur o sa-l "gusti" si pe asta la capitolul ochiometric. Aceeasi cromatica si cam acelasi stil de filmare, de unde reiese ca mare parte din cum is lucrate toate tine destul de mult de regizor. Totusi imaginea de Delbonnel din "A Very Long Engagement" parca ramane peste restul .. nush, tin minte ca mi-a placut mult partea asta din respectivul film, in restul cazurilor nu pot sa zic decat ca mi-a placut ( fara mult :) ).

Cam atat, ca sa nu mai plictisesc cu prea multe detalii + si-asa dorm in papuci @ this hour ... Ideea de rezumat e pana la urma ca am avut inca o saptamana in care n-am apucat sa vad mai nimic, iar aprecierile fata de titlul curent is mai mult subiective (dat fiind ca m-a mai scos din sarite si ca l-am vazut cu o subtitrare cam varza in engleza ... cel putin la cata franceza mai stiu si eu dupa ureche ca sa-mi dau seama de replici). Ca sa nu mai lungesc (iar...) un paragraf care incepe "cam atat", pana la urma problema majora care o am cu filmul am zis-o deja ... genul de mix intre situatii irealiste plasate in cadru real - in stil tipic Jeunet (pentru ca la altii pe aceeasi nisa nu neaparat se aplica) - cu exagerarile din jocul actorilor, replici gratuite in plus pe ici colo, etc ... nu prea ma prinde ... (in afara de imagine, care chiar merita). Poate gasesc ceva care sa faca asta next week ... who knows ...

Rating: 3 out of 5