Coriolanus (2011)

"To be or not..." ...nope, wrong story. Cum pe la teatru n-ajung, am zis sa-mi mai fac un upgrade la cultura generala si am incercat sa vad "Coriolanus", o ecranizare moderna dupa tragedia cu acelasi nume de Shakespeare. Am incercat = din a doua am si reusit, prima tura m-a luat somnul...

Cum vorbim de o piesa clasica, n-avem risc de spoilers. In contextul conflictelor intre romani si volsci (unul din triburile din preajma Romei), generalul roman Caius Martius se intoarce acasa dupa cucerirea orasului Corioli. Primit cu onoruri si cu titlul de Coriolanus in urma victoriei, se decide sa candideze pentru pozitia de consul. Intriga politica, omniprezenta in toata istoria, intervine insa si intoarce masa populatiei la 180 grade, sau altfel zis avem definitia expresiei "from hero to zero". Mai precis de la primul candidat, Coriolanus ajunge exilat. Iar cea mai apropiata optiune pentru un militar de cariera frustrat devine cel mai apropiat dusman. Si asa, in slujba volscilor, incepe asediul contra Romei. Care Roma, cu principalul aparator acum in pozitie de atacator, cere iertare si pace prin mama si sotia surghiunitului. Omul nu poate spune nu, chestie nu foarte pe placul liderului volscilor. End of Coriolanus, end of story.

Lasand la o parte ca Shakespeare in original e pentru scena, nu pentru film (unde inevitabil tipicul dialogurilor creeaza pe ecran niste lungimi insuportabile care in teatru nu apar), problema majora cu filmul de fata e abordarea moderna. Ce presupune asta... tot ce e mai sus e transpus intr-un context actual, plasat pe undeva prin Balcani ca aparente, turnat cu un buget vizibil redus (poate si un motiv pentru locatie), dar pastrand tot contextul original: geografie, nume, replici. Am mai vazut transpuneri cinematografice dupa alte piese, dar nu cred sa ma fi frapat vreodata ridicolul asocierii intre dialogurile sau monologurile tipice lui Shakespeare si contextul in care sunt plasate. The cherry on top, liderul volscilor, Tullus Aufidius, e Gerard Butler cu accentul scotian natural si la uniforma de revolutionar cubanez cu AK-ul la subrat (sau bosniac avand in vedere locatia aparenta). Si asta e doar un exemplu. Oricat ar fi de buni actorii, sorry, but it doesn't work...

Rating: 2 out of 5

Anonymous (2011)

Cum n-am decat vreo patru ore de somn in ultimele 24 si scriu intr-un work break, intru direct in subiect. "Anonymous" e un film care trateaza un subiect oarecum delicat = cine a scris piesele lui Shakespeare ? Si evident raspunsul la intrebare e ca nu Shakespeare ci un conte din vremea respectiva, Edward de Vere, motivatia fiind pastrarea anonimatului, in conditiile in care asemenea activitati creative n-ar fi fost vazute cu ochi buni de "clasa politica" a vremii.

Regia filmului apartine lui Roland Emmerich, si imi confirma ca omul asta are totusi sanse sa-si salveze sufletul din "the movie directors Hell" dupa dezastre la propriu si la figurat ca "Godzilla", "10000 BC" sau chiar "Independence Day". Au existat candva totusi si "Stargate" (the movie), "The Patriot" (cat o fi el de cliseic) si acum "Anonymous". Iar cel din urma probabil e si cel mai bun film pe care l-a scos pana in prezent.

Nu trebuie sa te astepti la ceva similar cu titlurile anterioare. Filmul are un ritm destul de incet, comparativ cu orice din cele amintite. Ar putea fi comparat pana la urma cu varianta "cuminte" din punct de vedere istoric = "Shakespeare in Love". Totusi, in cazul de fata actiunea devine un pic telenovelistica pe final si duce speculatiile la un nivel un pic cam departe zic eu (motiv pentru care isi castiga dreptul sa fie considerat de unii o blasfemie totala nu doar la nivelul de istorie literara a Angliei ci a istoriei pur si simplu). Cu toate astea e un film care merita vazut, macar pentru rolul facut de Rhys Ifans ca titular (prima data cand il vad pe omul asta in postura asta intr-un film). Si pana la urma, daca exista ceva ca "The DaVinci Code" care poate fi urmarit intr-o nota relaxata fara sa-l iei foarte in serios ( daca nu vrei evident ;) ), why not ? It's just a movie :)

Rating:
subiectiv - 3 out of 5 (pentru ca sincer sa fiu ma lasa cam rece subiectul)
obiectiv - 4 out of 5 (pentru ca judecat la rece e mai bun decat "The Patriot")

The Tempest (2010)

Cum nu prea am somn, am zis sa grabesc un pic intrarea de saptamana asta, ca si-asa n-am foarte mult de scris. Eram sceptic inainte sa vad "The Tempest" luand in considerare ratingul de pe IMDb, la care se mai adauga si ca long long ago am avut o tentativa sa citesc "Furtuna" de Shakespeare esuata rapid din cauza pierderii interesului. Well, dar asta a fost long long long ago ...

In primul rand filmul asta nu e pentru oricine si probabil ori tre sa fii foarte odihnit ori foarte obosit cand il vezi. Daca ai avut vreodata ocazia sa vezi vreo ecranizare - de preferabil in engleza - dupa Shakespeare care sa fie, sau sa stea cat mai aproape de scrierea originala si te-a plictisit pana la chiar scos din sarite prin topica frazelor, "The Tempest" e bine de evitat probabil. Din vaga amintire care o am de cand am citit inceputul piesei pot sa zic ca nu sare foarte departe ca adaptare (in ciuda faptului ca personajul principal e Prospera in loc de Prospero). Dar de parca n-ar fi suficient ca (mai ales la un prim contact cu o piesa) engleza shakespeariana cere un pic de timp ca sa poti sa pui corect cap la cap unele replici, aici avem si un stil alert si cam haotic de punere in scena care nu prea iti lasa ragaz sa faci asta (desi partea cu alert are si o latura pozitiva trebuie sa recunosc ...). N-am mai vazut alte filme regizate de Julie Taymor, dar din ce-am mai citit se pare ca ar fi o amprenta specifica partea asta, care e si in mare motivul pentru ce spuneam mai sus vis-a-vis de o dispozitie potrivita pentru vizionare.

Dar exista si o parte buna, chiar foarte buna as putea zice ... desi poate depinde si de gust aici. Vizual, pentru mine cel putin, filmul a fost superb incluzand aici tot ce tine de asta: imagine, efecte, art direction, etc, poate mai putin montajul care nu mi-a sarit in ochi. Deci ca sa fiu si mai clar, toate astea au fost la un nivel suficient incat sa conteze mai mult decat subiectul in cazul de fata (nu-s foarte amator de Shakespeare dupa cum se observa .. cu ceva exceptii totusi). Si ca sa nu ramana in urma coloana sonora - Elliot Goldenthal - suplimenteaza destul de bine vizualul, chiar daca uneori pare un pic ciudata/fortata (dar cred ca tocmai asta o face sa se simta ca e acolo pana la urma).

Raman la o parere personala ca Shakespeare e infinit mai potrivit pentru targetul original = teatru, decat pentru film. Altul e nivelul de perceptie in cazul unei reprezentatii live. Totusi, prin contextul desfasurarii, "The Tempest" e cumva o exceptie din cauza potentialului vizual, si cum am zis-o mai sus varianta 2010 isi face datoria din plin pe partea asta.

Rating: 3 out of 5