Coriolanus (2011)

"To be or not..." ...nope, wrong story. Cum pe la teatru n-ajung, am zis sa-mi mai fac un upgrade la cultura generala si am incercat sa vad "Coriolanus", o ecranizare moderna dupa tragedia cu acelasi nume de Shakespeare. Am incercat = din a doua am si reusit, prima tura m-a luat somnul...

Cum vorbim de o piesa clasica, n-avem risc de spoilers. In contextul conflictelor intre romani si volsci (unul din triburile din preajma Romei), generalul roman Caius Martius se intoarce acasa dupa cucerirea orasului Corioli. Primit cu onoruri si cu titlul de Coriolanus in urma victoriei, se decide sa candideze pentru pozitia de consul. Intriga politica, omniprezenta in toata istoria, intervine insa si intoarce masa populatiei la 180 grade, sau altfel zis avem definitia expresiei "from hero to zero". Mai precis de la primul candidat, Coriolanus ajunge exilat. Iar cea mai apropiata optiune pentru un militar de cariera frustrat devine cel mai apropiat dusman. Si asa, in slujba volscilor, incepe asediul contra Romei. Care Roma, cu principalul aparator acum in pozitie de atacator, cere iertare si pace prin mama si sotia surghiunitului. Omul nu poate spune nu, chestie nu foarte pe placul liderului volscilor. End of Coriolanus, end of story.

Lasand la o parte ca Shakespeare in original e pentru scena, nu pentru film (unde inevitabil tipicul dialogurilor creeaza pe ecran niste lungimi insuportabile care in teatru nu apar), problema majora cu filmul de fata e abordarea moderna. Ce presupune asta... tot ce e mai sus e transpus intr-un context actual, plasat pe undeva prin Balcani ca aparente, turnat cu un buget vizibil redus (poate si un motiv pentru locatie), dar pastrand tot contextul original: geografie, nume, replici. Am mai vazut transpuneri cinematografice dupa alte piese, dar nu cred sa ma fi frapat vreodata ridicolul asocierii intre dialogurile sau monologurile tipice lui Shakespeare si contextul in care sunt plasate. The cherry on top, liderul volscilor, Tullus Aufidius, e Gerard Butler cu accentul scotian natural si la uniforma de revolutionar cubanez cu AK-ul la subrat (sau bosniac avand in vedere locatia aparenta). Si asta e doar un exemplu. Oricat ar fi de buni actorii, sorry, but it doesn't work...

Rating: 2 out of 5

No Man's Land (2001)

Long break again ... "No Man's Land" e un film bosniac din 2001. Coproductie europeana mai exact. Intamplator l-am vazut recent. Intamplator cred ca e o intrare destul de potrivita pentru timpurile curente ...

Locatie: un transeu in timpul razboiului sarbo-bosniac in 1994. Participanti: un bosniac si un sarb ajunsi intre liniile inamice pe propriile picioare .. + inca un soldat la pamant (dar viu). N-o sa zic de care tabara ca sa nu divulg chiar toata intriga actiunii. Ce-mi permit sa divulg e ca la un punct cei doi concluzioneaza ca nu prea au sanse sa ramana pe picioare decat daca nu se-mpusca.

E un film la care daca dai prea multe detalii ii strici din farmec. Pentru ca, la fel cam ca orice film cu un numari limitat de actori intr-un cadru restrans, actiunea nu prea are loc sa treneze si povestea isi tot schimba sensul. Filmul e o tragicomedie, care din pacate lasa un gust destul de amar ... in ciuda situatiilor care detensioneaza din timp in timp situatia. Ceva ce mai pot zice e ca sunt multe nuante fine care se pot prinde (si probabil si mai multe care nu le-am prins). De la an, care nu-i mentionat explicit, dar apare ca referinta la genocidul din Rwanda, ca sa sublinieze insuficienta politicii ne-interventionale duse de UN in ambele situatii, pana la faptul ca presa se hraneste prea des cu moarte (a se observa cand camerele se opresc din filmat) ... Multe nuante, care din pacate raman actuale. Si o concluzie la fel: wars are stupid.

Rating: 4 out of 5

Burnt by the Sun (1994)

Am vazut si eu saptamana trecuta in sfarsit "Burnt by the Sun", considerat de multa lume drept cel mai bun film al lui Nikita Mikhalkov. Care aparent in lipsa de idei, s-a hotarat la vreo 20 de ani dupa original sa faca si o continuare, hulita de si mai multa lume. Pe aia n-am vazut-o si nici nu intentionez. Dar nu din cauza ca originalul ar fi fost prost...

Sunt filme care iti spun voalat pe undeva din start ca o sa se termine prost. Iar dupa ce-ti zic asta fac tot ce se poate ca sa faca finalul cat mai dureros de acceptat. Daca filmul e bine facut are sanse deci sa-ti strice dispozitia sau chiar sa stoarca lacrimi. Cel mai bun exemplu care-mi vine in minte e "La Vita e Bella" de Benigni. Luand o varianta rusa mai putin exuberanta, ar putea cred fi trasata o comparatie cu "Burnt by the Sun". Filmul e plasat in timpul perioadei numite The Great Purge (anii '36-'38) cand la ordinele lui Stalin, NKVD-ul (tata lui KGB si bunic al FSB) a facut "curat" in randurile inalte a clasei politice sovietice si a armatei. Contextul mai exact ne prezinta un ofiter, cunoscut ca erou al Sovietului din timpul razboiului civil, care isi petrece o duminica linistita alaturi de sotie, fiica si rude in resedinta de vara. O veche cunostinta a familiei nevestei face o neasteptata vizita de curtoazie, a carei motive incep sa se vada din ce in ce mai clar cu fiecare ora care trece...

N-am avut niciodata o parere extraordinara despre cinema-ul rus. Si nici acum n-am. Dar trebuie sa recunosc cand vad o regie de exceptie. Nu stiu ce face Mikhalkov acum, si intr-adevar nu exista loc de continuare la "Burnt by the Sun", deci cred ca e pur interes comercial in noile productii. In ceea ce priveste originalul insa mi-a fost destul de rar dat sa vad exprimat atat de bine ca e ceva rau care pluteste in aer, precum si un sentiment inselator de fals optimism hranit cu o speranta desarta in ciuda deznodamantului clar. Filmul m-a indispus, si subiectiv pot zice ca nu mi-a placut din perspectiva (a nu stiu cata oara intalnita in zona slava/balcanica) de acceptare a sortii fara prea multa lupta, chit ca era sa fiu pacalit la un moment dat ca nu-i asa...

Rating: 4 out of 5