The Counselor (2013)

Da .. am intarziat din nou cu intrarea de saptamana trecuta (cam ca everything else which is delayed in my life), in speranta ca dau peste ceva mai bun decat ce-am apucat sa vad vinerea trecuta. No time ... In concluzie: "The Counselor", probabil cel mai slab film al lui Ridley Scott ...

Am vazut reviewuri proaste cand productia asta a fost lansata, si in concluzie am sarit-o. Buna decizie. Pana la urma, considerand ca Ridley Scott e (inca ...) #1 in my top directors, am zis hai sa vedem ... Subiectul: un avocat cu relatii destul de shady se hotaraste in criza financiara sa se implice mai adanc intr-o retea de trafic de droguri. Rezultatul vine rapid si nemilos, un transport fiind pierdut din schema, si niste coincidente (more or less) fac ca vina sa cada pe respectivul "counselor" & asociatii lui. Si ... gata. That's it. Well, na ... vedem ce pateste fiecare. N-am dat chiar tot, ca sa mai ramana ceva si din film ca si-asa e un dezastru ...

Ca sa fiu fair vina e impartita. Regia nu-i chiar asa rea pana la urma. Scenariul insa e crancen. Cand am zis acu nush cati ani, in contradictie cu toate criticile ca "No Country for Old Men" e a pile of overrated philosophical crap (ma rog, poate mai putin drastic ...) stiam ce spun, si-mi mentin opinia. Cormac McCarthy face aici un fel de "No Country for Greedy Unlucky Men" haotic si lipsit de sens. De la ideea de a lua un inel cu diamant iubitei cand aparent prin buzunare incepe sa fluiere vantul, pana la durata ingrozitor de scurta de la implicarea in afacere si faza de "your life is over" pentru ceva ce se doreste a fi un soi de pedeapsa divina pentru taglineul "sin is a choice" ... Accentuari fara sens pe elemente care se pierd fara explicatie, de la (din nou) inelul cu diamant intors pe toate fetele si partile in primele 15 minute de film, dar absent total dupa, pana la clienti ai avocatului care au chef de cearta si nu stii de unde-au aparut si cine-s, dar nu conteaza ca dispar repede ... Tirade filosofice ale oricarui individ din filmul asta de la patron de club, drug lord, vanzator de diamante (yup ... inelul ala ...) pana la un amarat de barman mexican care parca a terminat Harvardul si n-a gasit alt job ... No other comments.

Daca am suportat eroic filmul pana la final cu toate cele de mai sus, ultimele minute mi-au sters si ultima urma de apreciere. Spoiler alert (don't give a damn, you should know this): Pana la a vedea filmul asta, cred ca cea mai oribila crima vazuta pe ecran, intr-un film mainstream (= excludem scene ridicole din horroruri gen "Saw", sau alte productii de nisa), a fost killing Joe Pesci in "Casino". E oribila prin faptul ca 1. scena extrem de dura e totusi realista si 2. ca sa fie totul si mai greu de inghitit, daca-mi aduc bine aminte personajul e bazat pe unul din realitate = a se presupune cu soarta similara. In cazul de fata, elementul de real e fabricat 100% = bazat pe un anumit device inventat de acest ilustru scenarist care cu un motoras fara posibilitate de oprire odata pornit, strange un lat metalic in jurul gatului pana ce capul se desprinde de trunchi (nu m-ar mira sa apara vreun dement care sa puna in practica "the bolito" care conform "Google" e "patentat" de film). Subiectul de test e Brad Pitt intr-o scena atroce care se desfasoara pe un trotuar londonez. Nu stiu sincer de ce era nevoie de asa ceva in script .. dar mie imi lipsea un rating de pe blog ...

Rating: 1 out of 5 (poate un pic subiectiv pentru ultima parte ... dar pe IMDb tot atat i-am dat .. si acolo punctajul e pana la 10)

Mi-e lene sa caut trailer pentru asa ceva ... check youtube if you really want it ...

World War Z (2013)

Yup ... I'm late again. Cam in general is in intarziere ... Dar incerc sa salvez totusi intrarea pe saptamana trecuta cu "World War Z". Am scris cred despre zombie movies de prea multe ori ca sa reiau din nou tema. De la seria "of the Dead" by Romero incoace, e un subiect pe care s-au turnat multe filme acoperind cam toata plaja de la foarte proaste la foarte bune. Ultima productie vazuta: "Warm Bodies" din pacate a fost la coada listei, atat de varza incat e partial motivul pentru care am amanat "WWZ". Nu stiu de ce, da' la vremea respectiva Brad Pitt intr-un zombie movie mi-a parut la fel de credibil cat a fost si tentativa de comedie romantica cu undead pe care daca-mi aduc bine aminte am facut-o cu ou si cu otet pe blog. Well, pana la urma am vazut "WWZ", si nu-i chiar dezastru ...

E greu cred sa mai scoti un subiect original pentru un film de gen. Pana la urma tot reteta clasica prinde mai bine = avem un grup de survivors care se chinuie sa stea in viata si eventual sa find a cure. A functionat de minune in "28 Days Later", "I am Legend" si chiar remakeul la "Dawn of the Dead". Si functioneaza si in "WWZ", desi parca ar fi o mica diferenta de nivel. Filmul se tine de ideea de baza si pastreaza o atmosfera clasica genului de distopie, care are ceva life drama in ea. Contextul: epidemie globala de zombies (reteta standard = esti muscat te transformi, si nu-ti mai gasesti odihna vesnica decat daca cineva se milostiveste sa-ti trimita un glont in cap). In contextul asta, un angajat al UN (Brad Pitt), cu experienta de teren in zone de conflict, e trimis sa investigheze un posibil leac, in schimbul protectiei propriei familii pe un portavion al US Navy. Una din partile faine ale filmului care trag mult in isus e ca misiunea asta pleaca de pe teritoriul american si ajunge prin Coreea, Israel si finally UK. Chiar daca tras de coada pe ici pe colo ( in Israel cam tare ... ), toata plimbarea asta e o variatie de la the classic setting unde supravietuitorii is tipic per pedes si cu spatiu limitat de miscare + chiar da un oarecare feeling de global disaster. N-o sa dau mai multe spoilers la detalii din "the hunt 4 the cure", dar ideea si desfasurarea mi-a parut relativ originala.

Ce mai are "WWZ" si e in comun cu celelalte titluri amintite e cum sa-i zic .. un feeling cald care da un iz de hope for a better world prezent permanent subtil undeva acolo in spate si antiteza cu the bloody cold terror. Stii ca in ciuda sanselor aparent, in final, cumva "the humanity prevails" .. Cu ce costuri variaza de la film la film :) Ca light spoiler, pot sa zic ca in "WWZ" probabil asta-i partea care trage in jos productia, si anume ca the "happy-end" parca e prea "happy". Sincer sa fiu pe cat am fost de atins de ultimul zombie attack asupra personajului principal (scena e epica, atat ce se vede cat si simbolismul din spate), pe atat de dezamagit am fost de deznodamantul simplificat de dupa. Cred ca e unul din putinele cazuri, cand as fi preferat ceva mai mult tragism. Dar na, fiind film de buget tre' sa placa = amprenta de Hollywood superproduction (cu toate relele de rigoare) se simte. In orice caz ...

Rating: 4 out of 5 (cam la limita)

Transcendence (2014) + Du Levande (2007) + Noah (2014)

Still alive ... Stiu, e prima data cand am sarit o saptamana fara sa anunt (fake promise: it won't happen again & cliseu: my life is complicated), si din pacate n-am ceva prea grozav ca sa compensez revenirea. Asa ca hai sa incercam un 3-in-1. Repede, ca n-am timp ;)

1. Life after .. death : "Transcendence" era top of expected list pentru mine pe anul asta. Dezamagire crunta. Nici nu stiu de unde s-o apuc. Story-ul, desi relativ simplu pentru cat s-ar fi putut scoate din "mind uploading" ca subiect, e cat de cat ok. De la story la scenariu insa incepe sa se contureze dezastrul. Sa zicem ca las la o parte o gramada de stupid stuff IT related, care merg pentru spectatori neavizati (desi se poate si fara, sau mult mai accurate - din nou exemplul clasic: "Antitrust"). Dar atatea clisee generice pe centimetru de pelicula n-am mai vazut de mult. Inca o data mi se confirma regula de "don't trust a screenwriter at the 1st script if the movie's not an indie". Ori e prea socant ca sa impresioneze (not the case here), ori e prea simplist ca sa prinda la cat mai multa lume, ori a primit jobul pe pile. Si ca sa completam cu regula doi "don't trust a visuals guy at his 1st directing attempt either". Wally Pfister e un director de imagine bun - omul cu care lucreaza Nolan in mod normal ("Inception", "The Dark Knight", "The Prestige"). Se vede si aici o amprenta, desi nu-i el in charge pe partea asta. Dar ca regie, filmul e slab. Bine, e un amalgam de probleme care se amesteca intre script si production design, dar the final call vine de la director. Si cand ai eu stiu ... gibberish screensavers pe fiecare monitor din film (ca sa arate geekysh) ... sau un atac chinuit cu 2-3 mortiere asupra unui ditai buncar subteran (si cu suport de la U.S. government cica) - scena se putea turna cu un F18 care rezolva problema rapid, eficient si precis din aer .. da na, ramaneam fara partea de "romantic drama" (+ un F18 costa un pic mai mult la buget decat un mortier). Nu stiu .. n-are sens sa mai pierd timp pentru ca altceva in afara de bashing the movie, nu cred ca am de zis. Desi nu chiar acelasi lucru recomand "Source Code" ca alternativa mult peste ce-am vazut aici. In ce ma priveste, n-am decat o apreciere (si aia subiectiva) si anume Rebecca Hall in rol principal feminin, in rest ...

Rating: 2 out of 5


2. Life after .. just life : "Du Levande" sau "You, the living" e o productie suedeza care am vazut-o in cursul saptamanii pe fragmentele. Si de la care iar ma asteptam la mult mai mult. Scriam de curand despre "La Grande Belleza". Ei .. daca taiem (doar un pic) din visuals, reducem bugetul, si inlocuim decadenta cu absurdul rezultatul e cam ce avem aici. Ultima parte nu-i de rau insa. Practic filmul e o insiruire de scene din care multe care s-ar putea plasa undeva intre Kafka si Urmuz. Nu prea legate insa = n-avem un story efectiv, iar eu is probabil prea obosit in perioada asta sa apreciez un film care pune maximum de accent pe simbolism ( iar daca mai punem si "meaning of life" ca punct central deja tinde sa devina deprimant :) ). Dar daca ai chef de food for thought, it's a good choice ...

Rating: 3 out of 5


3. Life after .. the apocalypse : "Noah" - unde apocalipsa = evident potopul. Din p.d.v. filmic e cam opusul la "Transcendence". Povestea cu arca o stie toata lumea, deci mari surprize n-au de unde sa vina. Totusi, daca nu esti bible fanatic sa faci atac de inima la variatiuni pe text, modul cum e inflorita aduce un strop binevenit de original. Iar ca regie se vede ca Darren Aronofsky mai are ceva filme in urma. Cum ar fi "The Fountain" spre exemplu, care aduce ca stil pe ici pe colo (sau o fi fost doar soundtrackul de Clint Mansell care pare a reutiliza niste masuri). Si totusi "Noah" nu-i "The Fountain". Metafora e ceva mai subtire, iar drama atinge uneori puncte usor hilare (care straniu totusi dau culoare, chit ca par un pic out-of-place). O chestie de apreciat ( cel putin de mine :) ) e ca nu vad centrat targetul productiei (in ciuda subiectului) nici in zona de credinciosi by-the-book si (evident) nici in cea de atei convinsi. Sau altfel zis, exista elemente care probabil ar prinde si intr-o parte si in cealalta ( probabil .. cum nu-s in nici una din "tabere" I don't know for sure :) ). In definitiv, cu/fara divinitate la mijloc, mesajul de baza e pesemne undeva inspre: people can change - some do .. some don't - :) but they deserve a chance to prove it ;)

Rating: 3 out of 5

Jack and the Beanstalk: The Real Story (2001)

Se-ntampla vad cumva ca in apropiere de Paste sa ma sincronizez cu un film cu oua aurite = o adaptare dupa "Jack and the Beanstalk". Sau na, cel putin anul trecut a fost la fel .. Nush cate variante mai sunt, dar cum pe moment vorbim de ... "The Real Story", poate ma pot opri la asta. Anyway, dupa turele trecute cand n-aveam timp de scris, acu' is undeva intre dureri de cap si stomac, asa ca hai s-o scurtez iar ...

Ce tocmai am terminat de vazut e o mini-serie destul de veche, made for TV. Chestie care se vede in buget, efecte si production design in general = don't expect much. Probabil de la buget se trage si partea de acting care cam scartaie = is suficiente pasaje pentru care parca s-a tras doar o dubla ca de mai multe nu-i vreme. Si totusi Mia Sara was charming, ca de obicei, so .. sa trecem peste asta, desi ... Scenariul e de asemenea praf: replici stupide, gauri lasate neacoperite si lots of cheesy lines. Daca ar fi sa aleg acu' un film pentru care pot face un pariu sigur ca cine-l vede nu scapa de dat ochii peste cap, "Jack and the Beanstalk" is the winner. Si totusi ...

Si totusi avem ceva ce-am lasat mai spre final de data asta, ca sa inchei pozitiv: the story. Mda ... povestea incepe cu Jack, care insa nu-i un baiat sarac de la tara care-a facut un targ prost cu o vaca si s-a ales cu boabele fermecate (ma rog ... avem si asta, da' ceva mai incolo). Jack e presedintele unui conglomerat gigant care invarte afaceri de la agricultura ecologica pana la jocuri de noroc. Problema e ca Jack se apropie de 40 de ani, varsta la care tot arborele genealogic pe linie masculina pare ca si-a mutat domiciliul in subteran. Dar omul nostru e mai putin interesat de "blestem" si mai mult de o problema care apare undeva pe teritoriu britanic, la castelul familiei care ar trebui transformat in cazino. Numai ca lucrarile de excavare se impotmolesc intr-un schelet gigantic ... care, ghici ciuperca ce-i ? Ei, mai departe ajungem la "the classic story" cumva, dupa care trecem spre "the real story", despre care n-o sa zic nimic. Decat ca ce avem reuseste sa amestece cumva drama, romance, comedie, very dark secrets, (sort of) time travel, si altele. Un mix surprinzator sincer, pentru care pot sa apreciez ingeniozitatea ideilor. Din pacate, autorii parca s-au plictisit cand a fost nevoie si de trecut in forma de scenariu. Dar daca iti plac povestile ;) si mai ales repovestite altfel ... merita o incercare.

Rating: 3 out of 5 (la limita de jos)


Jack and the Beanstalk: The Real Story (2001) by m0vietrailerpark

Den brysomme mannen (2006)

Busy month ... Iar o scurtez, dar macar de data asta am o optiune de film. "Den brysomme mannen" aka "The Bothersome Man" e un soi de comedie neagra, cu ceva nuante suprarealiste a la Terry Gilliam, dar care lasa o senzatie de "in plop" de la un cap la altul ...

Filmul are un inceput destul de original cat sa te prinda. Dupa o scena scurta cu un tip aparent aruncandu-se in fata unui metrou, respectivul individ e prezentat ca unic pasager intr-un autobuz care-l lasa undeva in fata unei unei cocioabe in mijloc de wasteland. Unde un alt tip ... dupa ce strange un banner artizanal de "Welcome" conduce noul sosit la noua rezidenta. Un apartement intr-un oras gri, cu oameni cam la fel de gri, dar aparent satisfacuti de viata la maxim. Chestie care pare totusi sa nu prinda la noul sosit. Well ... suficient cu detaliile ca nu mai ramane nimic.

Raman in continuare la parerea ca nu rezonez deloc cu cinema-ul norvegian. Tot incerc periodic, dar degeaba. Cred ca ultima experienta a fost "Hodejegerne" care aproape a atins limita sa-mi placa .. in conditiile in care filmul avea un subiect, trailer, etc care promitea ceva sigur pentru preferintele obisnuite. Poate o fi creierul meu prea obosit zilele astea ca sa mai diger (iar, pe bucatele, cu pauze) o incercare de alegorie la afterlife, rai vs. iad, sau ce-o mai fi vrut sa insemne ce am vazut. Nu pot sa ma plang ca n-a fost ceva original, insa pot sa ma plang ca a fost cam ca tot ce-am vazut venind "made in Norway", prea sec pentru mine.

Rating: 3 out of 5