Run All Night (2015)

"Run All Night" incheie trilogia "Tak... a nu, sorry aia a fost alta, trilogia .. cum sa-i zicem .. "Liam Neeson for next Expendables!" a lui Jaume Collet-Serra, dupa "Unknown" si "Non-Stop". Trei filme cu o singura legatura: Liam Neeson as ultimate bad-ass, intr-un context limitat ca timp si presarat cu multe gloante. Daca "Unknown" mi s-a parut prea previzibil, iar "Non-Stop" un pic cam prea sf-istic, "Run All Night" pot sa zic ca-i prea cliseic.

Povestea e ... "clasica": Shawn Maguire (Ed Harris) conduce mafia irlandeza din New York de mai bine de 30 de ani. Jimmy Conlon (Liam Neeson), vechi "camarad de arme" si the main hitman candva, e tolerat la batranete ca membru senior al organizatiei respective desi ocupatia principala e sa-si inece sangeroasele amintiri in alcool. Amandoi au cate un fiu. Clasic: Fiul sefului face evident o prostie - incearca sa extinda afacerile grupului la trafic de heroina. Clasic: stupefiantele nu-s o ocupatie cinstita pentru o mafie care se respecta, asa ca bossul nu-i de acord. Clasic: Situatia se complica (detalii in film) si batranul pistolar e nevoit sa bage un glont in micul print al mafiei ca sa-si salveze propriul copil. Clasic: The Old Boss tre' sa se razbune ... evident cu toate cliseele de rigoare: "da, a fost vina lu' fiu-meu, si da, suntem amici de-o viata, si da, al tau n-are nici o vina, si da, parca n-as vrea sa fac asta .. da' trebuie dinte pentru dinte" = revenge. Cam asta-i tot restul filmului, o noapte de fuga (cum zice si titlul) in care Liam Neeson trezit miraculos din betie, face ce face si-si pastreaza fiul in viata, chiar daca asta cere ochi de olimpic la tir si o fantastica superioritate a preciziei unei pusti ruginite cu doua tevi fata de un pistol cu ghidaj laser. Detalii, in film ... :)

"Unknown" mi s-a parut slab la vremea care l-am vazut. Nici "Non-Stop" nu pot sa zic ca m-a dat pe spate dar macar pot zice ca a fost creativ. In ce priveste "Run All Night" din pacate am vazut prea multe thrillere cu mafie, gloante si razbunare ca sa fiu usor impresionat de ceva. Nu avem nimic original aici. Per total filmul e watchable, dar atata tot. Se poate si mult mai rau (a se vedea "John Wick"). Pe de alta parte se poate si muuuult mult mai bine. Daca vrei sa vezi ceva original, check out "Contraband". Iar daca vrei chiar ceva "old school" = povestea de aici, go for the masterpiece: "Road to Perdition" ;)

Rating: 3 out of 5 (la limita)

Relatos Salvajes (2014)

Singura problema la "Relatos Salvajes" (aka "Wild Tales") e ca nu-i un film. Is sase. O colectie de shorts cu o tema comuna: revenge. In general exprimata direct, la propriu, cu o singura exceptie. Dar si acolo transpare nevoia de payback printre randuri ...

Filmul incepe cu un intro de vreo 10 minute. Care de fapt nu-i un intro. E prima "poveste" din colectie (cea mai scurta). Si totodata un soi de promo: "buy the rest" sau "switch the channel". Pentru mine a fost mai mult decat suficient sa-mi vanda continuarea. As zice chiar ca din toate cele sase bucati mi-a placut cel mai mult. Si fara sa exagerez, concureaza la cele mai bune 10 minute de start dintr-un film vazute vreodata. N-o sa dau nici un spoiler relativ la bucata asta, si nici in ce priveste ce urmeaza. Asa cum am spus tema e razbunarea, in suficient de multe forme si vazuta din multe perspective: premeditata, impuls de moment, favorizata de context, directa, indirecta, incat cred ca epuizeaza cam toate formele. A nu te astepta insa la ceva de complexitatea "Contelui de Monte-Cristo". Vorbim de 6 shorts pana la urma. Care, data fiind diferenta dintre ele probabil n-o sa placa in masura egala la toata lumea. Asta ar fi probabil si "marele" minus, care e evident complementat de plusul ca mai mult ca sigur you'll enjoy cel putin una-doua din povesti.

Ce m-a prins cel mai mult la "Relatos Salvajes" e unul din cele mai witty scripturi vazute in ultimii ani, care ramane consistent in toate cele sase bucati. Na ... in unele cazuri e posibil sa intuiesti ce urmeaza de pe la jumatate incolo, dar deznodamantul e extrem, si in general nici nu ti-ar trece prin minte ce se pregateste din start. In plus, nu prea stii la ce te uiti, dar nu-i ceva de rau. Ba e drama, ba e comedie neagra. Iar alternanta e atat de bine integrata ca-i insesizabila. Si ca sa fie si mai eficient, scenariul e suplimentat foarte consistent de partea filmica. Un montaj superb, si un sunet pe masura. Daca ai in plan sa vezi productia, atentie in povestea 3 la soundtrackul de pe sosea si scena reintalnirii. E aproape ceva de Tarantino acolo. Sau in ultima poveste, furtuna din departare de pe acoperis. Is poate elemente care scapa ochiului, dar arata cat de atent e lucrat. Si daca n-ar fi, ar lipsi :) ...

Cum am zis la inceput singura problema e ca n-avem un film aici, ci sase. Ca light spoiler, am tot asteptat pana la final ca undeva sa avem un punct de legatura intre povesti. Dar n-avem. In afara de tema comuna. Care, daca ar fi sa ma refer inca o data la "Monte Cristo", aici parca totusi nu-i asa de attractive ca in abordarile clasice. Nu prea ajungi sa empatizezi cu personajul. Ti se serveste rece, in fiecare poveste si efectul negativ al unei tentative de payback. Sau, in ciuda aparentelor, filmul incearca cat poate printre randuri sa-ti tot zica ca in real life revenge is not an option :) ...
Rating: 4 out of 5

Oscar 2015 - ... what's left to say ...

M. Gustave: The beginning of the end of the end of the beginning has begun. A sad finale played off-key on a broken-down saloon piano in the outskirts of a forgotten ghost town. I'd rather not bear witness to such blasphemy.
Zero: Me neither.
("The Grand Budapest Hotel" - Wes Anderson, Hugo Guinness)

Uite ca m-am mai decis sa mai scriu o intrare anul asta, pe ultima suta de metri, gandindu-ma daca n-ar fi mai ok sa ma culc anul asta, in loc sa mai verific live, yet another time, daca-mi ies niste predictii fara prea mult sens. Din pacate am de lucru = decizia e pana la urma daca tin TV-ul deschis sau nu (what do you think we'll be the choice ?). Si asa m-am gandit ca poate n-ar fi o idee rea sa mai punctez niste categorii pe care in general le evit (nu de alta, da la anul chiar nush daca mai fac runda asta de Februarie). De exemplu, scenariu. Unde avem in primul rand original: "Boyhood", "Birdman", "Foxcatcher", "The Grand Budapest Hotel", si "Nightcrawler". Aici e destul de greu de ales sincer (pana si "Boyhood" are un scenariu decent - restul nu mai zic), dar eu zic ca the winner e cel de unde provine citatul de mai sus. Daca nici macar atat nu ia filmul asta in noaptea asta, ii grav ...

Si la scenariu adaptat e greu de ales. Din motive total contrarii = nu stiu care e mai putin slab din ce avem in nominalizari: "American Sniper", "Inherent Vice", "The Imitation Game", "The Theory of Everything" si "Whiplash". Cliseu, criptic, cuminte, sec si obositor. O sa merg pe varianta de mijloc ca predictie, "The Imitation Game":

Joan Clarke: Sometimes it is the people who no one imagines anything of who do the things that no one can imagine.
("The Imitation Game" - Graham Moore)

Alta categorie care o bifez destul de rar e ... machiajul. "Guardians of the Galaxy" din pacate nu cred ca are sanse nici macar aici. Toate gurile dau ca winner sigur "The Grand Budapest Hotel". Eu as puncta insa "Foxcatcher" - e cred primul film dupa o serie de esecuri mai mari sau mai mici cum ar fi "J. Edgar" sau chiar "Lincoln", unde avem o transformare a unui caracter principal care chiar pare credibila.
Si daca am vorbit de machiaj, hai sa bifam si costume. Mai multi nominalizati: "The Grand Budapest Hotel", "Inherent Vice", "Into the Woods", "Maleficent", "Mr. Turner", dar mai usor de prezis. Aici nu ma mai opun la parerea generala:
Daca la restul de mai sus in general nu ma exprim pentru ca nu-s in masura sa zic prea multe pe baza doar a ce vad in film, legat de actori evit sa scriu pentru ca-s prea subiectiv. N-as face-o nici anul asta, dar parca nu ma pot abtine de la o exceptie. Pentru leading actor avem ca nominalizati pe Steve Carell, Benedict Cumberbatch, Bradley Cooper, Michael Keaton si Eddie Redmayne. Toate pronosticurile indica drept castigator pe ultimul din lista pentru rolul lui Stephen Hawking, care nu neg ca a necesitat un efort consistent. Eu as puncta insa mult peste transformarea care am vazut-o la Steve Carell intr-un rol total atipic, in "Foxcatcher":
Am decis sa scriu intrarea asta si pentru ca mi s-a parut ca parca am incheiat prea acid anul asta. Si totusi ... iar nu ma pot abtine. Parca niciodata lista de nominalizati + cea predictibila a castigatorilor (la multi din care sper sa ma insel) n-a fost asa de ... f***ed up. Culminand cred cu animatie, unde nici nu ma mai obosesc sa dau nominalizatii, din care castigator mai mult ca sigur ca o sa iasa o continuare (si cum nu-s mai multe ar trebui sa fie evident care). Pentru mine the winner is:
care ... nu-i printre nominalizati :) Dar pana la urma, who cares about who's there & who wins, right ? ;)

Oscar 2015 - Best Picture

Nu-mi plac Oscarurile de anul asta. Am mai zis asta, nu ? Abia daca am un film in toata lista de nominalizari pentru cea mai buna productie a anului trecut care sa-mi fi placut. Singurul aspect pozitiv ca sa zic asa, e ca la cateva ore inainte de premii parca situatia s-a mai schimbat un pic (cel putin asa zic unii critici pe baza a ce premii s-au mai dat) si in concluzie nu mai avem un favorit foarte clar... Eu raman la opinia initiala in ce priveste castigatorul. Deja am lungit prea mult vorba pentru nivelul calitativ al anului curent, asa ca sa trecem spre partea vizuala ...

"American Sniper" sau exemplul perfect de cliseu intr-un film de razboi. De la dragostea de patrie care ne aduce in linia intai din front (nu conteaza ca-i la mama naibii in alta tara) pana la a da pe spate cu o uniforma cea mai frumoasa femeie dintr-un bar (exagerez .. da' nici filmul nu-i departe). Cel mai slab film al lui Eastwood de la "Space Cowboys" incoace ... Desi parca ala mi-a placut mai mult.
"Birdman" sau cum sa testezi rabdarea audientei jumatate de film ca a doua sa para prin contrast cea mai grozava productie din cariera (oare de ce-om avea subtitlul "The Unexpected Virtue of Ignorance" ?). Nu pot sa contest ca a doua parte si in special finalul filmului n-ar fi bune (desi severely depressing). De asta pot sa zic ca vad ca un aspect pozitiv trezirea diverselor ghilde (directors, producers) care prin premiile date parca au creat un pic de suspans. Si totusi ...
"Boyhood" sau cum sa testezi rabdarea audientei tot filmul. Iar cand filmul are 3 ore recomandarea mea e skip the cinema option. Macar sa ai si tu dreptul de a pune o pauza. Nu ca n-ai putea da skip la cateva intervale de 5-10 minute ... don't worry ... nothing unexpected happens. Poate de aici si valul de apreciere. In sfarsit un film fara emotii privind finalul. Singura surpriza ar fi sa piarda Oscarul.
"The Imitation Game" sau "cine-a mai ramas fara film biografic ?". Daca nu-i clara intrebarea, din nou jumatate din filmele nominalizate aici sunt biopics. In orice caz, Alan Turing parca are o poveste mai interesanta, si implicit si filmul uzeaza parca mai putin de clisee comparativ cu prima intrare din lista. Sanse prea mici insa pentru The Weinstein Company. Le-au epuizat pe durata nedeterminata acu' patru ani cu "King's Speech" ...
"The Grand Budapest Hotel" sau singurul film care merita Oscar de Best Picture anul asta. Din pacate n-o sa-l ia. Iar, spun ca nu e cel mai bun film al lui Wes Anderson ("Moonrise Kingdom" rulz - aici bugetul a facut principala diferenta), dar per total e altceva. Spre deosebire de toate celelalte titluri nominalizate "The Grand Budapest Hotel" o sa ramana tinut minte. Fie si doar prin hotelul roz ...
"Selma" sau exercitiul anual de politically correctness facut de Academia Americana de Film. N-am nimic cu miscarea condusa de Martin Luther King in anii '60 pentru drepturile de vot ale populatiei de culoare. Dar hai sa fim seriosi ... Singura alta nominalizare pentru "Selma" de anul asta e la Best Song. Prin comparatie "Foxcatcher" are 5 .. dar nici una la Best Picture. No comment ...
"The Theory of Everything" sau "cine-a mai ramas fara film biografic ? cum, nu mai avem ? nici macar inca in viata ?". Nu stiu cum a primit Stephen Hawking filmul asta, dar personal mi se pare un pic ciudat sa faci un biopic despre viata cuiva, atata timp cat persoana in cauza mai are ceva de zis. Pe de alta parte presupun ca rezultatul e mai veridic (altfel te-ai putea astepta ca protagonistul sa protesteze). In orice caz .. tragand linia, in ciuda valului de apreciere mie "The Theory of Everything" mi s-a parut un soi de "A Beautiful Mind" mai sec, mai deprimant si mai superficial. Nu mai stau acu' sa fac paralele intre cele doua filme (pentru ca despre filme vorbesc, nu despre oameni), zic eu ca-s destul de evidente ...
"Whiplash" sau de ce Academia a rasuflat usurata ca "Into the Woods" nu-i singurul muzical de anul asta. Nu de alta, dar probabil era greu de explicat daca il adauga aici. Si daca e ceva disponibil tre' s-avem musai un muzical la Best Picture. A, nu-i comedioara clasica gen "Chicago" sau "Moulin Rouge" ? E drama .. si mai bine. Nush, pe mine in continuare ma uimeste apetenta audientei din State pentru genul asta. Si nici nu-mi place jazzul ...
Cam asta ar fi lista de anul asta. Deci, sa vedem cine il ia ...

Oscar 2015 - Music

Una din putinele categorii de anul asta unde avem o competitie decenta, si fara castigator foarte sigur e sectiunea de soundtracks. Alexandre Desplat, nominalizat in ultimii ani constant are doua intrari aici. Prima, care e si optiunea mea pentru winner, e score-ul din "The Grand Budapest Hotel". Avem o partitura in ton perfect cu filmul, si care aduce parca un pic aminte si de ritmurile din "Fantastic Mr. Fox". Na, same director, same composer, similar score ...
"The Imitation Game" e al doilea film cu muzica scrisa de Desplat. Complet diferit de prima nominalizare. De la tempo-uri pana la compunere instrumentala. Tre' sa recunosc ca in ultima vreme, sunt din ce in ce mai placut surprins de cat de versatil poate fi omul asta pe compozitii. In general de la o vreme un compozitor de muzica de film cat o fi de bun devine repetitiv. Aici inca nu e cazul. Sper sa mai dureze ...
Apropo de compozitori bun dar care tind sa re-utilizeze prea mult din ce compun, avem inca o surpriza anul asta. Hans Zimmer reuseste in "Interstellar" sa scoata ceva nou. Desi in continuare compus pe acelasi stil superb de simplu si incredbil de eficient = constructie incrementala pe trackuri care se compun treptat, parca nuantele sunt ceva mai suave si variatia melodica la nivel de track nu mai e chiar bazata doar pe loops mutate pe alt instrument, gama, pitch, etc.
Pana la "Mr. Turner" n-am auzit de "Gary Yershon". Avem si aici ceva aparte. Un soundtrack care eu nu cred ca l-as putea asculta in afara filmului. Inaltele sunt asa de puternice incat personal imi zgarie urechea. Cumva, devine insa tolerabil in contextul de pe ecran unde se potriveste cu atmosfera.
Johann Johannsson are un soundtrack ok in "The Theory of Everything". Parca insa prea ... cuminte. Ceea ce din pacate tinde sa placa Academiei dar sper ca n-o sa fie cazul anul asta.