Paths of Glory (1957) / Cross of Iron (1977)

Am ceva timp de cand vreau sa pun "Paths of Glory" si "Cross of Iron" intr-o intrare side-by-side, suficient cat sa fi uitat cam tot din ce-aveam de scris. Intamplator, am vazut anul asta ambele filme, ambele incadrandu-se in nisa anti-war. "Paths of Glory" e printre primele filme a lui Kubrick, in timp ce "Cross of Iron" e un indie-movie al lui Sam Peckinpah (probabil cel mai underrated regizor al anilor '70). Ambele filme sunt ecranizari si ambele filme au aceeasi tipologie comuna de antagonist - un ofiter de rang superior, a carui obiectiv principal in situatie de razboi e un "quest for glory" si (pana la un punct) aceeasi tipologie de personaj principal - subofiterul satul de razboi pentru care gloria = zero in situatia data.

In "Paths of Glory" avem de o parte un general francez in timpul WW1 care la un indemn discret venit din partea comandamentului armatei decide sa sacrifice estimativ mai bine de jumatate din efectivul comandat pentru cucerirea unei coline, obiectiv strategic, aducator de lauri si de o posibila promovare. De cealalta parte, un colonel care ar trebui sa duca ordinul la capat, dar esueaza soldatilor fiindu-le imposibil sa inainteze prin focul inamic; consecinta - trebuie sa aleaga 3 soldati, cate unul pe companie, pentru curtea martiala pe motiv de lasitate. In "Cross of Iron" avem un capitan al armatei germane, dintr-o familie aristocrata prusaca, care in ultimele zile ale WW2 cere detasarea in zona frontului pentru ca nu concepe iesirea din razboi fara obtinerea unei cruci de fier pentru bravura. De partea opusa e un sergent, in comanda unei grupe de soldati responsabili de salvarea companiei din situatii aparent fara iesire, care refuza sa minta pentru citarea superiorului privind conducerea unui asalt.

Apropierea dintre filme e interesanta, nu neaparat prin perspectiva situatiei de razboi, ci mai mult ca alte idei generale: relatia sef-subaltern, lumea in care traieste fiecare vazuta de sus si din teren, abordarea de impossible tasks, etc. Similitudinile au insa si o limita, filmele fiind aparte unul de altul ca feeling general, iar personajul ancorat in realitatea efectiva luand-o in directii destul de opuse de la un moment incolo. (Spoilers) Unul din personaje e un nebun loial pana ce scarba acumulata atinge limita, celalalt e individul tot scarbit dar calculat care incearca tot ce poate pentru rezolvarea situatiei in limitele existente. In "Cross of Iron" sergentului i se ofera solutia de a-si acuza superiorul si n-o face. In "Paths of Glory" colonelului i se refuza orice incercare de aparare. Care abordare e cea corecta?... :) O sa ma rezum doar la a mai zice ca poate ordinea de vazut e bine sa fie invers cronologica ;) si pentru ca "Cross of Iron" mi se pare un film mult mai dur decat "Paths of Glory".

Rating:
Paths of Glory - 3.5 out of 5
Cross of Iron - 3 out of 5

Possession (2002)

Old movie, short entry: Intre o raceala care nu se da dusa, rapoarte de final de an, unsolved family issues si alte treburi casnice, care inca o data mi-au confirmat ca 25 decembrie e zi de backup pentru probleme neterminate si sa nu-mi mai fac alte asteptari ca n-ajuta la psihic, am zis sa caut un film mai in ton cu perioada. N-a prea iesit nici asta... "Possession" e un romance vechi, siropos, care m-a indus in eroare prin calificarea aditionala de "mystery" care o are pe IMDb. Avem un cuplu format de un asistent american intr-o catedra de literatura de prin UK (Aaron Eckhart) si un doctor din alta catedra de literatura tot de prin UK (Gwyneth Palthrow) care pornesc pe urmele unei legaturi amoroase tinuta secreta de un poet britanic (fictiv) de prin secolul 19, a carui opera aparent dedicata sotiei avea alt target... (sau asta se lasa de inteles printre randuri pana la finalul filmului). Toata povestea are un iz academic de Indiana Jones in varianta literara = tot felul de versuri criptice care ne duc prin diverse conace parasite, cascade izolate, pana la dezgroparea unui mormant. In plus mai avem si un grup rival hunting for the "academic treasure", evident in scopuri de foloase personale = fame & glory pentru descoperirea literara a secolului (nu e foarte clara diferenta cu primul grup din punctul asta de vedere..., dar na, trebuia ceva sa mai dinamizeze un pic actiunea). Pe langa partea prezenta, pentru amatorii de romance pur avem povestea de secol 18 in flashbacks. Cu riscul sa par insensibil, toata istoria e atat de terna incat principala calitate e cea de somnifer... motiv din care de altfel am vazut filmul in 3 reprize. In concluzie, poate rezumatul si ideea in sine o fi sunand cat de cat ok, dar scenariul e mult mai slab... Enough said.

Rating: 2 out of 5

Star Wars: Episode VIII - The Last Jedi (2017)

Let's make this quick: SW VIII e mai bun decat SW VII - SW VIII nu e mai bun decat SW II, III, IV, V, VI. Da, mai bun si decat I - dar mai slab ca II, ma rog... eu acolo il plasez, acuma si ceva motive...

In primul rand pe partea de plusuri, avem o poveste clar mai bine inchegata decat in episodul anterior in ciuda unor critici care sustin ca-s prea multe twisturi care te deruteaza. Incep sincer sa am indoieli majore ori despre media coeficientului de inteligenta a criticii din State, ori despre cate filme vazute au la activ. Probabil ca in primul film care-l vezi vreodata is multe twisturi... don't know, that was loooong ago - eu aici am vazut unul si-atat (no spoilers), restul erau previzibile. Sincer sa fiu, chiar e unul (well... light spoiler) legat de o schimbare in personajul principal negativ care speram sa nu se-ntample, but was there... Ceea ce ma duce la primul minus ramas din filmul anterior - raman la opinia ca Adam Driver e o alegere proasta pentru main villain, si in special si personajul e construit slab. Putem lua toate personajele majore negative din Star Wars: Darth Vader, Darth Sidious, Snoke si chiar si cele de rang mai jos: Count Dooku, Jabba, pana si Boba Fett. Exista o credibilitate care un pusti razgaiat cu o sabie care la nervi pocneste cu pumnul in pereti n-o are. Modul cum a fost construit Anakin Skywalker = Darth Vader in episoadele I-III pana ce a cedat catre Dark Side in final e hat departe de ce-avem aici. Iar interpretarea de lemn atat de criticata a lui Hayden Christensen de-atunci era mult mai credibila vis-a-vis de "interior struggle" decat grimasele fortate care se servesc acum. In fine.. Let's stop here cu asta. Ce mai avem...

Mai avem multe clisee, ceea ce era de asteptat deci let's give it a pass. Scenariul e ok. Mai avem un montaj extrem de slab pentru nivelul asta de film. Exemplul I: inteleg ca n-avem nevoie de chiar toate detaliile, dar avem cel putin o scena in care se simte nevoie de ceva intermediar pentru a sti totusi cum au ajuns personajele prezente acolo. Exemplul II: Carrie Fisher a trecut in alta lume anul asta, si presupun ca o parte din scene au fost montate dupa cu/fara Leia digitizata - n-ar fi o problema, daca nu s-ar vedea cel putin intr-o ocazie ca avem o suprapunere de personaje (dar na... poate la 3D e mai greu sa iei in calcul ce unghi de privire are un actor). In fine... m-as putea lega pana si de cat sens are titlul ca sa fiu carcotas :) dar as prefera parca sa inchei intr-o nota pozitiva. Exista si ceva ce cred ca e peste ce-am mai vazut in Star Wars pana acum, si anume rolul facut de Mark Hamill care nu m-a impresionat niciodata foarte mult ca actor (nu ca ar fi slab, dar sa fim fair... cariera omului e in mare parte formata din voice-overs). M-a mai surprins o data in "Sushi Girl", dar credeam ca a fost o exceptie. A doua a fost aici. Probabil a contribuit si scenariul, care ne duce la un main swordfight care ramane memorabil (mai ales prin scena dinainte). Dar enough spoilers ;) ...

Rating: 3.5 out of 5 ( ca sa fim totusi un pic peste Episode VII :P )

Winter-Spring 2017-2018 Movie Preview Part 2

Hai sa trecem repede si prin ce se anunta pentru primavara 2018, ca oricum n-avem prea multe trailere lansate inca. Cel putin pentru mine daca exista vreo animatie la anul care sa prezinte concurenta pentru "Early Man", atunci asta e "Isle of Dogs" - out in martie 2018, written and directed by Wes Anderson. Pentru mai multe detalii cred ca e suficienta enumerarea: "Fantastic Mr. Fox", "Moonrise Kingdom", "Grand Budapest Hotel". Ma rog, ca sa fiu fair.. este evident probabil ca filmul aici de fata nu e totusi in aceeasi categorie de target ca varsta cu o animatie tipica Pixar/Dreamworks, si nici chiar cu Aardman stuff ca vorbeam de "Early Man". Dar prea multe discutii... here's the trailer:

"Pacific Rim: Uprising" pare sa nu mai aiba prea multe in comun (in afara the main topic) cu primul "Pacific Rim", mai precis regia, scenaristii, distributia sunt schimbate. Asteptarile mele sunt mult mai jos decat erau la primul film, dar acolo am avut o surpriza care si acum daca ma uit la subiect nu prea pot sa mi-o explic. As putea sa sper la acelasi lucru aici, dar totusi acolo aveam un Guillermo del Toro in spatele productiei, aici...

Despre "Ready Player One" prima chestie care imi vine s-o zic e ca-i primul SF al lui Spielberg de la "War of the Worlds" incoace. A doua chestie care-mi vine s-o zic e ca sper sa nu fie ca "War of the Worlds" :| ...

"Rampage" pare un soi de King Kong meets Sharknado meets Insert-your-favorite-giant-creature-here. Sau genul de summer movie care pare sa nu prinda chiar asa bine si-i lansat pana la urma pe-unde se gaseste un slot fara concurenta prea mare (in cazul de fata aprilie).

Incheiem in mai cu urmatorul "Avengers: Infinity Wars". Nu ma mai obosesc sa-mi exprim parerea despre super-hero movies si mai ales Marvel (altceva n-am avut din pacate anuntat pe luna asta).

Winter-Spring 2017-2018 Movie Preview Part 1

Fara sa ma lungesc cu un intro pentru un post care ar fi trebuit sa-l scriu acum vreo 3 saptamani, incepem runda asta de preview cu "The Shape of Water". Cu un limited release deja la inceput de decembrie e cea mai recenta productie marca Guillermo del Toro. Din primele recenzii, pare sa se apropie ceva mai mult de nivelul "Pan's Labyrinth"/"Pacific Rim"/"Hellboy" din perioade mai bune a respectivului, cel putin comparativ cu precedentul film regizat si scris - "Crimson Peak", de care prefer sa nu-mi aduc aminte.

Evident, capul de afis al lunii curente e "Star Wars: Episode VIII - The Last Jedi". Dar mai multe despre asta intr-o intrare viitoare.

"Downsizing" e cel mai recent film scris si regizat de Alexander Payne ("Sideways", "Descendants", "Nebraska"). Pare la prima vedere sa fie o prima departare mai spre light SciFi, de zona relativ standard a filmografiei de pana acum. Desi daca stam sa ne gandim ca in toate cele amintite locatia de desfasurare a avut un rol principal ...

Incepem ianuarie 2018 cu "Proud Mary". Sau o alternativa feminina la "John Wick". Speram intr-o productie ceva mai bine legata decat ultima tentativa = "Atomic Blonde"...

Chiar daca studiourile Aardman au mai scos animatii pentru big screen, ultima regizata de Nick Park - "The Curse of the Were-Rabbit" a avut release-ul tocmai in 2005 (la 5 ani dupa "Chicken Run"). He's finally back: "Early Man". Tot ce ma tem e sa n-am asteptari mult prea mari dupa atata vreme, desi trailerul nu arata rau.

"Day of the Dead: Bloodline" este al doilea remake pe care-l vedem dupa un zombie-horror clasic al lui George Romero. Primul a fost "Dawn of the Dead" in varianta lui Zack Snyder din 2004, si n-a iesit rau deloc. Aici insa parca am ceva indoieli, filmul fiind condus de un tip - Hector Vicens - fara prea multa experienta in spate (nu ca Snyder ar fi avut cine stie ce CV in 2004...).

Desi in ultima vreme apetenta mea pentru horrors a scazut drastic, inchei preview-ul de iarna tot cu ceva care mi-a atras atentia in zona asta. In februarie avem release-ul pentru "Winchester", care vine cu un background interesant. Exista o casa undeva prin U.S. care a tot fost construita si neterminata timp de cateva zeci de ani, fiind la ora actuala obiectiv turistic si considerata probabil printre cele mai ciudate cladiri din lume. Proprietara a fost vaduva fabricantului de carabine cu acelasi nume. Povestea de la care pleaca filmul e reala, desi ma astept sa fie evident exagerat de romantata. In orice caz, has something different...