"The Lost City of Z" pleaca de la un titlu, poster si trailer mai promitator din pacate fata de ce ofera filmul intr-un final. Ce avem aici e un soi de biopic unde figura centrala e Percy Fawcett, ofiter al armatei britanice si unul din exploratorii junglei amazoniene la inceput de secol XX, creditat ca printre primii sustinatori ai ideii unei civilizatii foarte vechi in zona. Filmul urmareste principalele expeditii ale respectivului, asocierile mai mult sau mai putin fericite cu alti membri, si prinde un pic si din problemele din viata de familie cauzate de absentele indelungate. Nu avem mai nimic care sa iasa din zona de "average" in film - nici scenariu, nici tehnic, nici interpretarea care nu-i rea, dar nici stralucita. Probabil ca dintr-un punct de vedere e mai fair sa nu avem o expunere foarte romantata si pesemne destul de apropiata de realitate, care incepe sa aiba parca mai mult de-a face cu un documentar de la un punct. Dar si impresia asta - spoiler alert - e stricata de final, in care e cumva lasat in plop adevarul in ce priveste ultima expeditie din care colonelul Fawcett nu s-a mai intors. Mai mult, e speculata complet lipsit de orice credibilitate fie o trecere lina de partea cealalta, fie chiar o "relocare" si viata tihnita in mijlocul indienilor, in contextul in care cam toate sursele dau drept clar un sfarsit trist al omului. Mai ales ca nici el, nici fiul sau care il insotea, n-au mai dat vreun semn de viata familiei (contrar cu o asa zisa "epistola" simbolica cum sugereaza filmul). Dar na, probabil ar fi dat prea prost un final de genul asta in film. Alta explicatie n-am. In orice caz, restul e ok pentru un pic de imbunatatire a culturii generale. Desi probabil mai productiv in sensul asta ar fi de vizionat un documentar pe National Geographic.
Am zis sa ma tin de cuvant si sa revin si cu o intrare de predictii, desi pe an ce trece is tot mai convins sa renunt la obiceiul asta. Nu mai intru iar in motive ca le-am mai zis de nspe ori (si probabil o sa ma repet involuntar a nspe + una oara oricum mai incolo). Ca de obicei, ma rezum la categoriile unde am reusit sa vad cam tot = multam academiei americane pentru rata de dispersie abordabila in nominalizari/categorii :P
Animated Feature Film - 2019 n-a fost un an prea stralucit pentru animatii. "How to Train Your Dragon: The Hidden World" pastrand proportiile, a incheiat seria ca un fel de sezon final GoT. Scenariu lenes, plictisor, fara sens. Nu merita mai multe comentarii. "I Lost My Body" e o animatie franceza care are rolul de "the something different" din anul asta, obicei tipic a academiei americane de film de a arunca o nominalizare mai "artistica"/matura ca sa salveze aparenta de categorie for kids. Pe scurt, e povestea unei maini taiate care isi cauta stapanul, ceea ce ne ofera ocazia sa trecem un pic prin viata respectivului. Premisa e promitatoare, rezultatul final e pretentios si finalizat in plop. Mai mult, tehnic, animatia e slaba - lucrat clasic 2D, ceea ce e de apreciat, dar sunt portiuni unde sunt cadre putine pe secventa lasand mai degraba impresie de stop motion (care nu arata niciodata bine zic eu in 2D). In concluzie, ramanem cu trei candidati care ar avea sanse reale: "Klaus" - o varianta draguta de Christmas origin story, care ne da o versiune ce chiar pare sa aiba sens despre cum s-a ajuns la obiceiurile cadourilor si altele; "Missing Link" - unde un Sasquatch in cautarea unei familii intalneste niste Yeti neprietenosi; "Toy Story 4" - (aka "The Search for Forky") despre care am scris vara trecuta. Toate trei is ok, dar nici una n-as zice ca-i o animatie memorabila. Oricat as fi eu de satul de siroposenia tipica Pixar, parca ultimul "Toy Story" are totusi ceva care te misca un pic mai mult ca restul, deci my bet goes there.
VFX - In ultimii ani premiul pentru efecte vizuale a ajuns de regula la filme care au avut mai putin CGI. Probabil si din cauza ca nu prea se vad diferente notabile intre filmele in care baza VFX sta in asa ceva. In concluzie, pe criteriul asta as cam exclude dintre nominalizati ultimele "Avengers" si "Star Wars". Ce ramane? "The Lion King" e o animatie "real-life" care nu trece prea mult peste ce am vazut in "The Jungle Book" acum cativa ani, care a si luat Oscarul atunci, echipa din spate fiind cam aceeasi. Parca as zice ca n-o sa se intample din nou. Multa lume a vehiculat "The Irishman" ca principal favorit aici, pentru digitizarea lui De Niro, Pacino, etc prin diferite perioade de varsta. Cum am zis-o si in recenzia de la finalul anului trecut, mie mi se pare rezultatul aproape la fel de hidos ca in "J. Edgar". As merge deci in concluzie pe "1917", unde poate vine intrebarea "unde-s efectele?". Pai, in multe locuri, si plusul vine tocmai din cum se integreaza cu restul ;)
Sound Editing & Mixing - Pe scurt editing = efecte, mixing = aranjament track sunet. Aproape intotdeauna lista de nominalizati aici are o singura diferenta (probabil ca sa se justifice impartirea in doua categorii - BAFTA sau altele au una si buna). Anul asta "Star Wars" e doar pe editing, si "Ad Astra" doar pe mixing. Nici una nu cred ca are sanse - desi trackul final din "Ad Astra" chiar e fain lucrat. Ca sa incepem sa taiem si altele din nominalizarile comune, prima care cade e "Once Upon a Time... in Hollywood", total de umplutura aici. Ramanem cu trei variante. "Joker" nu mi se pare ca iese in evidenta pe editing, dar puncteaza pe mixing ceva mai bine. Cred ca decizia ramane totusi intre "Ford v Ferrari" si "1917", care se detaseaza de restul. As risca sa merg tot cu "1917" pe ambele categorii. Trackul final mi se pare de departe cel mai bun din tot ce-am auzit anul trecut. Pe editing e mai la limita, dar well... oi fi subiectiv :-) am fost mai placut impresionat de variatia de sunete de la "linistea" din paduri la bombele de pe front, decat de scrasnetele de roti si motoare din partea cealalta.
Music - Score - Pe coloana sonora cred ca ramanem ca si mai sus cu doua optiuni. Mai intai, cele care eu zic ca ies din discutie ar fi: "Star Wars" - soundtrackul lui John Williams e fain, avem si elemente noi, dar totusi in mare parca e ceva ce am mai auzit; intre "Marriage Story" compus de Randy Newman si "Little Women" al lui Alexandre Desplat nu ma pot decide care e mai iritant (probabil ultimul), dar pesemne sunt subiectiv - in orice caz eu zic ca-s repetitive, si parca prea prezente pentru genul de film pe care se aplica. Deci alegerea pare sa fie intre "Joker" de Hildur Gudnadottir si "1917" de Thomas Newmann. Primul e cam dat favorit de toata lumea cu o coloana sonora care amplifica bine un sentiment de tensiune care deja ti-l da filmul. Eu, iar subiectiv, prefer compozitia din "1917" care mi se pare ca aduce fix contrastul de care-i nevoie, unde e nevoie. Poate avem o surpriza ;)
Costume Design - De obicei evit categoria asta pentru ca n-am nici o calitate sa dau o parere avizata. Anul asta totusi parca as arunca o parere asa din avion. Din ce se vehiculeaza online, favorit ar iesi "Little Women". Totusi, sub aspect strict vizual, as miza pe o surpriza, si anume "Jojo Rabbit" unde partea asta contribuie la gramada de culoare care o avem deja in film. Putem merge si mai departe cu filosofia relativ la ce sens are gramada asta de culoare :-) dar sa nu divagam. Celelalte nominalizari aici sunt "Once Upon a Time... in Hollywood", "The Irishman" si "Joker".
Production Design aka art direction = location setting + set decoration. Ca sa o luam iar prin eliminare, "The Irishman" cade primul. "Jojo Rabbit" si "Parasite" as zice ca-s la egalitate, si ce vedem in ele poate chiar peste favoritul, vehiculat online, mai precis "Once Upon a Time... in Hollywood". Presupun ca motivul e ca ne plimba un pic prin cateva platouri de filmare si e suficient de variat din perspectiva asta. Eu insa vad "1917" undeva la o clasa peste restul nominalizarilor. Practic cel putin jumatate din film sta intr-un melanj perfect intre scenografie si imagine. Numai faptul ca pregatirea terenului ca intindere a fost calculata sa se sincronizeze cu lungimea dublelor deja e ceva notabil. In orice caz, clipul de mai jos atinge mai multe, dar in partea a doua e probabil mai relevant decat ce as mai putea scrie eu aici.
Film Editing - Montajul de film mi se pare una din cele mai complicate categorii de prezis anul asta. Probabil putem plasa in esalonul secund "The Irishman", "Jojo Rabbit" si "Joker". Celelalte doua nominalizari intre care cred ca se va decide sunt "Ford v Ferrari" si "Parasite". Mi se pare greu comparabil montajul intre cele doua filme, fiind orientat pe directii complet diferite. In "Ford v Ferrari" avem scene de cursa, rapide, cu taieri care sa te tina in priza cu actiunea, in "Parasite" e un montaj de thriller cu destule momente in care nu stii ce aduce secunda urmatoare, asamblarea secventelor dand un ritm anume si fiind o buna parte din feelingul care ti-l lasa in final. Eu as zice ca "Parasite" e ceva mai sus tehnic, dar aprecierea aici e probabil si subiectiva. In orice caz, clipul de mai jos ii face o analiza excelenta, ca sa nu mai fie nevoie sa ma justific eu ;)
Cinematography - Pe cat de complicat este de dat o predictie pentru montaj, pe atat de simplu e de dat una pentru imagine. Aici avem o distanta clara intre Roger Deakins pentru "1917" si "The Lighthouse", dupa care vin departe "Joker", "Once Upon a Time... in Hollywood" si "The Irishman". Am scris deja mai devreme ca impreuna cu partea de production design asta e punctul forte in "1917". Mai multe cuvinte de la mine is de prisos.
Original Screenplay - Din nominalizarile la scenariu original mie mi-a placut cel mai mult ca story & script "Knives Out", dar tre' sa recunosc ca nu are densitatea scenariului din "Parasite" pe care il vad castigator aici. Sanse poate mai are si "Once Upon a Time... in Hollywood", dar nu-i chiar Tarantino's best. Lista de nominalizari e completata de "Marriage Story" care e un Woody Allen story scrisa de altcineva, si de "1917" unde scenariul e ok, dar nu chiar printre punctele forte ale filmului.
Directing - La regie avem iar o predictie as zice destul de sigura: Sam Mendes pentru "1917". Ii mai avem aici pe Bong Joon Ho pentru "Parasite", Scorsese pentru "The Irishman", Tarantino pentru "Once Upon a Time... in Hollywood" si Todd Phillips pentru "Joker". Fata de alti ani (si alte categorii) nivelul e destul sus aici, simtindu-se rolul consistent al regiei si o amprenta personala in toate cele cinci filme. Cum a reusit insa Sam Mendes sa puna cap la cap toate elementele care compun "1917" duc totusi parca regia de aici in alta liga.
Best Picture - Nominalizari: "1917", "Ford v Ferrari", "Jojo Rabbit", "Joker", "Little Women", "Marriage Story", "Once Upon a Time... in Hollywood", "Parasite", "The Irishman". Cea mai importanta categorie, cu exceptia poate a anului trecut, a cam fost o surpriza la Oscar in ultima perioada. Mi-as dori sa cred ca n-o sa fie cazul anul asta, pentru ca predictia destul de larg acceptata e ca "1917" merita titlul de cel mai bun film, si aici is total de acord. Nu vreau sa mai lungesc intrarea asta, deja kilometrica, cu de ce cred asta. Pentru majoritatea din cele de mai sus am avut intrare pe blog, iar despre "1917" am scris acum vreo trei saptamani. Orice rezultat ar iesi, "1917" e un castig pentru cinema, si asta e ceea ce conteaza pana la urma.
Daca acum vreo luna nu-mi trecea prin cap ca o sa ajung sa dau un rating maxim pentru un film de razboi = "1917", nu ma asteptam sub nici o forma ca imediat dupa sa ajung sa recomand calduros un alt film de razboi = "Jojo Rabbit". Sau, din nou, mai degraba un alt anti-war movie, desi asemanarile cu "1917" se opresc aici.
Johannes Betzler, zis Jojo Rabbit, e un copil care spre finalul celui de-al doilea razboi mondial isi urmeaza cu strictete credintele derivate din Mein Kampf nelipsind la nici o intalnire a tineretului hitlerist. Mai mult, in rol de prieten imaginar il are pe insusi "mein fuhrer", fiind devotat cauzei naziste, in ciuda moderatiei la care il indeamna propria mama. Rosie Betzler face de fapt ceva mai mult de atat, adapostind o tanara evreica. Soc si groaza pentru Jojo, care afland despre asta se trezeste in fata unei dileme existentiale: cauza antisemita vs. mama in ghearele Gestapo-ului.
"Jojo Rabbit", in buna traditie a filmelor lui Taika Waititi, e de fapt in primul rand o comedie inainte de "war/anti-war movie". Dar incet incet incepi sa simti si valente de drama, pana ce la un moment dat ajunge sa-ti aduca un pic aminte de "La Vita e Bella". Cu alte cuvinte sunt macar vreo doua scene care contrasteaza dur cu atmosfera de "joaca" a filmului si care risca sa-ti stoarca o lacrima. Diferenta majora e ca aici scenariul nu aluneca de tot in zona tragica, si cumva reuseste sa iasa cu un zambet clar din momentele grele. Nu-s din nou in cea mai buna dispozitie de scris, deci poate oi fi subiectiv, dar prefer varianta asta "happy". Eu zic ca intr-un final e mai ok ca view over life, chit ca o fi mai putin realista ;)
Cred ca de prin 2016 n-am mai prins un film care sa ma convinga sa dau un rating maxim intr-o intrare de blog. Nu ca ar conta asta prea mult, dar incepusem sa ma gandesc ca am ajuns dincolo de excesiv de selectiv. Era timpul sa imi re-confirme ceva ca exista o categorie, ma tem cam pe cale de disparitie, care sa se detaseze de restul. Sau intr-un ton mai optimist, ca totusi se mai poate produce cinema de impact, in toate planurile = subiect, acting, imagine, sunet, care sa te miste un pic in afara ideii de pura distractie. E posibil ca o parte din impresia care mi-a lasat-o "1917" sa vina pe fondul depasirii asteptarilor, dar clar intra in categoria asta.
"1917" e un film de razboi, sau mai bine zis anti-razboi. Asta e unul din motivele pentru care nu-i dadeam prea mult credit, pentru ca pur si simplu nu prea ma atrage genul. Alt motiv e ca auzisem ca povestea e banala, fara adancime la fel ca si constructia personajelor. Intr-adevar, e un subiect simplu: doi soldati britanici de pe frontul primului razboi mondial primesc misiunea sa livreze un ordin critic unui detasament ajuns in spatele liniilor inamice. De aici insa pana la critica fata de "lack of depth", cale lunga...
O imagine face cat multe cuvinte. Tehnic "1917" e exceptional. Ideea de duble lungi si de a obtine un efect de scena continua nu-i la prima utilizare cel mai reprezentativ fiind probabil Emmanuel Lubezki ca director de imagine in sensul asta ("Birdman", "Gravity", "Revenant"). Ce face insa Roger Deakins in "1917" parca e un nivel peste tot ce-am vazut pana acum. Nu e vorba doar de scena continua, e vorba de cum se plimba camera in scena asta continua. Exista unele aspecte care din cauza asta pot sa para usor irealiste. Aici poate sa vina o discutie lunga daca e sa ne ducem in interpretari filosofice, dar scurt pe doi, WW1 a fost un razboi de uzura, foarte static, si stupid - ireal de stupid. Deci ce avem in primul rand pe imagine si suplimentat de sunet, nu face decat sa contureze ideea asta. Nivelul de duritate al filmului vis-a-vis de ce vedem pe ecran e departe spre exemplu de "Hacksaw Ridge". Cu toate astea, nu trece mult pana ce iti instaleaza un sentiment de: slava Domnului ca nu traim timpuri din astea, si sa fereasca sa se mai ajunga vreodata acolo. Iar acea asa-zisa "lipsa de adancime" intra in pachetul de ingrediente care contribuie la asta. La ce te-ai astepta de la un story care are o intindere asimilata cumva cu timpul de ecran, unde cineva e intr-o situatie disperata de a duce un ordin la capat cu mai bine de 1000 de vieti depinzand de asta? Cred ca deja e prea multa adancime pentru un personaj plasat in contextul asta. Scenariul gaseste cumva timp sa mai integreze si cate o poveste de front pe ici pe colo, sentimentele fata de intoarcerea acasa, interactiunea directa cu inamicul unde primul impuls e cel uman de a ajuta pe altcineva, si altele.
"1917" are ce lipseste in "Dunkirk", adica un story, si are si ce lipseste in "Hacksaw Ridge", adica excelenta tehnica. Sam Mendes a reusit sa obtina un film complet, care respira prin toti porii ideea de anti-razboi, si n-ar strica probabil ca vizionare obligatorie unor sefi de state. Am mai vazut comparatii intre "1917" si "Saving Private Ryan". Sa-mi fie iertat, dar eu nu-mi aduc aminte mare lucru din "Saving Private Ryan". O sa-mi aduc aminte sigur de "1917".
N-am de gand sa ma reapuc de intrarile pe fiecare categorie cum faceam candva, deci no worries. Anul trecut insa mi s-a parut ca s-a mai atenuat un pic din atmosfera "politically correct" care perturba Oscarurile deja de ceva timp. Nu ca ar fi singurele premii care sufera de asa ceva - a se vedea discutiile dupa nominalizarile BAFTA de anul asta. Na ca si la Oscaruri pe regie avem aceeasi lista, apropo de una din "inegalitatile" aparute, pentru ca asta e intr-adevar probabil cea mai buna selectie de anul curent pentru regie.
Cu toate riscurile asumate, am mai zis-o si o s-o sustin in continuare, discutii legate de race, gender, whatever else equality sunt valabile in multe situatii dar mai putin normale in contextul unor premii care tin de criterii artistice. E ca si cum s-ar revolta cineva ca nu exista apreciere egala pentru cantareti de jazz din Asia, sau de ce n-avem pictori renascentisti de culoare recunoscuti. Raspunsul banal e ca dintr-un set de noua bile verzi si una rosie, e perfect normal ca mai probabil una verde sa fie cea mai "perfect sferica". A, ca de ce avem in start noua verzi si doar una rosie? asta e un subiect foarte rezonabil de discutie pe cum s-a ajuns acolo. Dar odata cand avem ce avem, criteriul de alegere a unui film/persoana/etc in mod normal ar trebui sa fie strict in functie de valoarea artistica a nominalizarii si sa nu mai fie alterat de alte dezbateri cu tenta sociala. Anyway, long story short, ca de obicei probabil cea mai buna sursa pentru lista nominalizatilor se gaseste pe IMDb = la adresa de aici, unde putem ajunge usor la mai multe detalii.
As usual, probabil in apropierea premiilor, o sa mai dedic o intrare pentru niste predictii, dar tot as usual - premiile inseamna mai putin, mai important e ca lista asta mai scoate din anonimat cateodata niste filme chiar foarte bune, mai ales prin categoriile mai low profile = foreign movie, screenplay, etc. Deci, cautare si vizionare placuta ;)
Postări
