Chasing Rabbits ... 2017 ... or whatever year edition

Nu mai tin minte daca am scris sau nu o intrare taguita "Chasing Rabbits" anul trecut. Ce tin minte e ca am scris una in 2015, in acelasi hotel de pe langa Otopeni pe unde stau acu', tot cu un zbor programat a doua zi dimineata devreme si putin timp de dormit dar lipsa de somn. Habar n-am ce-am scris atunci, dar stiu ca tura asta o sa incerc ceva mai concis poate ca in precedentele.

Fact: some (apparently random) stuff happening in life can be really stupid and maybe unfair.
Idea: fix that.
Tool: time machine.

Acu' putem filosofa mult si bine pe tema "playing God" sau "messing with the karma". Am zis concis - iar concis... karma has its way to get stuff balanced. Deci daca "the fact" + "the idea" nu-s fair enough in aplicare... karma will hit back... eu cel putin asa zic. Now, let's chase the main rabbit = "the tool" ...

As putea incepe sa bat campii cu bruma de fizica care o mai stiu, dar m-as opri repede, si oricat de repede m-as opri probabil tot as zice multe prostii. Asa ca in loc de "how to build it", sa incercam o abordare inversa. Un exercitiu de imaginatie: sa presupunem ca "the time machine" deja exista (that's why is a time machine, right? should abstract away the time around it). Numai ca n-am auzit de nici o raportare a vreunui "Terminator" ajuns din viitor prin vreo bula magica de electricitate. Deci, daca exista, probabil mecanismul e ceva mai .. discret.

Ar fi ceva variante aici - depinde de cat de bogata e imaginatia care o ai :) ... Dar sa luam una si buna: sa echivalam "time travel" cu "send a message". In contextul asta "time travel to the future" l-ai putea considera banal, si deja dezvoltat suficient: de la scrisoare, la e-mail, samd, etc. Ramane intrebarea cum ai putea s-o faci in trecut. Macar la un nivel minim. 1 bit. Un impuls electric care generat la momentul t sa fie interpretabil la t-1. Daca rezolvi asta, cat de limitat o fi ca expresivitate/eficienta, ai avea si partea cu "time travel to the past" = there's "the time machine".

How can you do it?... Don't know :) Daca stiam, life might have been more fair - cel putin in perceptia proprie. Ce stiu e ca n-am prea avut chef de filme saptamana asta, dar ieri la o anume ora si x minute, schimband pe un canal TV am dat peste "Deja Vu" si o replica in care Denzel facea referire la o ora si... aceleasi x minute. Acu' schimband iar canale dau peste "Timecop", probabil filmul cu Van Damme care mi-a lasat cea mai puternica impresie pe cand eram mic. Coincidences can be funny :)... Anyway, ce mai stiu, e ca e enough food for thought pana la urmatoarea vanatoare de iepuri, whatever year edition might that be...

American Made (2017)

"The man who always delivers" (sau ceva pe-acolo) e o sintagma care se tot repeta prin diverse replici din "American Made". Si pe undeva probabil si un motiv pentru care mi s-a parut povestea deprimanta pe final, dar parca n-as elabora prea mult aici... Barry Seal - titlul alternativ de fapt - a fost un personaj real, pilot de aviatie civila care undeva la inceput de anii '80 a ajuns sa lucreze simultan pentru CIA si pentru cartelul Medellin ca traficant de arme, respectiv droguri. Ce avem in film e o istorie un pic romantata a variantei reale, dar suficient de catchy cat sa ma faca sa pierd vreo 5-10 minute in plus ca sa citesc in diagonala articolul de Wikipedia + vreo 2 linkuri externa (= de unde concluzia de un pic romantata). Spoiler alert: don't do this before watching the movie! In linii mari ajungem sa vedem cum personajul nostru ajunge de la statutul de pilot de linie la patron de aeroport local cu o mica flota proprie pentru tinut afacerea pe roate. Care afacere produce suficient cat respectivul sa ajunga sa fie simultan vizat de FBI, DEA, ATF si politia statala. Dar, mai multe detalii in film... unde tre' sa zic ca detaliile conteaza mult. De la micile fire ale unei povesti aproape incredibile, stilul de a o reda in care se simte clar ideea de a pastra simtul umorului indiferent de cat de grava e situatia, pana la detalii tehnice cum ar fi filtrele de galben-pal care aduc o oarecare valenta documentaristica la imagine. Toate astea pastreaza cumva un feeling general relaxat - nu-mi vine in minte acum decat "Wolf on the Wall Street" ca si comparatie, care nush daca e cea mai buna. Ideea e ca derularea povestii e quite enjoyable to watch. Si totusi, finalul parca vine ca un dus rece care te face sa te gandesti... does it really worth to always deliver?...

Rating: 4 out of 5

Dave Made a Maze (2017)

Dave is jobless. Dave was bored. Dave made a maze. Intr-un weekend. Din cutii de carton. In living. Si s-a blocat in labirint. Care e mai mare pe interior... Prietena lui Dave + cativa amici incearca sa-l scoata pe Dave afara. Chestie complicata, pentru ca labirintul are capcane. O parte mor. O parte scapa. Cam asta avem in filmul asta: in din 90% durata e complet absurd. Din pacate e un absurd repetitiv = plictisitor, si care incearca sa mai arunce din cand in cand catre privitor si cateva metafore pentru care livreaza cel mai des si intepretarea directa (what's the best way to ruin a metaphor? ghici ciuperca, ce-i...). Ca sa nu mai pierdem vremea - daca trailerul iti da o vaga impresie ca ai sanse sa vezi ceva apropiat de "Cube", that's a wrong impression. Mai degraba, sentimentul dupa end credits e cea mai suie productie de Terry Gilliam (hai sa zicem "Tideland") la care mai punem o nota de comic pueril. Si cred ca rezultatul ar avea totusi sanse sa iasa ceva mai bun decat ce-avem aici...

Rating: 1.5 out of 5

Dunkirk (2017)

Am vazut "Dunkirk" acum aproximativ o luna, dar nu am mai avut nici un chef de scris pe blog (personal reasons). Now = late night, no sleep => m-am decis sa-ncerc un short entry cu ce-mi mai aduc aminte... Cand am auzit de filmul asta m-am intrebat cum reusesti sa umpli doua ore cu un subiect restrans pana la urma ca.. amplitudine narativa, ca alt termen nu-mi vine acuma. O fi fost evacuarea de la Dunkirk un miracol in WW2, dar sa fim fair... ca story de film nu pare sa aiba prea mult potential. Ca fapt istoric, ai o evacuare in masa de cam o saptamana - cum scoti film din asta? M-am gandit ca se aplica iar reteta "Pearl Harbor", sau "Titanic", sau chiar "Hacksaw Ridge" (pastrand distanta fata de precedentele) cu un romantic story + more stuff in background. Ei na... am avut un exemplu ca se poate si fara.

In primul rand un film nu trebuie sa tina doua ore - ceva ce se pare ca uita multi regizori. "Dunkirk" are undeva un pic peste 90 de minute, in care avem efectiv evacuarea trupelor aliate de pe coasta franceza. Nici macar prea mult context istoric - cum s-a ajuns acolo si de ce a lasat timp armata germana sa se-ntample asta (sorry, da n-am chef de detalii - check Wikipedia). In al doilea rand se vede inca o data ca Nolan stie sa faca film - ceea ce te tine atent nu-i neaparat povestea, unde avem cateva mici fire narative care o compun urmarind o mana de oameni simpli implicati in eveniment. E un film insa cu putin dialog ceea ce deja zice ceva. Ce m-a prins cel putin pe mine de la primele scene e partea vizuala, partea audio si montajul, care sunt la un nivel sus de tot. Totul e compus atat de bine ca pot sa iert tura asta pana si "the shepard tone" de care nu cred ca abuzeaza nimeni cat o face Nolan. Singura parte de care pot sa ma leg e ca avem o intercalare temporala cu flashbacks in care uneori poate te pierzi un pic. In rest... e o lectie de movie making. Enough said.

Rating: 4.5 out of 5

Atomic Blonde (2017)

Short entry: "Atomic Blonde" is an atomic mess... Ceea ce in trailer pare un action movie in toata regula, iar daca te uiti la echipa de productie arata ca un John Wick in varianta feminina, incepe ca o ecranizare dupa John le Carre. Si cand zic John le Carre ma refer clar la pretentii de "Tinker, Tailor, Soldier, Spy" cu tot tacamul de ite incalcite. Blonda atomica e o agenta MI6 sub acoperire trimisa sa recupereze o lista de spioni din Berlinul sfarsitului de '89 prins de caderea zidului. Russians want that too. De aici avem o actiune povestita intr-o camera de interogatoriu in flashbacks care in prima parte e atat de lungita incat pierzi sirul la cine si ce are exact in plan. Ironic sau nu chiar avem o replica undeva in care i se reproseaza agentei noastre ca pierde vremea prin Berlin fara rezultate, sau ceva de genul asta. Anyway, pesemne cea mai buna parte e twistul de dupa "twistul" de final... primul fiind vizibil de la o posta. Desi dupa asta trebuie sa-ti explici de ce a fost vizibil de la o posta... Better don't lose time with that. Just enjoy the '80s music - a doua cea mai buna parte din film. Nena - 99 Luftballons suna bine si azi...

Rating: 2.5 out of 5