Upgrade (2018)

Probabil ca "Upgrade" nu e chiar cel mai "de sezon" film, dar alt subiect mai bun n-am. Si-n orice caz, daca ne uitam un pic printre randuri, pot sa zic ca are un pic de "hope for a better tomorrow" ca intrare de final de an ;)

Daca ar fi de facut o clasificare, "Upgrade" ar intra cred cel mai bine in categoria aia restransa de SF-uri cu mai mult sau mai putin iz de indie, care clar is in afara zonei mainstream, dar nici nu poti sa zici ca-s filme de serie B. Ma gandesc aici la "Dark City", "13th Floor", "Equilibrium", "Predestination", pe-aici pe undeva. Cu un aer de cyberpunk foarte bine prins. Dar sa lasam enumerarile si sa intram in subiect...

Undeva intr-un viitor augmentato-robotizat, Grey e un fost mecanic auto, nostalgic dupa vremurile cand trebuia sa pui mana pe volan, care se ocupa cu reparatii pe masini de colectie, in timp ce sotia, angajata unei companii din zona de implanturi electronice e cea care practic tine casa. Intr-o seara, in urma unui accident in care automobilul inteligent deraiaza suspect de la ruta standard si ajunge intr-o zona mai rau famata a orasului, cei doi sunt atacati de o banda de 4 indivizi. Rezultatul, el ajunge pe un pat de spital paralizat de la gat in jos, iar ea nici macar acolo. Moment in care ajungem la oferta. Unul din clientii amatori de masini de "epoca", proprietarul altei companii de implanturi, ii propune lui Grey sa devina cobai pentru un chip cu AI ultra-avansat care ii poate reda capacitatea de miscare. There's a catch... avem de semnat un NDA in care toata afacerea sa stea secreta iar el sa ramana in scaunul cu rotile. Problema e ca omul nu-i chiar dispus sa-si vada de viata lui intre patru pereti, avand ca prim item in todo list "avenge my wife". And another catch... AI-ul ultra-avansat has a voice of its own (si la propriu si la figurat). Care-s perspectivele de viata lunga si fericita in contextul asta - de vazut in film.

The bad: Sa zicem ca se putea mai bine pe partea de acting, desi aprecierea e partiala. Rolul principal si the main villain is ok, dar parca la restul se mai puteau trage cateva duble pe ici pe colo. In rest, e o "raceala" care nu pot s-o definesc mai bine - ceva in genul ca nu prea tinzi sa empatizezi cu nici un personaj. E ceva ce pot sa zic ca am mai simtit in cateva filme ale lui Nolan, in particular in "Inception" (acolo fiind cam singurul aspect negativ). Dar oricum e o senzatie temporara, care e cumva atenuata de final. Care ne duce la...

The good: N-am zis pana acum ca in spatele filmului e Leigh Whannell (script + regie), mai cunoscut poate pentru colaborarile cu James Wan in "Saw" si "Insidious". Din care background/story style, ni se trage cred si cea mai buna parte din film - finalul. Avem un twist care vine acolo dar care il poti vedea cu mult inainte. Ceea ce te lasa un pic dezamagit. Cam asa, vreo 5-10 minute, pana la the real twist :) Si ca cherry on top, mai avem si un (hai sa-i zicem) ultimate ending twist. Care se poate lasa cu ceva intrebari existentiale la what's better - a fake life in comfort or a true life in pain - sau, ca sa iesim din cliseu, cum naiba poti reusi s-ajungi la mijloc? :). Dar cum n-am nici un raspuns si nici nu vreau sa dau spoilers, tot ce mai pot zice e: Sarbatori Fericite! & un an viitor mai bun! ;)

Rating: 4 out of 5

Winter-Spring 2018-2019 Movie Preview (the brief version) - Part 2

Avand in vedere cata documentare am facut in ultima saptamana, la ora curenta mai degraba is tentat sa pornesc un survey pe tema tratarii unui diastazis tibio-peronier fara operatie decat sa ma ocup de movie blogging. However, oricat as chinui sa ma conving ca un "Dr." pe langa nume iti da super-powers sa re-interprezi convenabil un CT, pesemne ca nu-i chiar asa daca nu ai si un "M.D." pe-acolo, cu tot help-ul din articole de jurnal scrise de ortopezi coreeni. In plus, ar trebui sa-mi re-mut focusul oricum in zone de cardio ca se pare ca-s probleme mai urgente pe-acolo (not mine... yet, nu ca ar face lucrurile mai simple). In concluzie, poate-i mai recomandabil sa fac o pauza de la tentativele de re-calificare si sa completez intrarea de data trecuta. Still in brief mode = one title/month...

In martie avem "Captive State". Care nu-mi inspira mai multa incredere decat cel mai slab episod din "Black Mirror" (whichever that might be), dar avand in vedere seceta de SF-uri, is dispus sa dau o sansa la cam orice.

Seceta de SF-uri nu include (din pacate, as zice) si filme cu super-eroi. Dar "Shazam!" pare sa includa totusi si un pic de melanj intre "Kick-Ass" si "Defendor", care daca se confirma in aprilie, l-ar muta poate in afara restului de variante de ciorba reincalzita din categoria asta de filme.

Ramanem tot pe genul asta si in luna mai. Chiar daca ma duce cu gandul sa includ super-hero movies in lista de alergii de primavara, n-o sa ignor totusi "Avengers: Endgame". Why? Pentru ca "Infinity War" m-a surprins placut. Aproape cat sa-i dedic o intrare, da' am zis ca la mai bine de juma' de an de la release, cand m-am decis si eu sa-l vad, e un pic tardiv. In plus, e foarte probabil din cauza ca subconstientul meu reactioneaza favorabil la orice implica "time travel", si vrea sa vada o confirmare dupa episodul anterior ca that's the solution for all problems ;)

Cum spuneam cuiva candva long ago ca in lipsa caracteristica de comunicare care-o am, atata timp cat scriu pe blog inseamna totusi ca-s "still alive", o sa mai incerc o intrare pana la finalul anului. Asa ca amanam urarile de sarbatori pe data viitoare ( hopefully... ;) )

Winter-Spring 2018-2019 Movie Preview (the brief version) - Part 1

Never say you're done until you're really done... sau altfel spus, nu te lauda c-ai reusit sa scrii ceva saptamanal cat timp nu esti sigur ca nu-ti rupi un picior pana se termina anul. Asta fiind si motivul pentru care intrarea traditionala de inceput de iarna e in varianta scurta tura asta. Nu ca as scrie cu picioarele (cel putin nu la propriu), dar activitatea asta din pacate nu-i prea comoda de juma' de luna-ncoace. Asa ca avem o selectie stricta de una singura bucata incoming title pe luna calendaristica...

Cum decembrie e presarat ca de obicei cu o densitate de blockbusters de-ai zice ca-i luna de vara, e greu de gasit altceva. Iar din ce-avem aici cea mai rasarita optiune mi s-a parut "Aquaman". Chit ca DC movies tind prea mult spre copii Marvel in ultima vreme, poate poate mai avem o sansa. Sau o fi de vina Amber Heard as a redhead ca m-am oprit aici...

In ianuarie "The Cube" meets "Saw" in "Escape Room". Sau cel putin asa pare in trailer. Cu un background de "Weeds" "din alt film". Little boxes...

In februarie am preferat sa ignor continuarea la "How to Train Your Dragon" in favoarea continuarii la "The Lego Movie". Chiar daca "Lego: Batman" n-a fost chiar asa rasarit ca varianta originala, trendul tot e mai optimist fata de gaura in care a plonjat in picaj al doilea episod cu Toothless.

Cam atat pe azi. Long breaks heal legs (cica... sau cel putin le dezumfla). So back to horizontal now. Lunile de primavara, next time (hopefully).

11 years + Isle of Dogs (2018)

La fiecare aniversare de blog am incercat sa gasesc ceva care sa pot recomanda cu rating maxim. Mi-a iesit la doi ani ("The Prestige") si la noua ani ("The Accountant"), deci cam rar :) In concluzie e macar statistic explicabil ( spoiler :) ) de ce nu-mi iese nici la 11 ani. Sincer sa fiu, is happy ca anul asta am reusit pana acum sa mentin media de una intrare per week = am cam reusit sa vad cate un film saptamanal. Sa mai si prind unul care sa ma dea pe spate la data fixa... oh well... Adevarul e ca m-am (re)-gandit serios dupa anul trecut la un shutdown, mai ales in contextul in care e destul de clar si pentru mine ca: 1) nu prea mai apuc sa vad suficiente filme cat sa fac o selectie decenta de subiecte; 2) nu prea mai am timp sa ma adun sa scriu o recenzie decenta (nu ca mi-as fi pregatit si revizuit vreodata intrarile, dar simt ca in ultima vreme parca ma repet prea mult si le expediez prea repede); 3) the everlasting problem de cand am pornit blogul asta persista inca - n-am timp sa fac vreo promovare (desi avand in vedere punctul 2, poate e mai bine). Anyway, long story short... I'm not giving up :D (yet...). Nu de alta, da' poate am sanse sa candidez vreodata pentru un record la cel mai lung blog necitit de pe planeta :P And now, the movie...

Am avut doua optiuni la care dadeam ceva sanse sa merite o intrare aniversara - "Isle of Dogs" si "Upgrade". Din pacate n-am avut timp sa vad decat unul din ele, si am mers pe varianta care parea mai "safe". Wes Anderson in general nu dezamageste. Si nu-i cazul nici aici. Dar nici nu pot zice ca-i printre cele mai bune filme ale lui... In plus, din pacate nici nu cred ca pot sa rezonez eu la maxim cu subiectul, which is: dogs - neavand vreodata unul, sau alt animal de companie.

Povestea merge cam asa: undeva in Japonia avem un primar naspa, dintr-o dinastie si mai naspa, care de generatii uraste cainii. Tot de generatii, acestia au un status tolerat, fiind folositi in casa primarului pentru paza si alte utilitati practice, in nici un caz ca pets. De aici si un complot de a eradica definitiv prezenta lor din comunitatea respectiva, folosindu-se de pretextul unei "febre canine". In concluzie, toate animalele sunt exilate pe o insula de gunoaie, inclusiv cainele de paza al fiului adoptiv al primarului. Numai ca fiul, ne-impartasind ura de secole a familiei, nu prea e de acord cu decizia si pleaca intr-o expeditie cu scopul de a-l gasi pe Spots. Ceea ce in mod previzibil se intampla, and they will live happily ever after. Iar avand in vedere ca finalul se stie, n-o sa mai zic prin ce mai trecem pana acolo ;)

Daca n-ai sti cine e scenarist/regizor si ai vedea 3 minute din film, oricare ar fi ele, ai putea probabil sa bagi mana-n foc ca e Wes Anderson. Atat e de evident, si cea mai buna metoda de a descrie pe Wes Anderson, e... well.. watch a movie by Wes Anderson. Un haos ordonat, scene scurte si la obiect, dialoguri reci care devin brusc foarte calde, multa culoare, umor fin (ex., "The Search for Spots" - o aluzie la Star Trek, care merge un pic mai departe in contextul in care ne aflam), sunt elemente care-s prezente aici la fel de mult ca si in "Fantastic Mr. Fox", "Grand Budapest Hotel" sau chiar "Moonrise Kingdom". Parca totusi nu ne ridicam la acelasi nivel. Dar din nou, poate nu empatizez eu suficient cu ideea :) Anyway, ca si celelalte, tehnic ca realizare filmica ce-i aici e ireprosabil. Macar pentru asta merita vazut. And if you're a dog owner, you'll probably love it ;)

Rating: 4 out of 5

Incredibles 2 (2018)

Nu ma asteptam la foarte mult de la "Incredibles 2" si nici n-am avut surpriza la care speram (deci... de fapt, probabil ca ma asteptam :) ). Pe scurt, e prea Pixar pentru gusturile mele = prea cuminte, prea previzibil. Nu mai stiu pe unde ne-a lasat primul "Incredibles" dar al doilea pleaca de la contextul in care super-heroes are illegal, iar familia Incredible trebuie sa stea departe de folosirea puterilor pentru a imparti dreptate. Chestie care nu-i foarte convenabila, dar il avem pe Winston Deavor, prosper om de afaceri cu amintiri din copilarie despre super-eroi, care impreuna cu a lui sora, Evelyn, e decis sa porneasca o campanie de reabilitare si re-aducere in legalitate. Si asa i se ofera doamnei Incredible un costum nou, suport material si consiliere pentru a deschide calea spre un lobby de succes in privinta asta. In timp ce Mr. Incredible ramane acasa sa aiba grija de copii, chestie care aparent depaseste super-puterile care le are.

Din pacate toata intriga asta are o rezolvare pe cat de previzibila, pe atat de neverosimila - chestie care ar fi trebuit in teorie s-o faca imprevizibila, dar cumva este. E atat de evident din prima faza ca the evil character e din familia Deavor, incat singura necunoscuta ramane care din ei, sau ambii? Chestie care face complet ciudat suportul oferit catre doamna Incredible, cand scopul final e total pe dos... Si mai ciudat e ca tentativa de anulare a super-eroilor isi ia startul efectiv doar in momentul in care doamna Incredible descopera ca-i ajutata din interes. Chestie care n-ar fi trebuit sa se intample... Da' daca nu se intampla, n-aveam un anti-hero attack... deci nu mai stiu unde era interesul. Pe bune ca la un moment dat toata logica personajului negativ devine atat de incalcita incat pare mai plauzibil ca e vorba de un evil schizo si nu evil genius, cum ar vrea sa para. Anyway, long story short: cea mai buna parte din film e by far mezinul familiei Incredible, Jack Jack - nu mai zic de ce ca deja am dat prea multe. In orice caz, scenariul isi da atat de tare cu stangu-n dreptul incat pana si cel mai promitator personaj ramane insuficient exploatat in poveste...

Rating: 3 out of 5