Probabil daca ar fi cineva sa-mi urmareasca blogul de pe cand l-am pornit ( acu' serios vorbind cred ca m-ar pune pe ganduri daca as avea vreun "fan" chiar asa constant pentru ce ajung sa debitez, avand in vedere pe la ce ore si in ce viteza scriu :)) ), ar crede ca am o oarecare aplecare spre genul western. Ceea ce e departe rau de tot de adevar, si cred ca am mai zis-o chiar de mai multe ori. Cumva insa vad ca periodic ajung la asa ceva pe blog, si asta in ciuda faptului ca nu prea se mai produc westernuri - deci nu stiu cum, cred ca am reusit sa bifez aproape toate titlurile majore pe zona asta din ultimii ani, daca nu intr-un post dedicat, macar prin intrarile Oscar related sau previews. Habar n-am cum s-a intamplat asta, dar in cazul de fata chiar am simtit nevoia sa ma opresc iar tot pe segmentul asta, desi e numai pe jumatate tura curenta - "True Grit". Cealalta jumatate - "Winter's Bone" e o drama cu o nuanta puternica de thriller. Intamplarea a facut sa vad filmele aproape unul dupa altul, dar motivul pentru care am un "double topic" ca sa zic asa azi, evident nu-i asta. Nu prea stiu sincer daca "vs." din titlul intrarii are vreun sens in cazul de fata, dar suna mai bine ca "and", so ... :) . Ideea e ca filmele desi pe genuri diferite au multe puncte comune. As putea chiar inversa clasificarea de mai sus in sensul ca ca "Winter's Bone" ar putea trece ca un western fara partea de "west" la localizare si plasat temporal in prezent, iar "True Grit" ca o drama + thriller (ceea ce pana la urma se regaseste mai mult sau mai putin in orice western). Ok ... deja am un intro dublu ( si incepe sa ma ia somnul si pe mine daca il mai continui :) ) asa ca o s-o tai brusc spre subiect...
"True Grit" e ultimul film al fratilor Coen ("A Serious Man", "Burn After Reading", "No Country for Old Men", "The Big Lebowski", "Fargo", "Barton Fink", etc). Pe scurt e vorba de o revenge story destul de simpla ca idee. Un tip plecat sa incheie o tranzactie privind niste ponei e ucis de omul tocmit sa-l ajute. Fiica respectivului, in varsta de doar 14 ani, vrea musai dreptate si, oferind o recompensa pentru capul vinovatului, angajeaza un "federal marshall" betiv, fara un ochi si cu o reputatie de "kill first ask later" (jucat impecabil de Jeff Bridges). Si cum respectivul om al legii insufla o "siguranta absoluta" printre aburii de alcool, fata nici nu concepe sa nu plece impreuna cu el in urmarirea fugarului. Grupul de urmaritori mai e completat si de un "texas ranger" (alt rol ok - Matt Damon) care are si el o alta recompensa de ridicat pusa pe capul killerului. Dupa cum am zis, ideea de plecare pare simpla. Ce se vede pe ecran insa in evolutia actiunii (si chiar in intriga de mai sus) e ceva mai complex.
In primul rand e modul cum sunt construite personajele principale, chestie care nu cred ca e atat de migalos lucrata la nivel de script si pusa si in practica in foarte multe cazuri (la nivel de filmografie in general - nu doar privind un singur titlu). Cred ca depinde si de faptul ca regizorul e si scenarist fiind specifica la Coen brothers si la Tarantino spre exemplu care se incadreaza pe criteriul asta. Si evident, constructia personajelor e doar o mica parte din scenariu - care e lucrat in asa fel incat sa te prinda si sa te tina cu ochii in ecran in ciuda faptului ca nu ai totusi cine stie ce poveste. In general scenariul cred ca e cea mai buna (si atractiva de altfel) parte din filmografia Coen brothers. Aici totusi nu e unul original, ca si in "No Country for Old Men", e ecranizare (the second one, mai e un "True Grit" cu John Wayne vechi de prin '60 - '70 care nu l-am vazut). Spre deosebire insa de "No Country for Old Men", aici romanul are o linie mai simpla care nu se vrea atat de "filosofica" iar rezultatul ar fi ca baza principala a scriptului e doar urmarirea in sine cred. Dar o simpla urmarire poate sa aiba tot felul de ite pe parcurs, dialoguri de duh, si un final (mai final decat finalul, ca light spoiler) ceva mai putin asteptat. Pe langa asta, filmul e lucrat fain si ca imagine (Roger Deakins - care incet incet vad ca incepe sa-mi placa si mie desi pana nu demult il consideram cam la fel de overrated ca "No Country for Old Men", unde totusi n-a luat Oscarul) si ca montaj (tot fratii Coen, care nici nu stiu daca au vreun titlu major prin filmografia proprie unde sa nu fi mers pe tripleta regie-script-editing) . Si mai e ceva. Ceva care adaugat la tot ce am zis da un aer de care nu esti foarte sigur la inceput, dar esti sigur la final. Soundtrackul - Carter Burwell (pe care nu-l apreciam pana acum decat pentru "Bella's Lullaby" din "Twilight", dar doar ca bucata muzicala nu ca sound corelat cu pelicula - n-am vazut filmul). Iar aerul de care vorbesc .. e un pic cam late acum ca sa gasesc o descriere foarte clara. Sa zicem ca e ceva de romance drama - desi n-ai nimic de genul asta in film; in orice caz e un "warm feeling", iar ca sa dau ceva comparativ acum ar fi atmosfera din "Legends of the Fall" chiar daca acolo avem cu totul altceva ca subiect.
Ok, am scris cred suficient legat de prima bucata din topicul de azi deci o sa trec la a doua, inainte sa dau si o explicatie mai clara legata de ce le-am pus una langa alta. Daca acum cateva postari in urma scriam despre "Balibo" ca fiind poate unul din cele mai greu de vazut/inghitit war movies din ce am prins, "Winter's Bone" e cam acelasi lucru cred pentru drame sau thrillers. Filmul e un indie movie = de buget nu foarte mare, premiat cu cea mai importanta distinctie la Sundance in 2010 (festivalul cel mai important in ce priveste Independent Cinema in US). Subiectul pleaca pe o idee oarecum apropiata de cea de mai sus, dar totusi diferita. Undeva intr-o comunitate dintr-o zona montana a US, o fata de 17 ani primeste vizita serifului local, fiind anuntata ca tatal ei, eliberat pe cautiune a disparut. Problema e ca respectivul pentru cautiune oferise drept gaj casa si terenul. Problema devine si mai incurcata in contextul in care fiica disparutului se chinuie sa-si creasca fratele si sora mai mica + mama bolnava psihic. La punctul asta filmul pare a semana un pic ca aer cu "Frozen River" pentru cine l-a vazut (alt indie premiat la Sundance acu' un an sau doi .. se pare ca au o preferinta pentru social dramas).
Cam ce-i mai sus ar fi intriga, actiunea fiind concentrata pe cautarea fetei care se chinuie sa dea de propriul tata in termenul anuntat de politie pentru a nu se trezi cu familia aruncata in strada (sau mai exact, in padure). Povestea insa e un pic mai complicata ca desfasurare, respectiva comunitate fiind formata din rude mai apropiate sau mai departate ca sange - personajul principal fiind se pare din a doua categorie, implicate cam toate in actiuni nu tocmai legale. Ceva de genul unei familii/clan de mafie dar plasat intr-o zona rurala in mijlocul padurii (propice de altfel pentru diverse culturi + rafinare de ierburi + buruieni interzise la vanzarea in piata). Ca un spoiler, incet incet fata se prinde ca tatal ei e disparut definitiv, dar problema ramane si din a-l cauta pentru a-l trimite la proces ajunge sa il caute pentru a-l expedia ca dovada la morga. Oricat de rece sau dura ar suna fraza asta nu e nici pe departe la acelasi nivel cu filmul. Exact ceea ce ziceam mai sus cand am spus ca e greu de inghitit. E probabil unul din cele mai reusite filme care le-am vazut in a crea o atmosfera apasatoare spre scary la propriu fara a recurge la violenta excesiva (desi nu lipseste complet). E o senzatie care am mai avut-o uneori, una din primele dati fiind la "Training Day" cu mult mult timp in urma. Cred ca am mai scris pe undeva pe blog daca nu ma insel. Cand am iesit de la cinema dupa ce l-am vazut prima data, aveam efectiv senzatia de insecurity pe strada in drum spre casa = ceva de genul, we live in a world with some bad bad people. Tocmai prin faptul ca tensiunea e creata la nivel de interactiune intre personaje, atitudine, etc, si mai putin prin secvente de actiune care nu-s in general credibile intr-un action movie, ajungi sa ai feelingul asta. Iar "Training Day" e film educativ de gradinita pe langa "Winter's Bone". Aici "the chill factor" creste pe masura ce fata se apropie de finalul cautarii, iar secventa cheie in ce priveste titlul pune capac = cere un pic de stomac ca s-o vezi, desi inca o data daca o scoti din contextul construit aici pana la punctul respectiv si o pui de exemplu intr-un thriller/horror/action obisnuit n-ar prezenta probabil nici o problema. Si totusi ( iar dau un light spoiler :) ) filmul nu te lasa acolo. Pentru ca ar termina exagerat de dur. Te lasa sa te linistesti dupa, terminand intr-o nota care se vrea totusi a fi pozitiva, iar pentru cat de "dark" e povestea probabil chiar e suficient de pozitiva. Pentru toate astea - intriga, climax, final - si cum te poarta filmul prin ele trebuie sa dau credit in special la regie - Debra Granik - care habar n-am cine e, si care semneaza partial si scenariul (ecranizare), dar care cred ca merita de urmarit in continuare pentru ce va mai regiza.
Pe post de concluzie o sa termin scurt cu motivul pentru care am pus filmele unul langa altul.
O cauza, mai putin importanta, ar fi una care s-ar putea sa sune un pic weird :) . Nu prea sunt fan literatura romana si nici nu mai tin minte prea multe din ce am citit prin scoala, dar una din bucatile literare care au fost obiect de studiu a fost "Baltagul" de Sadoveanu ... ( ya, I know, deja suna aiurea :)) ) Ei, fara sa fac acuma rezumatul operei literare care presupun totusi ca e cunoscut de majoritatea celor care au terminat liceul (daca nu, check later the english version of my blog - posibil sa mai dau vreo doua fraze in plus acolo cand oi avea timp sa postez), mi s-a parut ca cele doua filme se completeaza destul de ciudat intr-un mod relativ apropiat de cartea amintita, si nu doar ca subiect ci si ca feeling. "Winter's Bone" ar fi cam ca o prima parte, care e efectiv cautarea celui ucis, si care by the way se termina cu un capitol in care respectivul e gasit si care mi-a ramas in minte ca fiind unul destul de dur prin tot ce am avut de citit prin scoala. "True Grit" e ca razbunarea ce vine ulterior = aparent mai light ca tensiune si ca desfasurare. Cum am zis ... e doar o impresie proprie :) .. poate ca da o idee mai clara de cam cum se prezinta cele doua filme pe ansamblu.
Principalul motiv insa pentru care am zis sa scriu postul asta exagerat de lung ca double entry :) ar fi asa cum am zis, ca se pleaca de la cam acelasi tip de caracter - o fata singura, minora, si incapatanata rau :) si pe acelasi gen de actiune - respectiva tine musai sa rezolve o problema mai dura decat ar fi "admis" pentru varsta ei. De aici, desi is genuri diferite de film, desi cautarea nu e chiar aceeasi in ambele, poti face totusi niste comparatii interesante intre un film de buget marisor destinat sa fie blockbuster si care uneori din cauza asta poate sa para ceva mai usurel/comercial si un indie movie care tinteste mai mult spre festivaluri de film si pare atat de aproape de real la un punct ca nu stii daca mai ai chef sa-l mai vezi tura a doua. Pana la urma s-ar putea sa ajungi la concluzia ca trasa linia ar avea cam aceeasi valoare ;) .
Rating: 4 out of 5
(for both - pentru ca au ceva extreme vazute unul dupa altul :), daca ar fi sa le iau separat probabil ar fi 5)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu