I Am Number Four (2011)

Cred ca imbatranesc ... Ori asta, ori am iar o perioada nu foarte la locul ei legat de cum functioneaza rotitele din cap (ca sa ma exprim elegant) ... Sau, se poate si amandoua. Rezultatul (in caz ca n-a fost suficient exemplul din intrarea de data trecuta) e ca tura asta din gramada de filme (comparativ cu rata normala saptamanala) pe care am reusit sa le vad, am ales probabil cel mai jalnic titlu calitativ vorbind. Si asta pe un criteriu subiectiv de feeling semi-nostalgic fata de vremuri cand timpul nu era o problema asa de presanta. "I Am Number Four" e un SF cu un target principal pe undeva prin intervalul 15-19 ani (daca nu chiar mai jos). Si asa cum am dat deja de inteles e o calamitate in principal ca script, ca in rest mai are si parti bune. Ca script insa nu inseamna si ca story, povestea avand ceva potential, si poate ar fi bine sa zic doua cuvinte despre asta inainte sa trec la restul.

Cica pe undeva prin universul asta exista candva o planeta a carei locuitori (cu infatisare aparent similara cu cei de pe Terra) au fost eliminati pe veci din galaxie de o rasa cotropitoare numita mogadorieni. Mai putin 9 dintre copii exilati fortat impreuna cu ceva companie de protectie = un gardian + something else (you'll find out in the movie) ca sa le tina de urat pana ce invata sa puna in functie ceva superpowers care le-au primit la pachet. Exilati unde ? Evident pe Pamant. Dar cum traditia mogadoriana se pare ca zice ca o treaba nu-i gata pana ce nu-i gata, dupa cei 9 a venit si un grup intergalactic de urmaritori cu misiunea precisa de "vaporizare" a celor scapati. Cum insa (speculam aici ca filmul nu da detalii) traficul interplanetar probabil nu e asa de simplu, grupul mogadorian nu e suficient de mare sau n-a fost in stare sa care suficienta tehnologie ca sa curete complet de viata si planeta asta albastra inevoluata (sau poate etica profesionala de asasin n-o fi permitand anihilarea rasei nr. 2 inainte ca pentru nr. 1 sa fie completa ... apropo de numere). Deci, concluzia ar fi ca grupul de commando mogadorian ajunge sa vaneze rand pe rand pe cei 9. Ce avem noi in film, is peripetiile prin care trece al patrulea dintre ei, dupa ce pe o perioada de mai bine de 10 ani primii 3 se pare ca au fost cu chiu cu vai exterminati (o fi eficienta slaba la mogadorieni sau concediile lungi ...) .

Cum am zis, filmul e ingrozitor ca script. Is o gramada de chestii neexplicate care nu prea au sens lasate asa. Sau mai rau. Daca pentru partea asta, ai putea sa scoti tu pana la urma niste motivatii care sa completeze povestea, mai ai si categoria a doua care merge mai departe un pic = scriptul devine efectiv idiot/stupid/cretin in o serie de situatii. De la chestii minore ca impact/intindere in story cum ar fi - de ce naiba ai trece prin mijlocul unei petreceri si prin fata fiului sefului politiei locale stiind ca esti "wanted" cand ai putea ajunge la destinatie = un etaj al unei case pe baza de superjumppower fara sa te vada nimeni, pana la toata aberatia care pleaca de la titlu. Iar asta e o bucata care mi s-a parut cretina de cand am vazut trailerul. Nu se da nici o explicatie clara in film vis-a-vis de chestia asta cu numerotarea celor noua. Why number four ? Si nici nu tine pur si simplu de ordinea in care se pare ca restul mor ... pentru ca avem de-a face la un moment dat si cu number six. Hai sa zicem atunci ca ar fi doar un cod, ceva de genul agent 007 aplicat la extraterestrii aterizati. Aparent explicatia asta ar tine ... dar ... care o fi ideea ca initial se zice ca ar fi vanati si executati in ordinea de numerotare ? (desi iar ... cand ajungem la number six filmul se contrazice singur si la asta). Anyway ... it's a mess, si nu e singurul exemplu. Mai ai diferente de varsta care nu tin si altele. Si totusi, de ce naiba oi fi ales eu filmul asta ...

Well, pentru ca pana la urma mi-a placut. Asa cum am zis, in ciuda a tot ce-i mai sus, reuseste pana la urma sa lege o poveste destul de coerenta ca s-o poti urmari. Si care datorita feelingului general de teen movie imi aduce aminte de alte timpuri :) In plus, avem si ceva parti bune. Una ar fi efectele. Se intampla destul de rar sa ma impresioneze efectiv ceva din zona asta. Si in special pentru ca majoritatea is variatiuni pe aceeasi tema: explozii, ciocniri, roboti de diverse feluri, monstri de diverse feluri, samd. Avem si aici asa ceva. Dar puteri telekinetice n-am mai vazut de ceva timp ( cam de la "use the force" from "Star Wars" - another nostalgic point hit :) ). Asa ca pe mine cel putin m-a satisfacut la capitolul VFX mai mult decat orice alt film vazut anul asta (si am vazut titluri grele pe partea asta). Altceva de amintit e soundtrackul de Trevor Rabin. Search for main theme pe YouTube si e doar o mostra scurta din ce ti se ofera. E fain si relativ original si pe partea de trackuri lente si pe partea de trackuri alerte.

Ca o concluzie, ceva ce sare repede in ochi (si e confirmat rapid si de comentariile de pe IMDb) ar fi similaritatea ca aer/target/etc pana la partea de film varza cu "Twilight". Dar nu e total adevarat. Ce pot eu sa zic e ca da ... la prima parte = aer/target poate o fi pe aproape. Am vazut "Twilight" relativ recent, doar primul, si intamplator - pentru ca datorita recenziilor foarte proaste am zis ca nu merita timpul. A fost intr-adevar praf la cam toate capitolele, mai putin potentialul la story. De aici avem o diferenta mare, in mare explicata mai sus prin punctele de apreciat la "I Am Number Four" (ma rog, si "Twilight" are o tema furata de la Yiruma - "River Flows in You" da nu se pune). Si ar mai fi unul care nu l-am amintit, actorii. Fata de "Twilight", "I Am Number Four" ai putea sa zici ca are interpretari de Oscar. Iar subiectiv vorbind :-p for guys, wait until you get to see number six in action ;).

Rating: 3 out of 5