Once Upon a Time in... Hollywood (2019)

Am zis sa-mi iau o dupa-amiaza libera in concediu. Si am cam regretat decizia, cu deadline-urile care se aglomereaza... + alte issues. Oare o fi normal sa n-ai "concedii" fara deadlines?... Cred ca ultimul, more or less, o fost prin 2014. Nice year. Anyway, revenind - am regretat si pentru ca vreo 2.5 ore din dupa-amiaza respectiva le-am pierdut cu ultima creatie recent lansata a lui Tarantino - "Once Upon a Time in... Hollywood". Don't get me wrong. Sa pastram rezerve. Filmul poate n-o fi rau, dar e greu sa te prinzi de asta.

Filmul urmareste cam jumatate de an din viata lui Rick Dalton, actor in criza de cariera la final de anii '60 la Hollywood, si a dublurii sale pentru cascadorii, Cliff Booth. Personaje fictive, care se invart intr-un context cu multe mini side stories, ca de fapt nici nu mai stii pana la urma care e, daca e, vreun main story. Dar... :) long story short - ca sa intelegi ceva din film ai nevoie totusi de macar un lucru: sa ai o vaga idee despre Manson family si sfarsitul nefericit al lui Sharon Tate din 1969. Wikipedia ofera suficiente date, care is departe rau de o lectura prea placuta... fara asta din pacate the final credits pesemne ca o sa te izbeasca cu un soi de reactie de "ce-am vazut eu aici?...". Chiar si cu backgroundul asta, is multe pasaje de care probabil n-o sa te prinzi ce sens au in cele mai bine de 2 ore de pelicula. Probabil o cultura cinematografica solida a anilor '50-'70 ajuta. Eu am prins vreo doua referinte, dar din pacate nu pot sa ma laud la nivelul de "cultura solida", deci cel mai probabil multe trimiteri mi-au scapat.

A nu te astepta la ceva tipic Tarantino. Soft spoiler: filmul e mult mai... sa-i spunem "comforting" decat realitatea, si probabil cam asta e si meritul care-l are. Sau asta cred ca s-a si dorit. Ca dovada e cred cel mai non-violent din toate care le-a regizat. Chestie care accentuaza un "once upon a time" = "fairy tales are nicer" = "what if?..." dar am zis ca-i soft spoiler ;) Bottom line: daca vrei ceva action packed nu-i optiunea buna - e foarte lent. Dar pentru cateva ore de pauza de la daily stress poate merge - desi se-ntampla des sa nu prea stii in ce directie si de ce, si cand nu prea stii de ce prea des, s-ar putea sa te plictiseasca, si mintea sa ti se-ntoarca back to daily stress ;)...

Rating: 3.5 out of 5

11.22.63

Am citit una bucata carte de Stephen King. In vara lui 2014, cand am avut o scurta perioada ceva mai linistita in ani de zile ... din multe puncte de vedere. Probabil de asta am avut si rabdare cu "11.22.63" care nu-i chiar o carticica de weekend (size related). Na ca in 2016 a iesit si filmul. Sau mai exact mini-seria ... 8 episoade .. cum ziceam, nu chiar de un week-end.

Subiect: Un profesoras de engleza din provincie (Maine, of course .. vorbim de Stephen King), afla ca in fast-food-ul frecventat zilnic e disponibil un culoar in timp, pe care proprietarul se chinuie sa-l foloseasca de ceva vreme ca sa impiedice asasinarea lui Kennedy (ergo -> titlul), cauza multelor rele din istoria USA, dar nu prea-i iese. Mai ales ca toata operatiunea trebuie sa porneasca cu un avans de cativa ani, destinatia temporala fixa la fiecare calatorie inapoi nefiind chiar 1963, ci mai devreme. Cum proprietarul e lovit de un cancer subit, taskul ajunge in grija profului de engleza. Asta e rezumatul foarte comprimat a intrigii unui subiect cu multe side stories si alte ramificatii.

Ca sa fac o comparatie intre carte si film ar trebui sa dau multe spoilers. E dificil fara. La general vorbind sunt diferente mari, si din pacate nu in bine, in varianta de TV. In primul rand avem multe multe parti hacuite efectiv din povestea originala. Ai fi crezut ca 8 episoade sunt suficiente, dar aparent scenaristul a decis ca nu. Mai bizar e insa ca exista adaugiri, deci nu cred ca lipsa de spatiu de pelicula a fost problema. Grav e ca adaugirile sunt de regula slabe si fara sens, culminand cu cea mai mare diferenta - fata de varianta scrisa, personajul principal primeste un extra sidekick ca ajutor in misiunea care o are ... spoiler 1: in varianta filmica se trezeste cu un "frate" de conjunctura cules de pe drum; spoiler 2: prezenta respectivului variaza de la useless la de-a dreptul annoying, scenaristii ajungand la concluzia pana la urma ca parca e mai bine sa dispara ... Am zis ca nu pot fara spoilers :) Dar hai ca ne oprim aici ...

Verdict final: Daca pentru alte cazuri - a se vedea "The Man in the High Castle" - cine a scris scenariul a reusit o adaptare exceptionala, chiar cu modificari majore, "11.22.63" e un esec care poate fi interesant poate doar pentru cine n-a citit cartea ... Si asta fara sa mai comentam titularul de rol (James Franco) care cred ca poate candida cu succes la cea mai chinuita interpretare a unui personaj de roman care mi-a fost dat sa vad ...

Man in the High Castle

Existence is complicated. Existence is weird. Existence is a novel. Cam asa probabil ar arata un tagline de marketing pentru cartea scrisa acum mai bine de 50 de ani de P.K.Dick. Probabil una din primele incercari de istorie alternativa in care WW2 a avut alt final, premiata cu un Hugo la timpul respectiv. Si ecranizata relativ recent intr-o serie care deviaza multisor de la original, dar ofera suficient interes pentru privitor, si pastreaza la un nivel decent un aer de PKD ... Cel putin pentru primul sezon. Mai departe om vedea ...

Cu parere de rau, n-am dispozitia necesara sa extind descrierea, dar avand in vedere ca neglijez in ultimul timp blogul, am zis sa mai recuperez macar cu o recomandare scurta + un Sarbatori fericite ! pentru zilele de Paste ramase :)

"It is far from easy to be a good man. In fact, as one gets older, it becomes more and more difficult to know what a good man is. Yet it also becomes increasingly important to at least try." (Man in the High Castle, series I, episode 10)