Mission Impossible: Fallout (2018)

Am mai scris ca prefer seria "MI" fata de "Bond", unul din principalele motive fiind ca nu se ia atat de in serios pe cat o face universul 007 = ai de regula are o poveste decenta, actiune ok, si un factor de comic relief prezent atunci cand trebuie. Nu incearca nuante de drama cu pretentii. Sta comod in zona de action movies si face bine ce face. Sau, na... avand in vedere ca vorbim acum despre "MI6: Fallout" (no pun intended), facea bine...

Din pacate ultima parte a seriei face fix ce criticam mai sus. Incearca sa fie mai "Bond" decat pana acum. In primul rand mi se pare de departe MI-ul cel mai centrat pe personajul principal = Ethan Hunt, in conditiile in care alta parte definitorie a seriei a fost "the team" si nu doar Tom Cruise ca super-spy. Don't get me wrong, avem si aici "the team", dar parca mult mai mult prim plan cu the team leader. Dupa asta avem o poveste care fiind ceva mai complicata se vrea inteligenta numai ca nu-i iese. Pentru ca toate twisturile (nu prea multe) sunt cel putin previzibile, daca nu chiar sub ochii tai. E foarte enervanta prima bucata consistenta de film in care e clar ca un personaj din the good guys team e de fapt de partea cealalta dar reuseste sa treaca nedeconspirat, si mai mult mai are si identitatea evidenta a unui tip cautat de toata lumea dar care nu stie nimeni cine ar fi. As fi scris spoilers inainte sa zic asta, da' sincer... chiar nush cati nu s-ar prinde...

Ceva de bine - scenele de actiune sunt intr-adevar impressive, si e destul de greu sa mai reusesti asta. Mi-a adus aminte de "Cliffhanger" la un moment dat (elicoptere in munti). Simon Pegg e inca in the team - so the comic relief is still there and works very well. Povestea in sine nu-i chiar rea, dar nici n-ajunge la nivelul precedentelor doua. Tom Cruise face maratoane cu o viteza care i-ar da de gandit lui Usain Bolt daca n-ar fi fost mai nimerit sa incerce asa ceva in loc de sprinturi... stai ca asta nush daca-i chiar de bine. Anyway, enjoyable, dar din pacate mult prea previzibil, ceea ce-l duce departe rau de critica prea generoasa cu epitete gen "best action movie of the year". Mai avem inca din 2018, deci eu pot sa sper la ceva cu un story un pic mai inteligent...

Rating: 3.5 out of 5

Adrift (2018)

"Adrift" e un yet another lost in the ocean movie. Dar nu-i nici "Life of Pi", nu-i nici "All Is Lost"... e probabil undeva intre, ca story, filosofie, feeling, etc. Ca productie filmica, well... cam departe de primul, si probabil si sub al doilea. Totusi, nu chiar de ignorat...

Avem o poveste (bazata pe un caz real) care incepe undeva in Pacific, dupa un uragan clasa 5 care aproape face farame un iaht de dimensiuni medii. Aproape... = ambarcatiunea ramane fara catarge, cu multa apa la bord, cu si mai multe (hrana, echipamente, etc) pierdute peste bord, cu ceva fisuri, dar inca in stadiu de plutire. Din perechea care se afla la bord, Richard si Tami, doar ea pare initial sa fi supravietuit. Insa dupa o explorare a imprejurimilor isi gaseste si logodnicul mai mult mort decat viu, cu o fractura deschisa la picior si cateva coaste rupte, agatat de barca de salvare. Din punctul asta firul narativ merge in doua directii, cu flashbacks de la intalnirea celor doi pana la momentul uraganului, si de la momentul uraganului mai departe. E aproape cum am avea doua filme intercalate intr-unul singur: un romance care devine cam cheesy pe alocuri, si un survival movie.

E destul de greu sa scoti ceva care sa ofere material pentru timpul unui lung metraj dintr-un subiect de genul asta. Cu ce umpli 90 de minute (or more)? Aici e folosita partea de background story de care ziceam mai sus. In afara faptului ca iti deseneaza un contur al celor doua personaje, bucata asta nu e altceva decat un love story destul de tern: girl meets guy, they fall in love, they go sailing. Poate is un pic subiectiv, dar partea interesanta e de departe in celalalt "film". Nu ca am avea ceva extraordinar de original aici, dar macar inceaca... Acuma na, avem un caz real la baza, dar filmul merge undeva un pic mai departe. Avem o tentativa de mega-twist la un moment dat, care nu-l prea vezi venind, si sincer sa fiu e parca prea fortat. Dar ideea in sine merita apreciata. Ca tot am inceput cu "Life of Pi", was the tiger real? :) No more spoilers...

Rating: 3 out of 5

Hunt for the Wilderpeople (2016)

"Hunt for the Wilderpeople" e o productie neo-zeelandeza. Not a random choice. Subiectul pe scurt: un copil orfan (si recidivist in tot felul de faradelegi minore) e plasat in grija unei noi familii adoptive - auntie Bella & uncle Hec, undeva in the middle of nowhere in Noua Zeelanda. Asa de nowhere ca tentativa de fugit de-acasa nu prea mai e fezabila. Si asa incet incet baiatul reuseste sa se ataseze de noua familie, in special de matusa adoptiva. Unchiul, un tip mai urs, ramane ceva mai reticent la acceptarea noului membru al familiei, dar overall lucrurile merg bine. Pana intr-o zi cand auntie Bella cade la pamant si din pacate nu se mai ridica. Consecinta e ca serviciile de child protection decid ca baiatul trebuie mutat la alta familie. Chestie care nu-i prea convine, de unde rezulta o noua tentativa de fuga "in the wild" (nu inainte de a-si incerca inscenarea propriei sinucideri rezultand in arderea hambarului de langa casa). E urmarit de catre uncle Hec, care insa reuseste sa-si loveasca zdravan un picior inainte de a aduce copilul acasa => long camping in the woods. Si asa ajungem in situatia plasarii celor doi pe o lista de "wanted fugitives", suficient aparent cat sa-i convina pe ambii ca it's probably better sa mai ramana prin padure o perioada.

Daca ai simtit vreodata "a need to escape" from your everyday life/work/whatever, dar nu asa ca idee de vacanta, ci la modul acut ca nu mai poti, that's probably not the good movie for you. Pentru ca o sa-ti faca pesemne ceva sange rau. Pe de alta parte, it is the movie for you. Pentru ca o sa-ti arate ca se poate, cel putin temporar. Iar in partea asta temporara, you might find a way for a better return. Asa ca optimistic view - viziunea mai realista e ca "might find a way" nu-i "will find a way" si pe langa dat cu Flit la toata lumea, mai tre' sa-ti mai rupi si cate-un picior cateodata... Prea multa filosofie. Avem un film fun. Si asa cum am zis not a random choice = se simte the chill, laid back attitude intalnita prin NZ, care face ideea de "escape" mai reala si filmul mai enjoyable ;)

Rating: 3.5 out of 5

Ant-Man and the Wasp (2018)

Am cam dat skip la Marvel movies in ultima vreme. Prea multe si prea putin subiect nou + nici n-am prea avut timp/chef sa mai ajung prin cinema. De asta trebuie sa recunosc "Ant-Man and the Wasp" a fost o alegere cel putin partial subiectiva = I like both Evangeline Lilly & Hannah John-Kamen ... ceea ce-a contat suficient se pare sa ma las convins.

Nu mai tin minte prea multe din primul "Ant-Man" decat ca a fost cam subtire. Cel de fata il continua, cu multe referinte si la bucata intermediara din ultimul Avengers pe care n-am vazut-o. Dar in care se pare ca toata lumea implicata in utilizarea/dezvoltarea costumului de furnica a ajuns pe lista "wanted" a politiei. Trecand peste asta, pe scurt ideea aici ar fi de a gasi undeva in the sub-quantic universe pe sotia pierduta a lui Hank Pym (Michael Douglas = creierul din spatele costumului), care pare-se cumva a supravietuit 30 de ani pe-acolo, dupa care a reusit sa trimita mesaje prin lumea noastra. Si asa ajungem sa avem nevoie de "a missing piece" care sa ajute la completarea mecanismului de ajungere in cealalta dimensiune. Care "missing piece" (+ extra) o mai vrea si-un dealer de pe piata neagra. Cam acelasi lucru vrea si "the villain" - Ghost - o fata prinsa intr-o explozie long ago ramasa de atunci intr-o continua defazare care pe langa calitatea de "invisible woman" mai poate trece si prin obiecte... doar ca nu-i prea prieste la sanatate toata conditia respectiva.

Lasand subiectivismul fata de distributia feminina un moment la o parte, ce-am vazut aici a fost chiar o experienta placuta comparat cu alte Marvel movies. N-avem cine stie ce capodopera dar e clar peste primul "Ant-Man". Tonul filmului e probabil undeva intre "Thor Ragnarok" si "Guardians of the Galaxy" = light si fara pretentii foarte mari de a se lua in serios. Cred ca de fapt e exemplul perfect pentru teoria in care ingredientul necesar pentru un super-hero movie e sa nu prea aiba un super-hero :) ... ( pana la urma ce-avem aici e mai mult un super-costum, lots of tech, si a bunch of people trying to make stuff work :) ).

Rating: 3.5 out of 5

Sicario: Day of the Soldado (2018)

Short one: "Sicario 2" n-are prea multe ramase din "Sicario 1". Se vede ca nu-l mai avem pe Denis Villeneuve la regie, deci cam tot ce tine de imagine, sonor si la general aerul care l-a avut prima parte s-a dus. Ce nu s-a dus e subiectul poate prea incalcit, mai ales in prima parte. Nu prea intelegi ce se intampla, decat ca CIA/armata/whatever vrea sa creeze un conflict intre cartelurile rivale pe piata drogurilor din Mexic si pentru asta e rapita fiica unui cap de clan. Ca-l avem pe asasinul din prima parte intors pentru completarea razbunarii (pe care stiam ca parca o rezolvase...), ca se-ncearca sa fie returnata fata rapita dar politia mexicana care nu mai stii pentru cine lucreaza nu lasa sa se-ntample asta, ca departamentul de stat al SUA doreste eliminarea a doi oameni care oricum par sa fie vanati de toata lumea si nu prea au ce sa divulge ca nu stiu mare lucru, prea multe de inteles mai ales daca esti suficient de obosit. Ca sa fiu fair, probabil la o a doua vizionare cu suficiente ore dormite inainte l-as vedea mai ok. Oricum ar fi, filmul se salveaza cu probabil unul din cele mai "what the ..." momente vazute in ultima vreme pe care nu prea-ti vine sa-l crezi cand se intampla (mai ales daca ai experienta primului "Sicario" si esti totusi convins cine-i the main character, chiar daca poate nu-i foarte clar). N-o sa dau mai multe spoilers, dar impactul a fost suficient cat sa-mi modifice semnificativ impresia. Ce se mai intampla pe final poate e si mai greu de crezut, dar intr-un mod ciudat mai atenueaza din socul anterior. Deci in the end, merge ;) chit ca ramane un pic in plop...

Rating: 3.5 out of 5