duminică, 7 februarie 2021

Starman (1984)

Din tot ce-a regizat John Carpenter nu credeam ca mi-a mai ramas ceva notabil de vazut. Cu mentiunea ca nu stiu sa mai fi regizat "ceva notabil" de prin anii '90. Ce stiam de "Starman" se limita la un sinopsis citit pe undeva care rezuma filmul la un romance intre un extraterestru cazut din spatiu si o femeie de pe Terra. Si cum in general evit genul "love story" evident am ignorat filmul multa vreme. Noroc ca nu prea mai am ce vedea...

Sinopsis-ul de care spuneam mai sus nu minte, dar ce-avem aici are o amprenta Carpenter suficient de solida cat sa duca rezultatul mai degraba spre genul de romance care-l avem in "Terminator"-ul din acelasi an, si nu ce-ai putea sa crezi cand citesti rezumatul amintit. Avem intr-adevar o entitate extraterestra care aterizeaza langa o ferma din Wisconsin locuita de o vaduva, si ia forma fostului sot al acesteia. Ceea ce urmeaza insa pana sa ajunga la romance e un road-trip, sau mai degraba road-thriller, in care "the starman" o obliga pe femeie sa-l duca pana in Arizona in trei zile, de unde ar urma sa-si ia zborul inapoi in spatiu. Toate astea se-ntampla avand pe urma guvernul american cu o masa de disectie pregatita.

Partea de romance vine deci mai degraba spre final. Ceea ce reuseste insa laudabil Carpenter e sa nu lase filmul sa cada in zona cheesy la care te-ai astepta, in acelasi timp creand un melanj foarte ok intre actiune si pasajele soft care tempereaza frecvent toata fuga tensionata pe care o vedem in film. Ce nu reuseste Carpenter (vorba vine) e sa faca durabila partea vizuala. E evidenta varsta filmului, care comparativ cu altele din perioada respectiva sta mult mai prost ca si calitate a efectelor. Compenseaza insa prin actori. Chiar daca Jeff Bridges a luat o nominalizare la Oscar pentru rolul titular, eu zic ca "starman" e eclipsat la propriu de Karen Allen, cu un rol net superior aici celui din primul Indiana Jones (nu-mi aduc aminte s-o mai fi vazut in alta parte). Peste toate, chiar cu partile unde schioapata, filmul e o productie decenta cu un feeling evident de '80s care mi-a adus aminte de "Firestarter", deci daca ai o slabiciune pentru decada respectiva clar merita.

Rating: 3.5 out of 5

vineri, 22 ianuarie 2021

News of the World (2020)

"News of the World" e un fel de amestec intre western si un road-trip movie. Capitanul Kidd (fara nici o legatura cu piratul cu acelasi nume) e un veteran sudist al razboiului civil, care isi castiga traiul dintr-un soi de spectacol ambulant prin catunuri uitate de lume - citirea stirilor din ziarele vremii cu o amprenta teatrala proprie. In drumul intre doua astfel de reprezentatii nimeste peste locul unui incident - o caruta rasturnata, proprietarul spanzurat, si unica supravietuitoare - o fetita blonda care nu pare sa cunoasca decat un dialect indian. Misterul se lamureste repede cu niste acte din care reiese ca fata, rapita la scurt timp dupa nastere de un trib ce i-a ucis familia, trebuie sa ajunga la rudele cele mai apropiate. Norocul lui Kidd: o patrula militara da si ea peste ei, si il face responsabil de "livrare". Si asa ajungem la partea de road-trip...

Filmul e destul de lent, avand cam doua secvente mai dinamice pe tot parcursul calatoriei. In prima parte mi-a adus usor aminte de "Deadwood", avand si acolo un episod in care avem exact aceeasi situatie a unei fete de etnie nordica care nu stie o boaba de engleza salvata dintr-un incident similar. Dar asemanarile se opresc aici. In rest e un soi de meditatie calma asupra efectelor razboiului, ocupatiei albilor in teritoriile bastinase, si altele. E relativ evidenta intentia unei productii care sa tinteasca niste premii, dar ca mai toate productiile semnate Paul Greengrass, ceva lipseste. Filmul e cumva prea sec. Se vede ca inceputurile regizorale au fost in zona documentarelor unde exista o detasare caracteristica fata de subiectul prezentat, desi am vazut documentare care mi-au lasat o impresie mai adanca decat ce-avem aici. In orice caz, avand in vedere lipsa de productii din ultima vreme e de apreciat ca mai apare totusi si ceva nou. Speram si la mai bine...

Rating: 3 out of 5


duminică, 10 ianuarie 2021

Never Cry Wolf (1983)



In peisajul studiourilor Disney, "Never Cry Wolf" pare un soi de accident. E drept ca vorbim de productia studiourilor Disney din 1983, nu cea din perioada apropiata. Dar chiar si asa, daca n-ai avea o referinta in credits sau pe afis, ar fi greu de ghicit ca un film atat de ne-comercial ar fi fost bugetat de mai sus numitul finantator.

Filmul e bazat pe o carte autobiografica a unui biolog trimis sa faca un studiu undeva in nordul izolat al Canadei relativ la diminuarea populatiei de reni, cauza la vremea respectiva (inainte de 1950) fiind suspectata a fi lupii din zona. E de mentionat ca parti din cartea respectiva au ramas discutabile ca fanteziste, de la veridicitatea afirmatiilor ca lupii s-ar hrani in majoritatea timpului cu rozatoare mici pana la acuze ca expeditia nici macar n-ar fi fost una solitara. Cu toate astea publicarea se pare ca a avut un impact suficient cat sa clarifice ca problema principala ar fi fost vanatul excesiv, si nu lupii, care isi au rolul lor in ecosistem. Dar, sa revenim la film...

Regia ii apartine lui Carroll Ballard, care are doar sase productii de lung metraj in cariera, majoritatea vizand ceva din zona nature, si se vede tendinta clara spre documentar. Imaginea e superba luand in calcul ca n-avem "aditivi" = efectele de azi, deci cam totul e real stuff. Ceea ce poate surprinde un pic e probabil prima parte a filmului care ar intra fara probleme intr-un top 10 pentru densitatea de scene suprarealiste, de la repararea unui avion in timpul zborului pana la folosirea unei masini de scris intr-un pustiu de zapada. Dar asta cred ca e principalul factor care face filmul agreabil & non-boring. In a doua parte tinde sa treneze un pic, si-ti ramane mai mult doar zona de documentar care sa te tina atent. In orice caz, daca vrei o pauza de la mainstream stuff, e o optiune foarte potrivita.

Rating: 4 out of 5



 

duminică, 3 ianuarie 2021

The Expanse



N-am profitat prea mult de perioada de pauza ca sa adun material de blog. Ma gandeam ca intrare de inceput de an sa ma opresc la "Tenet" despre care as putea scrie suficient. Dar nu prea de bine... Asa ca am preferat un subiect despre care n-am prea mult de scris, dar e promitator: "The Expanse" o serie unde n-am ajuns inca prea departe (prin sezonul 2 din cele 4 incheiate), suficient insa cat sa ma convinga.

Plasata undeva intr-un viitor in care omenirea a colonizat partial sistemul solar, actiunea implica trei puteri - Natiunile Unite = Pamantul, Marte si OPA = Outer Planets Alliance = centura de asteroizi. Primele doua le gasim intr-un soi de razboi rece, iar "centura" in rol de rebeli care nu inghite nici pe unii, nici pe altii, dar e in subordinea amandurora. In tot contextul asta pornesc doua fire narative. Unul urmareste un echipaj de patru oameni plecat de pe o nava cargo sa raspunda unui apel de salvare, dar ajung ei in postura de naufragiati in spatiu. Celalalt fir pleaca de pe Ceres, una din statiile din centura, unde un politist local primeste un caz de disparitie, fara a se spera ca il va si rezolva. Incet, incet, cele doua linii se apropie si converg, in prima faza, spre intrebarea cine si de ce incearca sa porneasca un razboi interplanetar.

Constructia story-ului poate sa para usor lenta la inceput, dar mi s-a parut cea mai solida dintr-o serie SF din ultimii 10 ani. Nu ca ar fi prea multe de unde alege. "Killjoys" probabil ar fi cel mai apropiat exemplu, avand si acolo o intriga de conflict interplanetar si (light spoiler) un inamic extern mai periculos decat tot ce-i cunoscut. "Killjoys" a fost insa din pacate ingropat complet de ultimele sezoane, finalul fiind atroce de slab. Pentru intriga politica din "The Expanse", unul din plusuri, am mai auzit comparatii de genul "GoT in space", dar as zice ca e chiar mai bine de atat = aluneca mai putin spre telenovela ieftina. Mai mult, in "limita" unui SF pana la urma, mi s-a parut foarte ok ancorat in realitatea care o stim - ex., asteroizii din centura au chiar forma care se cunoaste, gravitatia difera in functie de unde ne aflam prin spatiu, etc.

Cum spuneam, n-am ajuns prea departe, deci ca la orice serie nu stiu daca o sa am aceeasi parere si dupa ultimul episod (si despre "Killjoys" am scris de bine initial). Ca si in cazul GoT, si aici avem la baza o serie de romane, chiar premiate cu Hugo in anul care tocmai s-a terminat, ceea ce de obicei ofera o garantie mai solida pentru story. Si avand in vedere ca numarul planificat de serii pare ca va fi mai mic decat numarul de volume publicate, poate scapam de improvizatii. We'll see...



duminică, 6 decembrie 2020

Winter-Spring 2020-2021 Movie Preview Part 2


Daca data trecuta ziceam ca nu prea e de unde alege pentru filmele din urmatoarele trei luni, tura asta as putea sa fac direct o trimitere la intrarea de preview din vara, pentru ca in primavara avem in special amanari pe care le-am mai bifat deja atunci.

Ce-am mai gasit nou anuntat pentru martie e iar in categoria indies. Poate oi fi si un pic subiectiv aici, din perspectiva cuiva care n-are ore de somn prea normale, dar in orice caz "Come True" mi s-a parut mai interesant fata de altele vreo doua-trei mai mainstream.

Cand a fost lansat al doilea trailer pentru "No Time to Die" lansarea era planuita pentru noiembrie. Intre timp a fost trimisa in aprilie. Si cum altceva in afara de asta si "A Quiet Place Part II" nu prea avem de unde alege pentru luna respectiva, am ramas la optiunea care are un trailer pe care nu l-am mai postat deja in vara.

Avand in vedere titlurile anuntate pe moment pentru luna mai, chiar daca poate pare altceva, nu putem decat sa ramanem in aceeasi zona de filme SF cu "F9". Diferenta principala fata de Bond pana la urma e numarul mai mic de iteratii si izul mai mare de telenovela.

Cu asta inchei si eu 2020. O sa-mi iau o pauza mai lunga de la blog anul asta. Nici prea multa dispozitie de scris n-am, nici subiecte, dar mai important nici timp. Maybe next year.. Pana atunci, sarbatori linistite ;)