Kubo e un baiat lipsit de un ochi dintr-un sat japonez, orfan de tata si a carui mama se zbate undeva intre dementa si Alzheimer pe zi ce trece... Intr-o zi, Kubo uita sa respecte indicatia de a veni acasa inainte de lasarea intunericului si amenintarile de poveste precum ca ale sale rude din partea mamei = 2 matusi si The Moon King - un bunic malefic din alta lume, vor veni sa-i rapeasca si vederea care o mai are devin reale. Cu o ultima aparitie salvatoare mama il trimite pe urmele tatalui sau, candva un mare samurai, in cautarea unei armuri legendare din trei piese care ar fi solutia la problema. Cautarea sau armura?... Asta-i una din multele intrebari la care trebuie sa iti raspunzi dupa final. Unde ar trebui pesemne sa-ti dai seama ca mai tot ce ai vazut e probabil o reverie simbolica a personajului principal, iar realitatea efectiva din actiunea filmului se rezuma de fapt la foarte putin. Ma rog, daca ai chef de un pic de analiza :)...
De la titlu, unde e relativ usor de dedus ca "the two strings" sunt parintii, iar a treia coarda a shamisenului - chitara magica a lui Kubo e chiar el, prima replica din film - "If you must blink, do it now." care initial poate ti se pare un cliseu prost, dar cand incepe sa fie repetata parca incepi sa-i dai un sens, si pana in finalul incheiat cu o pauza scurta dar suficienta, fundal negru si un "The End" rostit inainte de un cover foarte fain la "While My Guitar Gently Weeps" de Beatles, tot filmul asta e criptic... Atat de criptic incat la un moment dat te pierzi. Tind sa cred ca nici macar scenaristii nu ar putea da o interpretare consistenta, anumite pasaje avand poate un sens independent de altele. As zice ca rezultatul e foarte aproape din punctul asta de vedere de anime-urile lui Miyazaki, unde in spatele fatadei copilaresti zac des sensuri mult mai mature si mai dure si greu de inghitit.
Cum am zis in start, mi-e greu, si subiectiv si obiectiv, sa descriu o interpretare la ce am vazut in "Kubo". De altfel, cred ca e lasat un pic de loc sa fie una cat de cat personala pentru fiecare, elementul comun fiind familia. Poate n-ar strica totusi un warning, si anume ca daca ai probleme in zona asta... think again before watching this, or expect some tears...
Am incercat in ultimele zile sa inchei anul, ca de obicei, cu o intrare care sa merite intr-adevar interesul - de acolo si frecventa crescuta de postari :). Cred ca in sfarsit am gasit-o, asa ca imi permit sa urez un La Multi Ani! pentru un 2017 sper mai bun & Sarbatori Fericite! pentru cat a mai ramas din ele ;)
Rating: 4 out of 5
P.S.: Nu stiu daca intr-adevar a mers cineva chiar atat de departe incat s-o gandeasca si pe asta, dar e o a treia strofa in coverul de final care suna ceva in genul "I look at the world and I notice it's turning / While my guitar gently weeps / With every mistake we must surely be learning / Still my guitar gently weeps". Ei bine, aceeasi strofa intr-o versiune mai veche, demo, suna un pic altfel ... "I look from the wings at the play you are staging, / While my guitar gently weeps. / As I'm sitting here, doing nothing but ageing, / Still, my guitar gently weeps.". Now, figure out, which and where fits in this story ;) ...
Postări
