The Reluctant Fundamentalist (2012)

"The Reluctant Fundamentalist" e un film greoi. Cred ca si la propriu, si la figurat. Oricum, destul diferit de impresia care ti-o lasa trailerul ...

Productia e o ecranizare dupa un roman care pare-se a avut ceva succes la public, care reda drumul unui tanar pakistanez de la ascensiunea pe pozitii de analist economic intr-o firma importanta din New York pana la revenirea in tara natala unde ajunge sa activeze ca profesoras cu discursuri aparent nationaliste intr-o universitate de stat. Povestea e spusa in flashbackuri pe fondul unui interviu luat personajului de mai sus. Interviu care de fapt se vrea a fi un interogatoriu mascat, reporterul fiind in legatura directa cu CIA, iar mobilul = rapirea recenta a unui profesor american de forte extremiste. Avem evident in povestea asta si atentatele de la 11 septembrie plus discriminarea rasiala accentuata dupa. Ca privitor destul de neutru vis-a-vis de problematica expusa, prea multe n-am de zis, si oricum ar fi cred ca e greu de emis pareri ... Ce e de apreciat totusi e ca filmul, daca il iei pe ansamblu (nu doar o bucata ca o fi ea finalul, mijlocul, inceputul) reuseste sa se pastreze relativ balansat si sa nu arunce vina total pe doar o parte.

Nu mi-a placut regia de la primele cadre. Ai o ameteala totala in care unii canta, iar in paralel ti se livreaza scena cu rapirea care declanseaza toata actiunea. Daca vrei sa prinzi vreun detaliu n-ai nici o sansa. Partea proasta e ca mai sunt puncte pe parcursul filmului in care regia da chix = actiune fragmentata aiurea, lungimi inutile, etc . Distributia pe de alta parte e ok, actorul principal e chiar foarte convingator as zice in rolul de om cu vis american trezit ulterior de idealuri nationaliste dar totusi .. "reluctant" cum zice titlul.

In rest, asa cum am zis, greoi si la propriu in desfasurare = nu te astepta la un film de actiune, e mai aproape de un film biografic. De fapt e o drama in toata regula cu suficiente probleme de viata amestecate la un loc (cam prea multe as zice). Intr-o oarecare masura mi-a amintit de "Spy Game" si de "The Quiet American". Dar ca sa leg filmul exact de unul din ele .. nu stiu, poate de o combinatie intre ambele ...

Rating: 3 out of 5

I Saw the Devil (2010)

Inca in cautare de o productie care sa ma faca sa mai ridic un pic media ratingurilor din coada postarilor m-am indreptat saptamana asta din nou spre est = Coreea. Dar se pare ca in continuare nu am noroc. Mai mult, cred ca m-a convins ca ar trebui sa-mi caut mai mult timp pentru vazut macar doua filme intr-o saptamana, pentru ca "I Saw the Devil" nu stiu daca e chiar cea mai nimerita optiune de luat in discutie, dar alta la indemana n-am ... asa ca ...

De ce as fi vrut sa evit intrarea asta ? Nu pentru ca vorbim de un film prost, dar e vorba de o productie care nu cred ca vrei s-o vezi de doua ori. Sau mai degraba, s-o uiti repede. Am avut norocul (fara ghilimele), cred, sa vad versiunea "cenzurata" (cu ghilimele). Am inceput cu asta ca sa dau de inteles din start ca avem de-a face cu o productie extrem de violenta, si e o violenta care cum sa zic .. se simte = nu prea poti sa o treci cu vederea ca in, eu stiu, "Saw" sau alte productii made in Hollywood, care trec des ca nivel grafic chiar peste ce-am vazut aici dar e cel mai des gratuit. Adica avand in vedere subiectul filmului curent cumva isi are rostul, dar parca ai vrea totusi sa nu vezi asa ceva ...

Povestea e destul de simpla si liniara. Avem un criminal in serie care face greseala sa aleaga ca victima sotia unui angajat in serviciile de securitate coreene, si totodata fiica unui fost sef de politie pensionat. Dupa ce capul victimei e intr-un final gasit ( si o sa ma limitez cu partea "grafica" la asta, dar am simtit nevoia de un "warning" ), sotul indurerat isi ia doua saptamani de concediu. Care concediu se transforma intr-o vanatoare a criminalului pentru o razbunare pe cont propriu. De gasit il gaseste relativ repede, dar in loc sa termine rapid cu el, decide ca nu-i suficient si incepe un soi de joc de soarecele cu pisica in care ii administreaza cate o corectie fizica zdravana dupa care ii da drumul (uneori chiar cu interventie medicala intermediara pentru a-l pune pe picioare) doar ca sa-l prinda din nou si sa-i aplice urmatoarea runda.

In general cam orice "revenge story" prinde la public. Si in cazul de fata crima e atat de oribila incat probabil n-ai vrea ca socotelile sa fie incheiate prea repede. Sau cel putin, ca sa fac referinta la o alta serie coreeana cu tema similara - "The Vengeance Trilogy", dar alt regizor, ai vrea o explicatie cat o fi ea de intunecata ca in "Oldboy". Light spoiler - asta nu se intampla, sau cum sugereaza si titlul e doar "rau pur" pana in final. In concluzie o parte din desfasurarea filmului esti tentat sa tii partea agentului care are chef de razbunare "ochi pentru ochi", mai ales ca (alt light spoiler) "raul" incepe sa prinda ramificatii mai grotesti. Finalul insa incepe sa transforme filmul dintr-un revenge story intr-un anti-revenge story. Dar din story am zis deja prea multe ... deci o sa ma opresc aici.

Intr-un sens, pe langa "Oldboy" sau "Lady Vengeance" tot din zona coreeana, mi-a adus aminte de "Silence of the Lambs", dar la un nivel mult mai dur. Diferenta e din nou, sentimentul pe care ti-l lasa la final. Concluzia e ca nu cred ca e un film care poate sa placa, subiectiv vorbind. Mai mult decat a trece peste violenta si sadism, e in sensul de a fi impacat cu deznodamantul, pentru ca incepi firesc prin a empatiza intr-un fel cu cel care are nevoie de payback .. dar daca asta e la inceput vis-a-vis de nevoia de razbunare, spre final merge mai mult pe nevoia de liniste interioara, care pare-se nu se prea impaca cu legea Talionului ...

Rating: 3 out of 5

The Infinite Worlds of H.G. Wells (2001)

Cum anul asta n-am fost convins inca sa dau un rating maxim la nici o productie vazuta, am inceput sa caut prin zone mai putin mainstream. Din pacate nu se-ntampla nici azi, ba chiar as zice ca-s la fel de dezamagit ca si tura trecuta. Diferenta e ca vorbim de o miniserie lunga cat trei filme, deci in teorie ar fi mai rau. Si totusi, din "The Infinite Worlds of H.G. Wells" raman cateva "lumi" care au meritat timpul ...

N-am dispozitia sa m-apuc de vreo biografie a lui H.G. Wells. Un search pe Wikipedia si se rezolva. Filmul romanteaza binisor o bucata din viata celui care a fost unul din primii autori de SciFi vanduti la o scara larga ("The Invisible Man", "The War of the Worlds", "The Time Machine"), sub forma a sase istorioare adaptate dupa o parte din proza scurta ce-i apartine. Care istorioare sunt integrate ca intamplari reale cu care s-a intersectat autorul alaturi de o buna prietena, ulterior sotie = a se citi ca avem si ceva romance integrat discret printre randuri.

Ar fi inutil sa m-apuc sa detaliez exact ce ni se prezinta. Daca cineva isi aduce aminte de "The Outer Limits", ce avem aici e ca o serie scurta similara, dar cu locatia fixata in Anglia de sfarsit de secol XIX, si cu episoadele legate prin persoana naratorului care e parte mai mult sau mai putin activa in ele. Ca sa continui comparatia, la fel ca in "The Outer Limits", povestioarele variaza de la bune la mediocre/puerile. Din pacate, cel putin in ce ma priveste, partea care am gustat-o, si chiar mi-a placut, se rezuma la primele doua (light spoiler - poate si din cauza ca ating subiecte care au de-a face cu "time travel"). Ce a urmat a fost in mare parte undeva intre boring sau dat ochii peste cap. Dar ca sa fiu fair, asta si in conditiile in care am vazut filmul pe bucatele, la ore tarzii, inainte sa adorm (chiar a si ajutat in vreo doua ture).

Ca productie e una de televiziune, mai veche de zece ani de zile, deci n-ar trebui sa te astepti la cine stie ce - desi pentru 2001 nu sta chiar rau. Totusi efecte cam jalnice si cam exces de gros-plan (close-ups) in cadraj. Vreau sa inchei totusi intr-o nota pozitiva, si ar fi trei chestii de punctat. Unu - distributia britanica e (a nush cata oara) fara cel mai mic comentariu negativ desi nu cred ca am recunoscut decat un actor. Doi - o tema din soundtrack (Stanislas Syrewicz) care n-am reusit s-o gasesc (si nici nu cred ca e posibil pentru ca-i foarte scurta) si care, ma rog nu stiu cat de buna e descrierea si poate e personal feelingul, dar da un sentiment foarte placut de calm fiind plasata pe momentele de "respiro" dintre povestioare. Trei - daca iti place proza scurta SF, si mai mult daca ai avut tentative de a scrie asa ceva, e o serie destul de motivanta (cel putin pentru citit, daca nu scris).

Rating: 3 out of 5

Am mai avut pe blog si in alte dati filme destul de obscure din pdv marketing, dar cred ca e prima data cand am un titlu pentru care nu gasesc macar o scena scurta sau un trailer low-resolution (n-ar trebui probabil sa zic asta pe-aici, dar considerand cat de accesibil e subiectul, se gasesc insa niste "scene" ceva mai "lungi" la o cautare dupa Herbert George Wells pe YouTube). In consecinta trebuie sa ma rezum la ceva ce in mod obisnuit detest = montaj cu sonor alternativ (desi in cazul de fata sonorul - Dark Moor, e acceptabil - montajul insa nu prinde mare lucru, so .. the good part: no spoilers :) ...)

Warm Bodies (2013)

Ma asteptam la mai mult de la "Warm Bodies". Ca s-o iau din start cu cea mai puternica impresie lasata de film = dezamagire. Dar cum altceva n-am la dispozitie pentru intrarea de saptamana asta ...

Vorbim despre un film cu zombie. Un pic mai altfel decat in traditia productiilor obisnuite fie ca e vorba de seria " .. of the Dead" a lui Romero, fie de "I Am Legend", fie de (probabil) mai noul "World War Z" pe care inca n-am apucat sa-l vad. Mai exact e ceva ce se vrea a fi un soi de comedie romantica cu zombie. Cum se ajunge la asta. Pai simplu, avem trei categorii de populatie: supravietuitori dupa "apocalipsa", zombie, si zombie avansati = schelete umblatoare (sa zicem ca grupul din mijloc e faza intermediara intre cele doua). Evident, supravietuitorii sunt incartiruiti intr-un soi de perimetru fortificat din care ies periodic sa mai fac rost de medicamente, provizii, etc. La una din iesiri sunt atacati de un grup de zombie, iar intamplarea face ca unul ceva mai tinerel din cei fara de puls sa ia pe post de pranz creierul unui tip cam de varsta lui. Spoiler (si nu-mi pare rau pentru asta): asa "ingurgiteaza" la propriu amintirile victimei, rezultatul fiind o dragoste la prima vedere fata de fosta prietena a respectivului. Care prietena e prezenta in grupul atacat, si pe care zombie-ul nostru cu calcaiele aprinse reuseste sa o salveze de la a suplimenta masa celorlalti. Mai departe, cum ne zice si trailerul "love conquers all" sau altfel zis, incet incet inima mancatorului de creiere incepe sa bata iar (desi dieta pare a nu se schimba o perioada buna de timp).

Suna scarbos ? Ei bine, este. N-am nici o problema cu zombies devorand populatie umana, vazut si revazut in nush cate filme, in secvente mult mai grafice ca aici. Ce m-a scarbit a fost modul cum e pusa problema = se pare ca nimanui nu-i pasa in tot filmul ca eroul principal pozitiv in povestea asta isi regaseste umanitatea rontaind neuroni la propriu la micul dejun, pranz si cina. Asta trecand peste absurditatea ideii in sine care arata in plus cat de pueril e filmul. Pe partea de comedie m-a lasat total rece. Nu mai tin minte nimic din "Shaun of the Dead" de exemplu .. in afara ca am ras in hohote. Aici nush daca am trecut de faza de zambit, si asta presupun ca nu de prea multe ori. Pe partea de romance ma abtin pentru ca poate oi fi eu prea zombie sa mai fiu atins, ori is prea departe de dispozitia necesara pentru comentat zona asta.

Dupa cum ziceam ma asteptam la mai mult, deci poate is usor prea acid. Dar ratingurile pozitive care m-au adus in pozitia de vazut filmul clar nu se justifica. Ar fi probabil doua aspecte de apreciat mari si late in tot filmul asta: 1. ca e prima data cand vad ca idee o faza de "zombie" intermediari intr-un front postapocaliptic de gen, care dau un ton interesant povestii (ca sa ma abtin de la spoilers n-am zis mai nimic de categoria a treia: scheletele, dar acolo bate ideea) 2. ca productia nu se ia deloc in serios, cum se ia "Twilight" de exemplu, dar asta din pacate n-o salveaza de la un target label principal: 12-16 ani + la alegere IQ cel mult mediu sau alcool suficient la bord.

Rating: 2 out of 5

Now You See Me (2013)

E ciudat cum dupa "Red Lights" am ajuns la scurta vreme sa vad "Now You See Me". Nici o legatura directa intre cele doua dar undeva deep down below ar fi niste puncte comune. Cum in intrarea pentru primul cred ca m-am lasat un pic dus de val, n-o sa incerc sa sap sa ajung la ele. Pana la urma "Now You See Me" chiar nu e un titlu care sa te invite la "sapat", ci se vrea doar pure entertainment.

Povestea merge cam asa: un grupulet de patru iluzionisti "specializati" mai mult sau mai putin pe diverse "ramuri" ale meseriei, sunt racolati de un individ misterios pentru a pune in aplicare un plan. Care plan incepe cu devalizarea in cadrul unui show public a unei banci de pe partea cealalta de Glob. Evident, legea intra pe fir imediat pentru a stopa urmatoarele "trucuri" puse in scena de cei patru. In paralel avem si un tip care isi castiga traiul din demascare de iluzii, care vede o oportunitate buna sa-si imbunatateasca ratingurile. Cam asta da trailerul, si ca de obicei incerc sa limitez spoilerele. In plus as putea sa divulg ca filmul e pana la urma o "revenge story" si ca mai orice "revenge story" prinde ca poveste, doar ca ...

Sunt multe, multe aspecte care dau in cap la ceea ce putea sa fie poate unul din cele mai bune thrillere ale anului. Ca devine repede destul de clar ca e vorba despre o razbunare in tot ce se intampla nu e o problema. Nu e o problema nici macar ca ai un set de "suspecti" la care te astepti sa fie "omul din umbra". Problema e culmea, ca twistul de final in privinta asta e atat de neverosimil incat mai bine nu exista = as fi preferat lipsa unei surprize. Ca sa suplimenteze (oarecum) efectul, mai avem si niste ite lasate complet balta la un moment dat de la care te-ai fi asteptat sa ai un feedback in deznodamant, dar ori lipseste, ori e total paralel cu ce-a fost in film (unul din exemple: romance-ul "clasic" fara nici o legatura cu subiectul, mai ales ca e cam la fel de "invizibil" ca si iepurele din palarie pana la final de truc).

N-o sa zic nimic de actori pentru ca n-am cum fara sa divulg mai mult decat ar fi cazul = partea de interpretare se leaga mai bine sau in general mai rau de surpriza finala. Regia filmului ii apartine lui Louis Leterrier - cunoscut pentru "Transporter" si "Clash of the Titans", si cred ca aici zace mare parte din problema. Scenariul putea fi mai bun, dar chiar asa cum e, tot putea iesi un rezultat mult peste ce este daca eu stiu .. o partitura era mai putin overacted pe parcurs, sau aveam mai putina emfaza pe anumite puncte din actiune. In orice caz, chiar daca m-a cam dezamagit vis-a-vis de ce putea fi, povestea prinde iar subiectul e suficient de original ca sa nu plictiseasca si sa merite vazut.

Rating: 3 out of 5