Mad Max: Fury Road (2015)

Am avut asteptari mici de la noul "Mad Max". Pentru ca long long ago, cand le-am vazut pe celelalte 3 mi s-au parut mult prea haotice si boring (asta in conditiile in care aveam o varsta cand prindeau mult mai bine filmele cu mult praf de pusca in buget). Posibil deci ca asta sa fi contribuit la impresia finala de acum, cu totul diferita ...

Trailerul da doar cateva hinturi despre subiect, si bine face, asa ca n-o sa zic nici eu mai mult. Trust me, exista o poveste in spatele exploziilor, prafului, sangelui, etc, samd. Una simpla, dar e acolo, si e suficient de decenta incat sa tina legat ce o inconjoara. Ba chiar mai mult, daca ar fi sa te legi un pic de simbolismul unor secvente. Cum oricum n-am foarte mult timp sa scriu o sa ma rezum la altceva ce in mod obisnuit las mai la coada, partea vizuala. Asa cum zic multe pareri, filmul e intr-adevar superb pe partea asta, iar ca si in alte dati trebuie sa apreciez subiectiv o alternanta pe filtre calde/reci. 3D-ul e fain (chestie care o zic rareori) iar efectele sunt cred cele mai bune vazute de la ultimul "Planet of the Apes" incoace.

Ca sa nu las doar o apreciere tehnica hai sa ma exprim un pic legat de actori, unde titularul Tom Hardy nu mi s-a parut prea convingator. Adevarul e ca nici scenariul nu-l ajuta prea mult, Mad Max parand mai mult un personaj secundar in poveste. Pe de alta parte trebuie sa ofer credit lui ... Immortal Joe aka "new addition in top 10 villains of all time" (daca ar fi sa fac asa un top). Absolut detestabil :) Cam atat pentru tura asta. Concluzie: Daca iti plac distopiile si nu esti alergic la steam punk ca gen SF, atunci watch this.

Rating: 4 out of 5

It Follows (2014)

N-am mai avut chef de multisor sa "abordez" un horror in adevaratul sens. Adica unul care sa promita macar potential sa ma sperie. Ceea ce e putin probabil, dar daca e sa fie, se aplica la subgenurile "ghost/demon/poltergeist" horror. Adica UME ca sa dau un acronim = Unexplained Malefic Entities. Pentru ca la serial killers, zombies sau animale cu dinti ascutiti (ex. tornade cu rechini) nu mai rezonez de mult. De fapt, nici la "It Follows" nu ma asteptam sa rezonez. Pentru ca ignorant fiind l-am ales fara sa ma documentez prea mult, zicandu-mi ca probabil e mai light decat alternativele "The Conjuring" sau "Woman in Black". Cum astea doua nu le-am vazut, nu pot sa zic daca a fost sau nu mai light, dar de la "Insidious" incoace altceva n-am mai prins care sa-mi dea o senzatie de ... sa-i zicem "uneasy" in unele momente ...

Jay are un prieten. Hugh. Nu-l cunoaste prea bine, dar dupa o seara romantica pe plaja, ajunge sa-i ofere si o continuare mai fierbinte pe bancheta din spate a masinii. Ce nu stie Jay e ca her boyfriend carries a ... sex curse. Transmisibil. O suna funny, dar trust me ... in film e mai degraba scary. Mai ales dupa ce Jay afla ca Hugh e de fapt Jeff, iar blestemul e pe bune. Care-i blestemul? "It". Ce face "It"? Cum zice si titlul: follows. Sau ca sa fiu mai clar, o aparitie vazuta doar de purtatorii blestemului, care se tine de cel care l-a luat ultimul. Iar dupa ce-l ajunge ... Suficient ca deja am povestit aproape o treime de film :)

Filmul e un indie. Unul din cazurile de indie exceptional lucrate, unde cumva cine l-a regizat, scris si produs a reusit sa adune cea mai buna echipa de banii dati. Singurul minus pe care-l vad e ca inceputul e cam lent. In rest avem doua plusuri imense: 1. Imaginea - Foarte rar mi-a fost dat sa vad, si-mi scapa acum o referinta (desi nu-i singurul loc), un film care sa creeze atata tensiune doar prin camera work. Avem niste tracking shots lente, combinate cu zoom-in-uri care amplifica la maxim the creepy factor pe cateva scene, si mai sunt si alte exemple. 2. Coloana sonora - The 80's are back. Muzica e semnata de cineva/ceva numit "Disasterpeace". Iar Disasterpeace aparent likes synth :) Daca ai vazut cumva "The Serpent and The Rainbow" de Wes Craven si mai tii minte cam ce atmosfera intretinea soundtrackul lui Brad Fiedel de-acolo, cam asa ceva avem si-aici.

Ca sa dau un verdict final, cred ca daca John Carpenter ar fi facut "The Ring", rezultatul ar fi perfect comparabil cu "It Follows". Daca-ti suna interesant combinatia, you should watch this ...

Rating: 4 out of 5

Closer to the Moon (2013)

Da, stiu ... A fost o pauza lunga, si nici nu pot sa zic ca revenirea e "in forta". "Closer to the Moon" nu-i cea mai buna recomandare, dar ma chinui sa gasesc timp de vreo doua saptamani sa scriu intrarea asta, si ma tem ca deja am uitat ce vroiam sa zic....

Raman la parerea ca Nae Caranfil e altceva in peisajul cinema-ului romanesc, plin de nostalgii comuniste supra-apreciate = re-iterez ideea ca "Restul e Tacere" e cel mai bun film made in Ro dupa '89 (ma rog, din ce-am vazut eu), iar "4, 3, 2" e un "Hotel Rwanda" autohton cu unic scop de impresionat strainii (cu diferenta amara, ca in "profundul" stil balcanic sfarsitul e gri inchis, comparativ cu soarele african). De asta ma asteptam la ceva ... nu, la mult mai mult din partea "Closer to the Moon", desi am avut mici semne de intrebare ... Ok, trecem peste partea cu plasarea in perioada comunista. Avem un subiect iesit din comun care ar trebui sa depaseasca cat de cat contextul asta. Filmul e o romantare a ce a fost numit "jaful secolului" in Romania post-eliberata de sovietici (caz real). Mai multe nu zic, pentru ca macar atata lucru sa ramana de vazut. The story ... Chit ca la cum e spusa si asta ...

Nu vorbim de un film romanesc. In ciuda gramezii de premii adunate recent din ce-am auzit la Oscarul autohton = Gopo Awards. Poate singurul meritat (daca ar exista asemenea categorie) ar fi "cel mai bun film intr-o limba straina". Si asta l-ar lua din cauza ca n-ar avea competitori ... Distributia principala e majoritar straina, iar filmul e turnat in engleza. Nu ma asteptam sa am senzatia asta, dar rezultatul pare atat de artificial incat elimina orice urma de autenticitate. Nu-s chiar omul care sa caute o varianta documentaristica intr-un film bazat pe real facts (ba din contra), dar hai sa fim seriosi ... cand un actor are accent englez, unul american, unul scotian si toti ar trebui sa reprezinte aceeasi nationalitate ... cand o drama e privita intr-un registru comic pana la punctul cand sare pragul de artificial si inca se vrea credibil ... si ar mai fi si altele de zis, dar n-am nici timp, nici chef.

Caranfil a vrut sa faca un film de Hollywood, cu actori de Hollywood. Apreciabil. Is satul de realitatea dura romaneasca terminata cel mai des in stil mioritic, care continua sa culeaga lauri. Ceva i-a iesit cat de cat. Nivelul productiei: imagine, montaj, sunet e ok spre bine. Dar mai departe chimia scartaie. Senzatia e a unui film de serie B neretusat, in care scenaristul s-a chinuit mult sa plaseze scenele in capitole, doar doar o semana un pic cu Tarantino, iar actorii parca vor sa para fiecare in rolul principal indiferent de cate personaje mai sunt in cadru. Vera Farmiga cred ca e singura care face intr-adevar un rol bun ... (sau oi fi eu subiectiv). Cam atat ... sper la mai mare pe data viitoare ...

Rating: 2 out of 5

Incendies (2010)

Ar trebui sa scriu o recenzie mai rasarita la "Incendies". Chit ca nu e chiar the ultimate masterpiece, iar desfasurarea in prima parte e mult prea lenta. Dar cu parere de rau, n-am dispozitia necesara. Tot ce pot zice, in spiritul filmului, e ca familiile sunt complicate. Asta si ... Sarbatori Fericite! :) ...

Rating: 4 out of 5

Burnt by the Sun (1994)

Am vazut si eu saptamana trecuta in sfarsit "Burnt by the Sun", considerat de multa lume drept cel mai bun film al lui Nikita Mikhalkov. Care aparent in lipsa de idei, s-a hotarat la vreo 20 de ani dupa original sa faca si o continuare, hulita de si mai multa lume. Pe aia n-am vazut-o si nici nu intentionez. Dar nu din cauza ca originalul ar fi fost prost...

Sunt filme care iti spun voalat pe undeva din start ca o sa se termine prost. Iar dupa ce-ti zic asta fac tot ce se poate ca sa faca finalul cat mai dureros de acceptat. Daca filmul e bine facut are sanse deci sa-ti strice dispozitia sau chiar sa stoarca lacrimi. Cel mai bun exemplu care-mi vine in minte e "La Vita e Bella" de Benigni. Luand o varianta rusa mai putin exuberanta, ar putea cred fi trasata o comparatie cu "Burnt by the Sun". Filmul e plasat in timpul perioadei numite The Great Purge (anii '36-'38) cand la ordinele lui Stalin, NKVD-ul (tata lui KGB si bunic al FSB) a facut "curat" in randurile inalte a clasei politice sovietice si a armatei. Contextul mai exact ne prezinta un ofiter, cunoscut ca erou al Sovietului din timpul razboiului civil, care isi petrece o duminica linistita alaturi de sotie, fiica si rude in resedinta de vara. O veche cunostinta a familiei nevestei face o neasteptata vizita de curtoazie, a carei motive incep sa se vada din ce in ce mai clar cu fiecare ora care trece...

N-am avut niciodata o parere extraordinara despre cinema-ul rus. Si nici acum n-am. Dar trebuie sa recunosc cand vad o regie de exceptie. Nu stiu ce face Mikhalkov acum, si intr-adevar nu exista loc de continuare la "Burnt by the Sun", deci cred ca e pur interes comercial in noile productii. In ceea ce priveste originalul insa mi-a fost destul de rar dat sa vad exprimat atat de bine ca e ceva rau care pluteste in aer, precum si un sentiment inselator de fals optimism hranit cu o speranta desarta in ciuda deznodamantului clar. Filmul m-a indispus, si subiectiv pot zice ca nu mi-a placut din perspectiva (a nu stiu cata oara intalnita in zona slava/balcanica) de acceptare a sortii fara prea multa lupta, chit ca era sa fiu pacalit la un moment dat ca nu-i asa...

Rating: 4 out of 5