N-am verificat, dar "Eye in the Sky" pare o adaptare dupa o piesa de teatru ... in ciuda faptului ca actiunea se desfasoara in 4 locatii simultan. E un thriller de situatie - desfasurare scurta, cadru restrans, context inchis, limita de timp. Nu descriu "Phone Booth" ... dar daca luam impresia de ansamblu nu suntem departe. O unitate de supraveghere a activitatii teroriste din Kenya e activata cand intr-o casa conspirativa se reunesc cativa cautati international, printre care o britanica si un american, aparent pentru a pregati un atentat cu bomba. Informatie obtinuta cu o tehnologie de supraveghere foarte sofisticata = un "bondar" teleghidat cu camera. Si asta ar fi planul 1 cu echipa locala de la sol. Planul 2 e o drona - "the eye in the sky" coordonata via satelit de la distanta o echipa de doi piloti din State. Planul 3 ne duce undeva in UK la unitatea militara ce coordoneaza actiunea condusa de Hellen Mirren, cap de afis. Iar al patrulea plan in sfarsit e forul decizional = o adunare cu reprezentanti ai guvernului britanic care urmaresc desfasurarea si via un general de armata aproba (sau nu ...) modul de actiune. Complicat setup, nu?
Well, planul initial e simplu - un detasament anti-tero kenyan asteapta ordin sa intervina si sa captureze grupul vizat, dar pana la confirmarea sigura grupul vizat ajunge sa se deplaseze in alta casa conspirativa. Pe teritoriu ostil, unde fezabila pare a fi doar solutia racheta la punct fix ... dar punctul fix din pacate are o raza de posibile victime colaterale ... intre care "the eye in the sky" repereaza si un copil, o fetita care vinde paine ... Deci, pana la urma e complicat.
Tot filmul e un joc de-a soarecele si pisica in contextul descris mai sus. Multa ironie la adresa clasei politice pentru incapacitatea asumarii unei raspunderi. Multa critica la adresa fortelor armate pentru decizii posibil pripite. Desi poate finalul pare relevant, daca stai si analizezi cursul actiunii nu stiu daca iti poti da un singur raspuns asupra a "cine are dreptate" ... pare a se schimba de multe ori pana la sfarsit. Si probabil asta e si partea cea mai interesanta din film ...
... sau "Kraftidioten" in varianta originala a titlului, e un film cu o nuanta consistenta de comedie neagra a la Coen brothers, dar pana la urma intra cam tot in genul de revenge thriller ca si postarea trecuta. Am mai avut recenzii la filme norvegiene, dar spre deosebire de vecinii mai de la est mi s-au parut totdeauna mult prea seci/reci ca sa iti lase o impresie de durata. Cel de fata as zice ca e unul din foarte putinele care face exceptie ...
Nils Dickman e un imigrant ... suedez care a facut o cariera in ... dezapezire undeva in Norvegia, ajungand pana la castigarea titlului de omul anului in comunitatea unde conduce plugul. Existenta asta linistita e tulburata intr-o buna zi de un telefon de la politie care anunta decesul fiului in urma unei supradoze. Si de aici viata lui Nils se schimba radical. Deprimat si neintelegand cum fiul sau se putea droga, Nils incepe se bea ajungand pana la o semi-tentativa de suicid. Sotia ii reproseaza ignorarea problemelor copilului si il paraseste. Dar adevarul iese la iveala pana la urma ... (ma rog, filmul de fapt cu asta incepe) = supradoza n-a fost se pare voluntara, ci un "ordin" dat de un mafiot local implicat in traficul de narcotice. Ei, si de aici incepe "the revenge story" ...
Povestea poate nu pare cine stie ce, dar filmul e sustinut foarte mult de constructia personajelor si de interpretare. Nils ajunge incet incet inaintand in lista de vinovati pana la capii gruparilor de traficanti, un sociopat vegan obsedat de curatenie terorizat de fosta nevasta si un sarb batran (un Bruno Ganz exceptional cu aer de Marlon Brando) care are ideea nefericita de a-si angaja cel mai tanar fiu pe post de caraus. Practic tot umorul negru deriva din interactiuni scurte si din hilarul situatiilor de moment. Mi-a adus un pic aminte de "In Bruges" si "Seven Psychopats" a lui Martin McDonagh. Cam pe-acolo se-nvarte si ce avem aici ...
"Sushi Girl" e un revenge thriller cu un subiect clasic care vine cu o nota exotica prezenta in primul rand in titlu. Mai putin in film ...
Un tip e eliberat din inchisoare dupa ce a stat inchis cativa ani in urma unui jaf. I se asigura o primire nu foarte placuta de catre fostii colegi de banda, scapati de politie, dar si fara diamantele furate, aparent disparute fara urma. Reuniunea e organizata de seful grupului intr-un cadru preluat din obiceiurile Yakuza (chit ca n-avem nici un japonez prezent) = o cina cu sushi servit de pe o femeie nud, inerta, a carei prezenta e menita sa fie pur "decorativa". E cumva previzibil ca persoana in cauza isi va iesi din rol, si de la un punct din film devine foarte previzibil si care e de fapt adevaratul sens al prezentei ei. Pe care de fapt l-am zis deja cand am inceput cu incadrarea la revenge thriller ...
Vorbim clar de un film de serie B cu buget scazut vizibil. In plus, ca sa compenseze asta mi s-a parut excesiv de violent. Da na ... poate am inceput eu sa imbatranesc si nivelul de stress sa respinga anumite scene, desi sincer nu cred ca daca ar avea mai putin sange ar fi vreo pierdere. In orice caz, are cateva aspecte de apreciat. Pe de o parte il avem pe Tony Todd in rolul de principal personaj negativ care l-a facut atat de des incat e greu sa iasa prost. Pe de alta parte "the sushi girl" e total absenta pana in finalul filmului, in ciuda prezentei ei in cadrul de desfasurare. Atat de absenta ca uiti ca exista, ceea ce se pliaza perfect pe ce pare a fi si rolul asumat in asemenea cadru. Chestie care mai ajuta totusi la o oarecare surpriza pentru ce se vrea a fi "the final twist". Din pacate unul un pic irealist ... dar na, it's a movie :) ...
"The Shallows" e pe scurt un soi de "Jaws" reinventat pentru secolul XXI, dar cu un buget de secol XIX. Dar nu-i in sensul rau ...
Nancy, o studenta la medicina cu ganduri de a renunta la cariera in domeniu, ajunge intr-o zi cu soare pe o plaja ascunsa undeva pe coastele Mexicului. Scopul principal: surfing. Din pacate, daca la intrat in apa nu se opune nimeni, la iesit avem un exemplar de mare rechin alb care nu-i de acord. Si asa avem un film, in care Nancy naufragiaza pe o stanca izolata la cateva sute de metri de tarm. Daca reuseste sau nu sa strabata distanta asta ramane de vazut in film.
Blake Lively face cred cel mai bun rol in care am vazut-o (and no matter what you might think :) is obiectiv). Filmul e practic dus de ea cap-coada .. ma rog, si de rechin (no pun intended). Distributie redusa ca tot ziceam de buget, o desfasurare intr-o arie de cateva sute de metri intr-un golf si un film scurt ca durata. Efectele si montajul fac insa mult, suficient cat sa nu para ieftin. Ca povestea e simpla si pe alocuri e tras de par, de acord ... Dar cate filme cu rechini nu-s? E fun, catchy ca orice survival story, si are soare cat sa compenseze ploaia de afara ;) Deci, merita ...
Fast movie, short entry: "Nerve" incepe bine, cu o idee undeva intre un joc online si social network in care participantii sunt impartiti in doua - players si watchers. Categoria II da taskuri=porunci categoriei I si finanteaza ducerea lor la capat. Cum zice si trailerul ce au playerii de dus la cap merge uneori cam aproape de extrem. Si cu cat taskul e mai weird cu atat e mai bine platit. Insa dupa 24h pleaca cu banii adunati. Sau cel putin asa zic regulile ...
Povestea prinde, si pare acceptabila pana la un punct. In prim plan o avem pe Vee o fata prinsa din ce in ce mai mult in joc pana ce previzibil lucrurile se complica un pic peste asteptari. Partea proasta e o data ca finalul filmului mi se pare mult tras de par, iar in al doilea rand, de la un punct incolo cu tot targetul principal care e clar undeva in range-ul 15-20 mi s-a parut parca totusi parca prea imatur. Pesemne ca daca n-as lucra in IT prima problema n-ar exista (= is subiectiv), dar de a doua nu scapam ...
Postări
