Sicario: Day of the Soldado (2018)

Short one: "Sicario 2" n-are prea multe ramase din "Sicario 1". Se vede ca nu-l mai avem pe Denis Villeneuve la regie, deci cam tot ce tine de imagine, sonor si la general aerul care l-a avut prima parte s-a dus. Ce nu s-a dus e subiectul poate prea incalcit, mai ales in prima parte. Nu prea intelegi ce se intampla, decat ca CIA/armata/whatever vrea sa creeze un conflict intre cartelurile rivale pe piata drogurilor din Mexic si pentru asta e rapita fiica unui cap de clan. Ca-l avem pe asasinul din prima parte intors pentru completarea razbunarii (pe care stiam ca parca o rezolvase...), ca se-ncearca sa fie returnata fata rapita dar politia mexicana care nu mai stii pentru cine lucreaza nu lasa sa se-ntample asta, ca departamentul de stat al SUA doreste eliminarea a doi oameni care oricum par sa fie vanati de toata lumea si nu prea au ce sa divulge ca nu stiu mare lucru, prea multe de inteles mai ales daca esti suficient de obosit. Ca sa fiu fair, probabil la o a doua vizionare cu suficiente ore dormite inainte l-as vedea mai ok. Oricum ar fi, filmul se salveaza cu probabil unul din cele mai "what the ..." momente vazute in ultima vreme pe care nu prea-ti vine sa-l crezi cand se intampla (mai ales daca ai experienta primului "Sicario" si esti totusi convins cine-i the main character, chiar daca poate nu-i foarte clar). N-o sa dau mai multe spoilers, dar impactul a fost suficient cat sa-mi modifice semnificativ impresia. Ce se mai intampla pe final poate e si mai greu de crezut, dar intr-un mod ciudat mai atenueaza din socul anterior. Deci in the end, merge ;) chit ca ramane un pic in plop...

Rating: 3.5 out of 5

Storks (2016)

Flight movie... no pun intended... "Storks" e ce-am reusit sa vad mai de amintit in 2x23 ore de zbor saptamana trecuta, intr-o cautare printr-un in-flight media system dupa ceva care sa m-adoarma. Asta n-a reusit. Surprinzator, e o animatie chiar faina & pretty funny in ciuda unui subiect care nu-mi promitea prea mult: berzele re-incep sa livreze copii. Asta dupa ce din ratiuni de logistica economica se reprofilasera pe coletarie standard. Ma rog, de fapt subiectul de mai sus e concluzia la the story, care urmareste livrarea unei comenzi de bebe primita dupa nush cat timp de la ultima solicitare pentru asemenea transport. Misiunea e dusa la indeplinire de o barza aspiranta la titlul de sef care se chinuie sa mentina secreta operatiunea ce incalca noile norme de functionare pentru a nu-si pierde prezumtiva pozitie, si e ajutata sau mai mult incurcata de Tulip Orphan, o fata ramasa in grija stolului de zburatoare dupa un failed delivery cu vreo 18 ani in urma. Livrarea e cu peripetii si asa cum am zis filmul are un umor degajat care mi-a adus aminte de productiile DreamWorks din perioada lor buna (cel putin dupa criteriile mele), probabil cel mai apropiat exemplu fiind "Madagascar". In mare parte feelingul asta e adus de lots & tiny bits & pieces: diverse side characters + situatii lipite de main story, deci prea multe exemple fara spoilers n-am cum sa dau = good reason to stop here ;)

Rating: 3.5 out of 5

Our Kind of Traitor (2016)

Singurul motiv pentru care scriu intrarea asta ca sa pot zice ca azi mi-a iesit ceva... Iar daca-mi iese ceva luck might change (hopefully). Depinde acum cum definim "azi", dar sa revenim la "Our Kind of Traitor" pana nu vin zorile.

Vorbim de o ecranizare dupa un autor care a prins destul de bine la public in ultimele decenii - John Le Carre, desi genul de care vorbim e un old school spy thriller care nu prea se mai poarta din '80 incoace. Un profesor de literatura plecat intr-o escapada romantica in Maroc cu sotia in speranta sa mai incalzeasca o relatie racita se trezeste abordat de un soi de contabil al mafiei rusesti. Decis sa dezerteze dupa decesul prematur al unui "coleg" de breasla. Si asa din profesor de literatura, omul nostru ajunge peste noapte informator pentru MI6, si implicat intr-o intriga destul de neverosimila, fiind decis sa-si ajute noul prieten.

Filmul e dus de patru actori: Stellan Skarsgard, Damian Lewis, Naomie Harris si Ewan McGregor. In ordinea asta, nu cea de pe afis, chit ca toti fac o treaba excelenta. Altfel n-am fi avut de vazut mare lucru aici. Povestioara e simplista, si asa cum ziceam mai lasa de dorit si la credibilitate. Cu toate astea, are un soi de aer romantic care parca nu l-am prea mai simtit in genul asta tocmai de la "The Spy Who Came in from the Cold" (same author, 53 years ago). Avand in vedere ca dupa atata amar de vreme, inca mai merge...

Rating: 3.5 out of 5

Annihilation (2018)

Pentru enhanced effect "recomand" de vazut "Annihilation" cam in conditiile in care am facut-o eu = cu o raceala zdravana la sinusuri + durerea de cap aferenta, la o temperatura ambianta de peste 25 de grade, noaptea si cu tantari zumzaind in jur (a se nota ghilimelele). In contextul asta la un moment dat ma intrebam daca am cumva si febra sau filmul e intr-adevar atat de suprarealist pe cat pare. Din fericire cred ca ramane valabila varianta a doua...

"The shimmer" e un soi de ceata/invaluire cu o expansiune lenta dar sigura care pornind de la un far de pe tarmul USA ameninta sa acopere totul mai devreme sau mai tarziu. Mai grav e ca toate echipele trimise de guvernul american inauntru au ramas acolo. Cu o exceptie. Sergentul Kane, care apare intr-o zi acasa de nicaieri dupa o absenta de un an. Nu trece mult pana sa fie recuperat de armata impreuna cu sotia, Lena, biolog. Care sotie, avand in vedere ca pare in pericol sa ramana vaduva (= nu trece mult pana sergentul Kane colapseaza), se alatura unui grup de alte 4 voluntare care formeaza urmatoarea echipa de investigatie. De aici incolo...

...Avem ceva ce m-a izbit foarte tare ca feeling similar cu "Stalker". Mai exact "the shimmer" e un fel de "the zone". Dar cu toate astea n-avem nici imaginea de acum zeci de ani a lui Tarkovski, si nici finetea tensiunii enigmatice de acolo. Ce avem e o doza consistenta de neclaritate in final si e probabil o gramada de simbolistica si aici, dar n-am avut dispozitia necesara s-o observ + stilul Hollywood-ian cere monstri mutanti efectiv pe ecran. Inca mai e de lucru se pare pana ca majoritatea regizorilor/producatorilor din U.S. sa priceapa ca "what's not seen is more scary than what's seen", sau daca pricepe sa se prinda cum s-ar putea pune asta pe ecran.

Rating: 3 out of 5

Early Man (2018)

Am reusit si eu sa vad in sfarsit un film iesit anul asta. Din pacate insa alegerea n-a fost cea mai fericita. "Early Man" e ultima animatie regizata de Nick Park. Daca nu suna cunoscut, atunci poate suna mai cunoscut Aardman Studios, sau "Wallace & Gromit", "Chicken Run" si altele. Cu lista asta de referinte lunga/scurta, nu prea conteaza, aveam asteptari atat de mari incat am ignorat total ratingurile aruncate de critica (ca si-asa nu prea-s in ton ca pareri in ultima vreme). Well... pot sa zic ca e cea mai slaba productie Aardman care am vazut-o pana acum. In primul rand toata actiunea se invarte in jurul unui banal meci de fotbal, intre echipa stone age si echipa bronze age - eveniment mult mai prezent in poveste decat lasa trailerul sa se vada (altceva practic nu prea avem). Iar de aici avem povestea clasica in care the outsiders win, presarata cu glumite rasuflate. Pentru cine are experienta titlurilor anterioare Aardman, don't get fooled as I did. O fi acceptabil ca film in sine, dar e traumatizant daca ai mai vazut si altceva de Nick Park. Avem un pic din umorul de acolo, dar e un pic foarte pic adica mic. Mai mult nu merita sa mai scriu... Dezamagitor.

Rating: 2.5 out of 5 (ca sa nu fiu rau...)