The Endless (2017)

N-am subiect. O sa termin cu "The Endless" intr-un timp invers proportional cu semnificatia titlului. De fapt... daca stau bine si ma gandesc asta e interpretabil si ar putea fi tot un "endless" in cealalta directie... depinde cat de incalcit te chinui sa rationezi - sa simplificam: o sa termin repede.

Ce-avem aici e o incercare de SF cu implicatii sociale, psihologice, meaning of life, etc, samd. Pe scurt: doi frati care au fugit din Camp Arcadia = "a UFO death cult" ca sa citez de prin tagline, decid sa faca o vizita dupa ani buni in comunitatea respectiva. Pe care o gasesc intr-o stare mult mai deschisa si friendly decat zice tagline-ul, si unde pare sa functioneze tineretea fara batranete si viata fara de moarte a lui Ispirescu... sau rosiile bio in salata - adica nimeni nu prea pare sa se fi schimbat. Pana ce se decid ei daca sa ramana sau sa plece, ne prindem ca avem de-a face cu un fel de twilight zone in care avem niste bucle temporale repetitive, vecine geografic, fiecare cu locatarii proprii care par sa fie prinsi in propriul loop. Mai putin cei doi...

Daca alta data ziceam ca mai multe afli in film, acu' nu prea e cazul. Din pacate, desi cateva idei merg, pe ansamblu e prea pretentios = criptic, ca sa se lege ceva decent. Mai adaugam la asta si un buget minuscul, care n-ar fi o problema daca nu s-ar simti intr-un mod mult prea evident ca e asa. Singura parte care trece poate un pic peste un nivel de average e o tendinta usoara de horror - iti tot da senzatia ca se transforma in asa ceva, dar nu mai ajunge acolo - care mentine o tensiune potrivita in tot contextul. Mai putin potrivit e ca in mod normal la ceva de genul asta mai merge si un factor de "tension relief" care e cam absent... Wow, deja ma indrept spre invers proportia interpretabila intr-un alt "endless". Too much. Let's stop.

Rating: 2.5 out of 5

Vice (2018)

"Vice" e scris si regizat de Adam McKay, care acum trei ani a facut acelasi lucru in "The Big Short", are cel putin doi actori din "The Big Short", are un subiect la fel de real ca "The Big Short", e lucrat in acelasi stil ca "The Big Short", si cu un happy end la fel de pozitiv ca in "The Big Short", deci prea multe n-ar mai fi de zis.

Rating: ..

Well, not yet :) Dar nu m-am putut abtine. You'll get it when you'll see the movie ;) Adevarul e ca totusi nu am foarte multe de zis, iar ce-i mai sus e valabil. E un soi de biopic al lui Dick Cheney, fost vice-presedinte in administratia Bush, fara concursul sau acordul respectivului. Deci bazat in mare pe common knowledge, cu suficienta satira la pachet - in masura in care se poate asa ceva in contextul ultimului razboi din Irak. Intr-un mod oarecum neasteptat, filmul in adancime nu e totusi complet one-sided. Desi la suprafata povestea pare clara, exista o doza fina de obiectivitate care merita apreciata in ideea ca totusi life is not black & white, but very, very, very gray... - mai mult sau mai putin printre randuri razbate ceva de genul ca din perspectiva cuiva actiunile proprii ar putea parea corecte, ceea ce lasa un semn de intrebare intre o vina care vine din rea vointa sau din pura incompetenta. Which is not the same. Dar sa lasam filosofia...

Ca si in cazul "The Big Short" :) revenim... montajul e exceptional, si practic face tot filmul. Evident n-ar merge fara modul in care e structurat scenariul. Pesemne e cea mai potrivita abordare pentru un subiect de gen - undeva unde nu esti nici intr-o drama, nici intr-o comedie, sau alternezi "dramatic" de la una la alta. Pe de alta parte, parca totusi "The Big Short" a iesit mai bine - dar o fi subiectul de vina, care probabil are ceva mai mult potential "filmic" :) Sincer, as vrea sa vad o ecranizare lucrata de aceeasi echipa dupa "Flash Boys" (acelasi autor in varianta scrisa ca "The Big Short" - the story behind high-frequency trading ~10-15 years ago)... dar ma-ndoiesc ca exista sanse prea curand, chit ca se auzeau niste zvonuri. O fi inca prea deranjant subiectul :P...

Rating: 3.5 out of 5

The Favourite (2018)

"My life is like a maze I continually think I have gotten out of, only to find another corner right in front of me." ... it got me at this one ;) in ciuda contextului... sa zicem un pic "straniu" cand vine vorba asta de duh in film :)) No spoilers - doar ca "The Favourite" nu e chiar o drama in sensul strict, contrar aparentelor.

Queen Anne a domnit in Regatul Unit undeva pe la inceputurile anilor 1700. Mai putin relevanta data exacta. Mai relevante is intrigile de la curte, faulturile politice, razboiul more or less ca board game, etc. care cu 100 de ani inainte si cu 100 dupa (sau mai mult...) probabil n-ar arata diferente mari. Ce avem in film e o prezentare cu multe elemente de satira a unui episod plasat in mediul asta, in care o ducesa si vara ei mai putin sus-pusa ajung sa se bata pentru statutul de "the favourite" in suita unei regine macinata de boli, nervi si singuratate. Conflict care contrar tonului relaxat de la care plecam evolueaza spre niste proportii machiavelice greu de prevazut.

Sa facem un detour un pic spre partea tehnica, nu de alta da-mi pierd impresia la cald, si mai revenim pe final la poveste. Avem niste unghiuri de filmare care rezulta intr-o imagine foarte interesanta, si o coloana sonora care are o baza clasica, dar cu niste intermezzo-uri simple si foarte eficiente in special pe subliniat momentele tensionate. Cele trei actrite din rolurile principale - Olivia Colman, Rachel Weisz, si mai ales Emma Stone, sunt geniale in interpretare. Mi s-a mai recomandat candva sa mai vad "The Lobster" regizat de acelasi Yorgos Lanthimos ca si aici, dar m-a speriat prea tare perspectiva acutizarii unei depresii la un tagline de genul "single people obliged to find a romantic partner in forty-five days or are transformed into beasts", asa ca am zis pas. Nu stiu ce treaba a facut omul asta acolo, dar ce avem aici iti da impresia unui Tarantino asa mai light, "regalizat" si "anglicizat" :) Exagerez un pic, dar filmul e structurat pe acelasi stil episodic, cu subtitluri, in care cam fiecare segment vine cu cate-un "punch" ca alt termen nu gasesc, care iti mai schimba perspectiva asupra story-ului.

Si revenind la poveste... Am nefericitul obicei (din pdv pierdere de timp + incarcare memorie cu useless stuff) de a face cateodata un "fact check" dupa ce vad un film bazat pe ceva real. Iar aici te intriga un pic sa vezi evolutia unui personaj care n-ai fi crezut la scena doi cat de departe poate ajunge. Ce vezi insa in "The Favourite" pare mult romantat fata de adevarul istoric. Inclusiv relatia ceva mai ne-ortodoxa intre cele trei protagoniste pe care se pune mult accent in film, despre care nu par a exista dovezi foarte clare. Dar pana la urma nici de William Wallace nu scrie in vreun letopiset ca ar fi strigat "Freedooooom!" inainte sa cada securea, sau ca ar fi avut vreo aventura cu viitoarea regina a Angliei. Dar cum ar fi "Braveheart" fara? :) Sincer... as zice chiar ca regret ca "The Favourite" are sfarsitul care-l are si care te lasa un pic dezamagit la asteptarea unei inchideri... echilibrate sa zicem a "razboiului". Dar parca sa mergem asa departe cat sa rescriem who won the fight totusi nu merge... sau?... :P Tarantino, "Inglorious Basterds", ca tot veni vorba...

Rating: 4 out of 5

Green Book (2018)

Nu ma prea dau in vant dupa jazz. Deci habar n-aveam pana sa vad "Green Book" ce figura semnificativa in domeniu a fost Don Shirley. Si pana in finalul filmului nici macar n-am avut idee ca e vorba de o real story... Din fericire, pentru ca ideea unui biopic cu iz de musical probabil m-ar fi tinut departe. Asa, ce-am vazut eu pana la end titles a fost doar un "road movie". Unul bun.

Tony "Lip" Vallelonga e un italian care isi castiga traiul ca bouncer prin cluburile din New York in anii '60. Cum hranit familia + platit chiria nu-s chiar posibil de ignorat cand e nevoit sa ia o vacanta in timpul unei renovari, Tony decide sa accepte temporar o oferta de job ca sofer pentru Dr. Shirley. Un pianist de culoare, cu studii la conservatorul din Leningrad, care are planificat un turneu prin statele din sud, in plina perioada segregationista. Si asa ajungem la the "road movie" cu o pereche ciudata rau ca interactiune si intre ei si cu cu zona geografica: un negru intelectual rasat cu un baiat de cartier alb pe post de sofer.

N-as intra foarte mult in ce tine de discriminare si the rest of social drama, pentru ca in general evit probleme de real life pe blog, dar e evident ca asta e tema centrala a filmului, plecand de la titlu = cartea verde a locurilor unde era acceptata populatia de culoare in sudul Statelor Unite in perioada respectiva - o brosurica turistica pentru o "calatorie sigura". Sa zicem doar ca problema rasismului e tratata fin, uneori cu umor, si as zice intr-un mod mult mai decent si eficient ca mesaj transmis decat in alte productii. Mai avem insa latura de road movie, care ca feeling duce mult spre Alexander Payne - "Sideways", "Descendants", "Nebraska", take a pick (stiu ca nu-s toate "road movies", dar daca le-ai vazut, you should know what I mean). Nu-i chiar acelasi farmec, si aceeasi intensitate - unde simti efectiv locul in scenariu - posibil si din cauza ca perspectiva e mai mult negativa vis-a-vis de South US aici, dar ne apropiem. Iar in final, ai cam aceeasi senzatie de calm dupa furtuna, indiferent de context, unde toate isi gasesc locul cumva ;)

Rating: 4 out of 5

Under the Silver Lake (2018)

Daca David Lynch ar fi facut un hippie movie... probabil s-ar fi chemat "Under the Silver Lake". Sau poate David Lynch o fi facut un hippie movie, dar nu-mi vine acu' nici unul in minte (unul really hippie). Ce avem aici e scris si regizat de David Robert Mitchell, al carui "It Follows" l-am trecut acu' vreo doi ani cred in categoria probably best horrors ever made. Nu-i cazul aici. De horror... nici de best ever made..

Un tip fara job si prea multe perspective, in afara evacuarii fortate pentru ca n-a platit chiria, isi gaseste o ocupatie peste noapte in a dezlega enigma din Silver Lake - o zona din East Los Angeles aparent cunoscuta pentru aerul mai hippie (at least Google says that). Enigma care pleaca de la o vecina de apartament rezidential care dispare peste noapte. Lantul de investigatii ne poarta prin locatii multe si diverse, cu personaje si mai multe si mai diverse - de la un dog killer, un autor paranoic de graphic novels obsedat de mitul urban al unei nimfe ucigase cu cap de bufnita, un milionar excentric disparut in conditii suspecte si (spoiler) gasit in conditii si mai suspecte, un compozitor care se ocupa de un secol de introdus mesaje subliminale in toate hiturile de pe planeta, si altii.

Sunt multe parti din film care nu au sens. Cel putin nu unul evident, si nici nu prea se ridica la un nivel care totusi sa te intrige suficient de tare incat sa cauti un sens. Am vazut cateva comments parca pe undeva vis-a-vis de faptul ca n-ar avea final. Eu zic ca are, cel putin pentru intriga de la care pleaca. Nu stiu cat de satisfacator, dar mi s-a parut ok. Iar ce mai urmeaza e doar un soi de epilog. De departe insa filmul merita vazut pentru cum e lucrat vizual. E atat de fain, incat parca nu prea mai conteaza subiectul. Nici nu prea stiu cum sa-l descriu din perspectiva asta. Trailerul nu-i prea elocvent. Sa zicem ca e foarte divers ca si camera work in primul rand. Which anyway, you should see, not read about... ;)

Rating: 3.5 out of 5