Toy Story 4 (2019)

Nu mi-a placut nici un "Toy Story". Ma rog, primul - la varsta la care l-am vazut - a fost intr-adevar ceva nou, ca animatie randata 3D, si pesemne la vremea aia mi s-o fi parut ok, desi cred ca o impresie mai de durata mi-a lasat-o "Anastasia" (parca lansat tot prin decada '90). Din "Toy Story 2" nu-mi aduc aminte absolut nimic, iar din "Toy Story 3" doar ca mi s-a parut ca a atins un record in coeficientul de stors lacrimi. Deci am decis (cu greu) sa vad "Toy Story 4", mai mult din lipsa de ceva mai de actualitate pe blog, si cu asteptari mai joase ca adancurile oceanului de unde a iesit ultima "Godzilla" (pe care totusi n-am avut "curaj" s-o intalnesc). In contextul asta, ce pot zice dupa e ca n-a fost o alegere chiar asa rea. Cu exceptia AC-ului lasat aproape 2h pe mod extrem in sala de cinema... care m-a facut sa visez la o flanea de lana in mijlocul verii.

"Toy Story 4" ar mai putea fi numit si "The Search for Forky" - unde Forky e ultima jucarie adaugata grupului, manufacturata dintr-o furculita de single use aruncata, de catre Bonnie, actuala proprietara a Woody & co. Problema e ca Forky nu-i impacat deloc cu noua sa conditie Frankenstein-iana de jucarie vie, si vrea inapoi in lada de gunoi. Oricare lada de gunoi. Cum Forky pare esential pentru a o ajuta pe Bonnie sa treaca prin calvarul gradinitei, Woody isi asuma calitatea de salvator de furculite sinucigase. Problema e insa complicata de parintii lui Bonnie care se hotarasc sa plece intr-un road trip, in care Forky are si mai multe ocazii sa dispara intr-un tomberon. And so the story goes for a while... Dar incet incet atentia se muta pe o prietenie mai veche a lui Woody. Sa nu epuizam subiectul totusi.

N-am reusit sa scap de tentatia de a da ochii peste cap la cateva scene, dar cred ca a fost in limite mult mai rezonabile decat in episodul anterior. In plus lungimea ca timp a productiei e decenta cat sa nu apuce sa te plictiseasca. Eforturile de a te face sa razi is ok, si per total cred ca e clar mai reusit la capitolul asta decat ultimul "How to Train Your Dragon" (dar si foarte departe de top funny stuff ca "Emperor's New Groove" sau "Wallace & Gromit"). Pe scurt, merge... mai ales daca asteptarile is suficient de jos :)

Rating: 3 out of 5

Safe (2012)

Nu prea am avut timp de filme in ultima saptamana. De fapt de ceva vreme ma cam rezum la TWD si somnifere made in Hong Kong, unde n-am nimerit nimic notabil. Cel mai recent vazut in afara categoriilor amintite ar fi "Safe", ramas printr-o lista veche de "to watch" la deja vreo 7 ani de la release... Ce trece timpul.

Ca sinopsis, putem face o referinta la "Mercury Rising", daca tot tindem spre cinemateca, dar intr-o varianta cred mai action packed. De fapt, nu-mi mai aduc aminte altceva din "Mercury Rising" decat ca Bruce Willis avea de protejat un baiat supradotat urmarit de niste tipi rai din NSA pentru ca a spart nu mai stiu ce cod, si ca filmul mi s-a parut foarte slab. In "Safe", Jason Statham are de protejat o fetita supradotata urmarita de niste tipi rai din mafia rusa, chineza si politia New York-ului pentru ca e singura posesoare a unui numar lung - tot un cod pana la urma, si filmul a fost so & so. "The hero" aici e un fost agent cu origini misterioase in structurile de securitate ale US, ajuns politist, ajuns luptator de MMA, ajuns vagabond, ajuns (aproape) sinucigas intr-o statie de metrou, unde are o revelatie brusca ca lantul asta carieristic s-ar incheia mai bine cu o pozitie de bodyguard.

Din pacate personajul copilului in "Safe" e foarte under-used in poveste, neavand mai nici o implicare in sine in actiune din pdv al capacitatilor care le poseda, chit ca asta e motivul principal pentru care toata lumea se bate cu toata lumea. Pe de alta parte, desi la prima vedere ai fi tentat poate sa crezi ca "Safe" e o ora jumatate de mindless action, nu-i chiar asa - avem si multe gloante trase, si Jason Statham isi etaleaza evident cunostintele de kung-fu, dar pe langa asta exista totusi un story in care mai apar elemente noi la o frecventa rezonabila de timp cat sa nu plictiseasca. Overall, un film usurel, dar asa de vara, merge...

Rating: 3 out of 5

Overlord (2018)

"Wolfenstein" meets... sincer, nu stiu ce meets, si nici n-am jucat vreun "Wolfenstein", dar "Overlord" cam pare din acelasi... film. Un pluton de parasutisti e trimis undeva in Normandia un pic inainte de D-Day cu misiunea precisa de a detona un releu instalat de nemti in varful unei biserici, ca sa faciliteze invazia aliatilor. Cu chiu cu vai vreo trei soldati si un caporal, singurii ce par a fi supravietuit avionului in flacari, gloantelor de la sol si minelor antipersonal, ajung cu ajutorul unei localnice in satucul de langa tinta misiunii. Evident patrulat in lung si-n lat de trupele inamice. Cat pune noul sef de pluton la cale un plan de atac, unul din soldati trimis in recunoastere afla ca in locatia respectiva avem ceva mai mult decat un releu. Mai precis un laborator secret de produs nazi zombies (bingo! putem pune "Dead Snow" dupa meets). Overpowered nazi zombies mai precis, care si mai precis nu-i neaparat sa fie zombies (mda... deci nu-i chiar "Dead Snow"). Cam in jurul subiectului astuia se invarte filmul - un soi de action horror light. Nu-i chiar rau, dar I've seen better (e.g., "Dead Snow"), or much better (e.g., "Dead Snow 2" :P).

Rating: 3 out of 5

Searching (2018)

Sorry, n-am dispozitie de scris. Dar din respect pentru singurul "drog" care m-a mai ajutat de-a lungul timpului sa "move on", am zis sa incerc totusi sa bifez o recomandare de film si saptamana asta. Singura varianta care-mi vine acum in minte e "Searching", vazut acum vreo 3 saptamani. Un tata vaduv, isi pierde fiica de 16 ani care dispare intr-o noapte dupa prezenta la un grup de studiu. Si incepe cautarea, cu suportul dedicat al politiei. Care politie nu prea pare sa tina pasul cu talentul detectivistic al parintelui. Partea cea mai originala de remarcat din film e ca aproape integral e turnat via a ce vedem pe un computer screen. In rest, avem un twist de final care mi se pare un pic fortat, dar story-ul e destul de catchy ca sa te tina acolo. Cam atat pentru azi.

Rating: 3.5 out of 5

Bad Times at the El Royale (2018)

Trebuia sa scriu intrarea asta cand era inca ceva vazut "fresh" = acu' vreo doua saptamani = de ce-mi era frica, ca ma lasa memoria, s-a cam intamplat... Si totusi "Bad Times at the El Royale" nu-i un film de uitat. You can love it, or hate it, but completely forgettable.. not really.

El Royale - un motel cu pretentii mai mari decat pare sa-i duca firma - e un stabiliment pustiu situat pe granita dintre statele California si Nevada. Literalmente. Camerele din California sunt ceva mai scumpe. Un dolar extra. Camerele din Nevada se pare ca au insa o priza mai mare la public, din alte motive decat pretul. Sau cel putin la concluzia asta ajunge sigurul angajat ramas activ, Miles Miller, baiatul de la receptie, cand se trezeste cu 4 oaspeti aparuti de nicaieri. Un preot catolic, o cantareata de soul/jazz, un comis-voiajor, si o tipa hippie. Cu o singura exceptie, toti par sa aiba o agenda ascunsa care i-a adus in acelasi loc, coincidenta facand sa se intample si la acelasi timp. Dar evident, n-o sa dau spoiler la exceptie ;) ... Doar ca filmul incepe cu o secventa scurta, in care cu ani in urma, un tip agitat ia o camera, si sub dusumeaua de scandura ingroapa o geanta, dar nu traieste prea mult dupa ce-si termina treaba... But, that's just one trigger for what comes after ;) There are more.

You might hate this, dupa cum spuneam. E un film lung de vreo doua ore jumate, in care mai si revedem o parte consistenta din intro din perspectivele diferitelor personaje. Chestie care are sanse sa plictiseasca. N-a fost cazul meu. You might also love this, daca ai rabdare si chef. Subiectul evolueaza bit by bit. Nu primesti tot odata, si cel putin pe mine m-o prins chestia asta. Poate aduce un pic ca stil cu Tarantino. Mie mi-a placut totusi mai mult decat "The Hateful Eight" spre exemplu, care-ti vine in minte pe parcurs ca si context de grupulet adunat intr-o locatie izolata care-si poarta sambetele unul altuia. Apropo de comparatii, am aflat abia dupa film ca-i scris si regizat de Drew Goddard, si in retrospectiva pot sa zic ca se simt ceva asemanari si cu "Cabin in the Woods", plecand de la faptul ca aflam repede ca toate camerele din motel sunt supravegheate. Dar sa nu supralicitam - "Cabin in the Woods" e totusi un pic peste ce-avem aici :) desi, cu "personajul surpriza" care ni se dezvaluie pe final incepe sa se apropie ;)

Rating: 4 out of 5