Intre dureri de cap, o gripa/bronsita zdravana si tone de work ( da, ma plang iar :) ), am gasit undeva timp sa vad un film weekendul trecut. "Fifty Dead Men Walking" n-a fost insa o alegere care sa-mi lase prea mult de comentat ...
Ce avem aici e un thriller bazat pe un caz real, al numitului Martin McGartland. Respectivul personaj nascut in Belfast, undeva in jurul varstei de 17-18 ani e racolat de IRA in contextul conflictelor din Irlanda de Nord, si in paralel si de divizia serviciilor de securitate britanice. Asa ajunge pentru vreo doi ani sa faca un joc dublu, destul de tensionat, in care livreaza informatii suficiente despre antetatele puse la cale de IRA ca sa salveze un numar estimativ de vreo 50 de potentiale victime. De aici si titlul filmului. Si cum evident, esecurile vis-a-vis de bombe gasite inainte de vreme, operatiuni surprinse de fortele de ordine, etc, samd, incep sa creeze suspiciuni, informatorul e descoperit la un anumit punct. Din care punct, o sa ma abtin de la mai multe comentarii pentru ca devine probabil cea mai spectaculoasa parte, care desi nu foarte lunga se pliaza perfect pe cliseul de "viata bate filmul".
Ca idee, personajul inca traieste, si inca fuge de razbunarea IRA, ascunzandu-se pare-se undeva prin UK. Filmul e bazat pe una din doua din cartile care le-a scris, asupra carora parerile sunt impartite de la erou care si-a sacrificat viata pana la oportunist care a romantat suficient subiectul ca sa aiba din ce trai. In orice caz, se pare ca feedbackul autorului vis-a-vis de film e ca ar fi atat de aproape de adevar, pe cat e Terra de Pluto. In concluzie, sa revenim la partea exclusiv filmica, pentru ca about the real stuff, lucrurile se pare ca-s un pic cam fuzzy :)
Filmul e ok ca thriller, dar nu pot sa zic ca am fost chiar dat pe spate. Nu e o productie de buget prea mare, iar principalul atu e castingul, care mi s-a parut perfect. Rolul titular e jucat de Jim Sturgess care face o treaba foarte buna, dar in ciuda criticilor interpretarea care mi-a atras atentia a fost cea a lui Ben Kingsley in pozitia ofiterului de legatura cu serviciile britanice. Poate pentru ca mi-a adus aminte in mod placut de un alt film "The Assignment" unde avea o partitura oarecum similara intr-o variatie pe tema Carlos Sacalul. Altceva nu prea am de comentat, decat ca merita timpul daca vrei ceva care sa aiba si actiune si drama la un nivel suficient de bun sa-ti umple o dupa-amiaza sau seara de weekend.
Dupa cum se observa incep sa mi se rareasca intrarile. Sincer sa fiu, am ales sa scriu acum pentru ca am chestii pe creier care nu ma prea lasa sa dorm, dar pe care n-am chef sa le vars intr-un blog public, mai ales ca-i unul tematic. Ideea e ca nu stiu cat il mai pot continua, dar inca sper ca "the life flow" din jurul meu sa devina mai .. "pasnic" si sa am timp si liniste sa pot vedea un film cap coada fara stress adiacent. Pentru intrarea curenta mi-am facut vreme tarziu in noapte saptamana trecuta, simtind nevoia de ceva fara prea multa substanta doar pentru mutat mintea prin alte parti. Asa ca un horror cu valente comice, made in South Korea, parea filmul de consum perfect. E oarecum ironic insa peste ce-am dat pana la urma in "The Quiet Family", dar trecand peste asta filmul si-a atins scopul.
Totdeauna am fost impasibil la umorul asiatic de prin drame, thrillere sau action movies. Tine de cultura presupun, dar pentru mine e in general cam prea, nu stiu .. infantil, pana la uneori stupid (exemplu clasic fiind Jackie Chan Hong Kong early B series movies si altele de gen). Dar am invatat pana la urma sa-l accept la fel ca si dramatizarea excesiva a unor scene din cand in cand (cum am zis, tine de cultura din zona presupun) pentru ca exista filme facute in Rasarit care matura pe jos cu productii de buget de zeci de ori mai mare din U.S. la capitol de story, subtilitate, feeling, si chiar si tehnic uneori. Dar toate astea vin in general pe un fond de drama sau action movie. Fiindca umorul asa cum ziceam, e bucatica care in multe cazuri face ca o productie asiatica sa nu fie chiar perfecta, am evitat comediile de pe-acolo pana acum. Incep sa ma intreb daca nu gresesc grav.
Dupa dubla introducerea asta poate ar fi cazul sa trec totusi si la film. Asa cum ziceam o comedie neagra. Subiect poate nu chiar 100% original (imi suna cumva cunoscut): o familie cumpara o cabana undeva la munte cu scop de exploatare in scop turistic, iar "norocul" face ca primul client dupa lungi asteptari sa moara aparent in urma unei sinucideri; si cum afacerea nu mergea chiar "roz" decizia de moment e de a ascunde cadavrul pentru evitarea tevaturii cu politie si autoritati care numai buna pentru business nu e. Asa ca "The Family" ajunge sa treaca printr-o serie de evenimente morbide plecand de la startul asta si continuand cu altele care se insiruiesc intr-un lant in care fiecare veriga e din ce in ce mai ilara. Dar in ciuda e ce ziceam mai sus umorul e unul suficient de bun, uneori sec, alteori mai "exploziv" si in majoritatea cazurilor credibil chit ca situatiile sunt din cele mai improbabile. De fapt daca ar fi sa dau un calificativ de comparatie filmului e o "familie Addams" in varianta realista.
Productia e destul de veche si evident de buget destul de mic. Chiar si asa, am fost extrem de placut surprins de anumite scene care fac o trimitere subtila la horrorurile anii '90 de la Hollywood (de genul "I Know What you did Last Summer"). Filmul nu e unul foarte violent fiind centrat mai mult pe comic decat pe horror. Iar pentru asta merita de apreciat pe langa story si script si altele de la compozitia familiei = actorii pana la soundtrack care e unul compus din multe oldies "sincronizate" a la Tarantino cu actiunea de pe ecran (culmineaza pe creditsul de final, chit ca e un screen static cu "Partridge Family - I Think I Love You").
Verdictul e unul de recomandare clara. Mai ales daca o doza de umor negru te mai ajuta la psihic din cand in cand sa faci haz de situatii crancene de care vrei sa uiti.
Dupa cum se vede nu prea am subiect. Am fost nevoit sa reciclez ceva din memorie de care mi-am adus aminte intamplator dupa ce-am terminat de citit "The Man in the High Castle" de P.K. Dick. Intamplator = m-am holbat pe IMDb sa vad cum mai stau sansele de ecranizare dupa titlul amintit (si se pare ca is ok), si am trecut cu ocazia asta si prin lista de filme based on PKD material aparute pana acum. De "Screamers" uitasem, asa ca hai sa incerc sa-mi fortez neuronii un pic si sa vedem ce-mi aduc aminte ...
Filmul e o productie canadiana (parca), destul de vechi dupa cum se vede, cu o mana de actori, Peter Weller ("Robocop") fiind probabil cel mai cunoscut dintre ei. Povestea e cam asa, undeva pe o planeta colonizata doua tabere se razboiesc de ceva vreme, una din ele folosind ca arsenal de bataie the "screamers". Adica un soi de robotei subterani dotati cu detectie pentru fiinte vii si cu lame foarte taioase - mai exact un fel de mine anti-personal mobile si refolosibile. In plus in dotare mai intra si inteligenta proprie = self-repairing si mentenanta. Cred ca incepe sa devina evident unde bate subiectul, nu ? ;) Ei, intr-o zi, dupa o perioada lunga de liniste a conflictului, comandantul uneia din tabere primeste un mesaj de armistitiu din partea adversa si pleaca in recunoastere, iar ce gaseste ... se vede in film :) (ca eu oricum nu-mi aduc aminte prea exact).
Productia e de low-budget, si din ce-mi amintesc nu foarte spectaculoasa = probabil aduce mai mult cu un episod din "The Outer Limits" decat un mainstream movie. Dar povestea e ok si devine parca ceva mai antrenanta spre final (imi aduc aminte de un ending twist, sau ceva pe-acolo). Ce-i interesant de remarcat e ca desi filmul a aparut in '95 materialul de la baza, mult mai vechi, poate fi considerat sursa de inspiratie pentru multe productii unde the AI in robots/machines o ia razna, incepand evident cu "Terminator" si continuand cu multe altele. Deci, concluzie, daca ai chef de un SF decent fara mari asteptari insa ca production value, give it a chance ;)
Cu riscul sa-mi pierd orice credibilitate ( chit ca am nimerit ceva Oscaruri, deci ar trebui s-o fi crescut un pic ;) ) am decis sa scriu intrarea asta. "Die Hard" a fost pentru mine, si ramane cea mai buna franciza de action movie. A doua ar fi "Lethal Weapon", iar a treia e prea departe sa ma mai gandesc care o fi. Poate "de vina" or fi si decadele '80-'90 care le-au cuprins in mare pe ambele = eram mai usor influentabil la varsta aia. In orice caz, cand am auzit ca "Die Hard 5" a fost facut cu ou si cu otet mai de toata lumea am zis ca schimb topul. Cum ziceam insa, dupa ce l-am vazut ramane, ca serie, pana la urma (inca) acolo pe locul 1 :)
Trebuie sa recunosc ca filmul e slabut. Dar nu asa de jalnic cum ma asteptam si cum m-au facut sa cred toate reviewurile peste care am trecut. Regia si montajul sunt intr-adevar un dezastru (John Moore - "Max Payne" era suficient dinainte ca sa ma astept la asta). Scriptul de care se plange toata lumea nu e chiar atat prost, dar tre' sa admit si aici ca pare cam mutilat = taiat dintr-o versiune mai extinsa. Iar ca adaos pe negativ, Bruce Willis pare cam prea sictirit in rol (chiar si pentru John McClane). Si totusi ...
Story-ul in sine n-a fost rau, dar a fost tras zdravan in jos de restul productiei care dupa cum ziceam pare ca a scurtat din script. Chiar si asa, avem totusi un twist spre final, dar din nou parca putea fi valorificat mai bine. Avem cateva secvente de actiune care is peste orice am vazut in "Transformers" spre exemplu, si nu vorbim de 3D aici. Si in ciuda a cat de irealiste is, parca is totusi mai credibile decat ce-am avut in precedentul. Din ce-am mai scris, ar trebui sa se stie ca nu sunt omul care sa se dea in vant dupa asa ceva, dar aici chiar am simtit nevoia sa mentionez. Pe langa asta avem o imagine lucrata decent, cu filtre destul de puternice pe cateva cadre, care parca imi aduc mai mult aminte de primele trei filme din serie decat a facut-o, din nou, al patrulea. In concluzie, trebuie sa admit ca regia face diferenta. Din pacate John McTiernan nu mai e in activitate ca sa vad sanse pentru a sasea parte (si ca tot aminteam "Lethal Weapon" mai sus, nici Richard Donner nu cred ca mai regizeaza a cincea care se pare ca are sanse de productie). Dar chiar si asa, parca as mai da sanse inca unui "Die Hard". Who knows ;) ...
Fac "coverage"-ul asta din 2008 si n-am scris niciodata mai pe fuga si apucate ca anul asta. Asta, cand ziceam si eu ca am doua luni pline la dispozitie. Cam incep sa obosesc si in plus nici nu prea imi mai place ce iese (la scris ma refer, nu la rata jalnica de predictii care din '09 e doar in jos), deci ma bate gandul sa tai completamente bla-bla-ul si sa ma rezum la clips. Asta ca sa nu sar complet "evenimentul" si mai ajung sa-l reiau la anul. In orice caz, subiectul de azi nu-s lamentarile mele obisnuite ci nominalizarile pentru cel mai bun film. Sa vedem ...
"Amour" e filmul lui Haneke despre care am mai vorbit la regie. O productie austriaca, cu distributie franceza si regizor german. Iar rezultatul e intr-adevar foarte european ca feeling, ancorat zdravan in everyday life. O drama dura si lenta, cu puncte greu de inghitit. Mai ales daca ai rude care s-au stins lent la batranete, iar daca nu, are toate sansele sa-ti creeze teama pentru cum ar fi. Dar o drama zisa totusi intr-un mod in care ma face sa las o exceptie de la regula proprie ca vad un film in primul rand ca sa ma scoata din real. Pentru ca in ciuda aparentei, substratul nu e negru.
"Argo" e unul din cele doua titluri care se bat pentru Oscarul de anul asta, si cred (chiar sper in defavoarea celuilalt) ca o sa-l si ia. Am scris suficient pana acum pe la alte categorii, ca sa mai reiau prea mult. In esenta, pe langa alte aspecte cu plus, trebuie zis ca e un film rar. Rar prin faptul ca nu ai prea multe subiecte cu baza reala, dar atat de desprinse de realitate incat sa para a fi fictiune. Si mai mult, si cu happy-end ca sa se preteze la un film care sa placa la scara larga. Cat o fi de conjuncturala toata situatia asta, ramane indiscutabil de apreciat ca s-a gandit cineva sa faca uz de material pentru ecran. Poate mai incep si altii sa caute.
"Beasts of the Southern Wild" e o varianta americana de a istorisi o drama. Nu asa de dura ca una europeana de mai sus, si imbracata intr-o poveste zisa de o fetita intr-un monolog care e pana la urma ceva mai departe de tensiunea existenta in real. Si e ok, totdeauna am preferat varianta asta :) am zis deja mai sus ca prefer un film ca "escape" nu "drive me back to hell", sau cel putin nu de tot ;).
"Django Unchained" vine se pare ca o continuare de "istorie alternativa", dar totusi nu chiar asa de alternativa, dupa "Inglorious Basterds". Sau cel putin asa se zvoneste, ca Tarantino ar vrea sa mai completeze seria si cu altceva dupa terminarea anticipata a razboiului si eliberarea unui sclav negru care ajunge sa faca legea in mijlocul platatiilor de bumbac. Eu sper ca zvonul are o baza si astept sa vad ce rol "secundar" mai prinde Christoph Waltz, ca am avut pana acum si negativ si pozitiv.
"Les Miserables" e cred cea mai jalnica adaptare a romanului care am vazut-o pana acum. Na, ca am zis-o. Imi pare rau dar nu pot sa fiu obiectiv aici. 1. Nu-mi place genul 2. Am zis sa fiu deschis, dar tot mi s-a parut hilar sa vad romanul lui Hugo cantat cap-coada. Singura parte intr-adevar dramatica mi s-a parut chinul lui Russell Crowe sa-si gaseasca vocea. As putea zice ca dintr-un anume punct de vedere filmul a fost entertaining in sensul comic. Dar asta cam rateaza scopul. Pentru cine vrea o adaptare mai altfel a variantei scrise recomand din toata inima versiunea franceza din '95 a lui Claude Lelouch premiata cu un Glob de Aur. Merita.
"Life of Pi" e filmul care ar trebui sa ia Oscarul dar nu vad sanse sa avem surpriza asta. Am epuizat ce aveam de zis in intrarea din decembrie, si in mentiunile de la celelalte categorii. Probabil as avea sanse sa mai gasesc insa ceva daca l-as mai vedea o data. Sigur mai e o metafora ascunsa prin blana tigrului de-acolo care inca nu m-am prins :) Ceea ce face o diferenta clara fata de restul nominalizarilor. Si nu-i pentru ca astea n-au tigri in distributie ;)
"Lincoln" e celalalt titlu la bataie cu "Argo" pentru Oscar. N-am nimic impotriva lui Spielberg. Am copilaria marcata intr-un mod cat se poate de pozitiv de ce i-a mai iesit de sub mana :) Dar, cu toata stima, am tot dezacordul pentru "Lincoln" ca best movie. E un film istoric ok, dar nu se remarca prin nimic special ca film (Daniel-Day Lewis a avut roluri mai bune orice s-ar zice), iar cliseele il omoara. Chiar la propriu = tot nu-mi pot scoate din minte ca dupa asasinat mai avem o cuvantare patriotica in jurul cadavrului. Fara comentarii.
"Silver Linings Playbook" e comedia pe categoria asta de anul curent, facand abstractie de valentele comice intentionate din "Django" si de cele neintentionate din "Miserables". Daca stau si ma uit insa la anii din urma si vad "The Descendants", "A Serious Man", "Juno", "Little Miss Sunshine" si lista poate merge mai departe ... cat o fi de decenta productia asta ca light romance, nu mai e nevoie sa ma intreb de ce mi se pare filmul asta overrated prin plasarea la best movie - pentru ca efectiv este.
"Zero Dark Thirty" incheie alfabetic lista. Poate daca nu apareau controversele in ceea ce priveste practicile din serviciile secrete U.S. filmul asta avea ceva mai multe sanse. Pe de alta parte, daca filmul asta era politically correct probabil nu mai era la fel de bun, si nu mai avea nici priza relativa care a prins-o cat de cat. A nu se intelege deci ca e cine stie ce capodopera, dar pentru mine cel putin e clar peste "The Hurt Locker" ( ca film, pentru acuratetea istorica, pastrez rezerve :) ).
Cam atat cu Oscarurile pe anul asta. Ca si in ceilalti sper ca n-am plictisit prea mult :) Next week, back to the regular movie entry ;)
Postări
