... e mai mult despre directia opusa. Ori imbatranesc eu, ori genul sci-fi thriller devine ba prea extrem, ba prea light. Sau ambele = imbatranesc si prefer varianta light = "Passengers" sa zicem, decat cea extrema care o avem in "Life".
Ma rog... Adevarul e ca pe IMDb scrie clar: horror, dar n-am vrut sa cred asta din ce-am vazut in trailer. Ei bine, este. Cel putin 3 scene sunt destul de dure, lungi si grafice. Avem o forma de viata descoperita pe Marte care pe reteta clasica: group killer, take them one by one, elimina rand pe rand membrii echipajului statiei spatiale internationale. Care de la prioritatea de a cerceta extraterestrul ajung sa prioritizeze tinerea departe de Terra a acestuia. Guess how this story ends?...
Impresia de la care am plecat, si anume ca o sa vad o alternativa la "Alien" s-a confirmat partial. Intr-adevar, povestea la baza e cam aceeasi. Problema e iarasi la punerea in scena. Nu prea merge sa arunci clisee (cam deplasate cateodata) despre existenta, sa mergi pe ideea unui film dur, si sa ai pasaje de campy horror, culminand cu ce auzi pe intrarea end credits. E drept ca ofera un tension relief necesar, dar parca ceva nu-i unde trebuie... Clar o varianta inversa de funny slasher care te izbeste cu o morala de final, a la "Cabin in the Woods", prinde altfel. Ar mai fi probleme de regie - cel mai ciudat montat twist de final care l-am vazut. E clar de la-nceput ce se-ntampla. De asta si intrebarea retorica cum se termina, dar la un moment dat, dupa ce-ti zice ca-i asa, parca vrea sa-ti zica ca nu-i, si iarasi ca e... Oh well... Pana una alta, overall a fost acceptabil, dar inca mai astept ceva de talia "Sunshine" sau macar "Pandorum".
E o linie subtire intre sensibil si lacrimogen. Iar in "Logan" e sarita fix cand nu e cazul... De fapt incep sa cred ca-i o chestie specifica Marvel, dar pana la urma nu asta-i problema principala.
Daca vezi trailerul cam stii povestea. Intr-un viitor semi-distopic nu prea mai avem indivizi cu gena X, Logan traieste undeva de pe o zi pe alta avand in grija un Profesor X batran si bolnav, iar cand o fata manifesta aceleasi capacitati de gheare retractabile ca si mai sus numitul niste oameni nu tocmai bine intentionati vor sa puna mana pe ea. Daca la asta mai adaugi si ce ai mai prins intamplator pe ici colo = Hugh Jackman tot zice ca se lasa de rol, nu e nici un spoiler ca Wolverine will die. Nu stiu cat spoiler e ca mai mor si altii. Cam multi zic eu. Dar parca nici asta nu-i problema...
Problema e ca James Mangold e un regizor destul de supra-evaluat, dar n-a fost totusi pentru "Wolverine" care a fost considerat slabut cam de toata critica. Deci nu prea pricep cum a ajuns sa fie pus din nou in pozitia de a se ocupa de continuare. Imi pare rau, dar nu rezonez cu parerea generala ca "Logan" e o capodopera. Regia e slaba, imaginea e terna si cu probleme pe alocuri (avem margini din cadre taiate aiurea), scenariul... oh well... Nu stiu, pentru mine kids & violence nu au ce cauta in acelasi loc cand vorbim de duritatea vazuta in "Logan". Una e un film gen "Kick-Ass" in care cam totul e luat la misto, una e "Let the Right One In" (ma refer la versiunea suedeza) in care ai una bucata scena foarte dura in final intr-un context construit in care isi are un sens, una e "Firestarter" sau "Looper" in care ai o lipsa de control care apare ca problematica, si alta e un film in care ai un copil de 11 ani care cam o data la 30 de minute mai taie un cap sau mai spinteca pe cineva de vreo 3-4 ori peste nivelul letal, ca asa scapam de aia rai si "excess violence sells". Pot fi de acord la general pentru un action movie, dar nu in contextul in care violenta e produsa de copii si mai ales facuta sa para necesara. Spoiler: Cu atat mai mult, incercarea de a "sensibiliza" atmosfera dupa the final carnage e ridicola...
E drept ca n-am prea gustat niciodata seria X-Men, dar la ce ratinguri am vazut si chiar si trailerul care plasa povestea intr-un viitor arid dadea sperante. Tot ce mai pot zice e pacat de contextul semi-distopic aproape nefolosit...
Sunt putine filme in categoria "episodul 2" care depasesc originalul. "T2: Judgment Day" si "Aliens" ar fi doua exemple care imi vin rapid in minte (fara nici o legatura cu faptul ca au acelasi regizor). Nu reusesc insa sa gasesc nimic care sa fie undeva la macar doua clase peste prima parte ... in afara de "John Wick 2".
Scriam cred acum vreun an si jumatate o intrare despre ce inca mai cred ca e unul din cele mai stupide filme de actiune lansate in deceniul asta, in totala contradictie cu aprecierile gratuite de la vremea respectiva (care cu timpul s-au mai moderat un pic). Mi s-a parut atat de prost atunci incat 1) m-am decis cu greu sa ajung sa vad partea a doua si 2) vazand partea a doua m-am lasat foarte greu convins ca nu-i o pierdere de timp. Efectiv am incercat sa caut argumente care sa-mi confirme asteptarile ca vad alta productie care nu-si merita un rating probabil umflat pe toate site-urile de profil. Mici scapari mai sunt dar, they learned ... nush cum avand in vedere ca nu s-a plans aproape nimeni ca primul film e prost, but they did. Si nu s-a schimbat nici regizorul care a fost cascador pana la JW1, si nici scenaristul care in afara de JW1 are doar filme slabe de serie B in CV.
Povestea ramane super simpla. Si totusi un pic mai complexa decat data trecuta = I. John Wick e re-adus la statutul de asasin platit activ de o datorie veche, pe care n-ar prea dori sa si-o achite dar "the rules demand it" si II. "The rules" nu exclud ca dupa polita platita, sa mai fie platit si ceva in plus. Ei, poate nu pare cine stie ce, dar deja un fir de actiune care trece de la I la II e mai consistent decat razbunarea liniara in contextul stupid din primul film. Dar partea care chiar conteaza in JW2 si-l salta hat departe fata de primul nu-i subiectul...
... E cum e pus subiectul in scena. Avem un exemplu de cum poate fi valorificata filmic o poveste banala, violenta, si fara prea multe replici. Dialogul e livrat uneori in linii scurte, apasate, cu pauze, care spun suficient de putin cat sa nu cada in ridicolul cliseelor din primul film dar sa faca totusi impresie, iar overall pare mult mai constienta ideea de a nu se lua prea tare in serios. Imaginea scoate cat poate din localizarea actiunii in Italia, dar pe langa asta avem niste cadre exceptionale, si o scena spre final care bate un pic spre referinte clasice = "mirror fight-ul" din "Enter the Dragon" al lui Bruce Lee. Soundtrack-ul e construit pe o tema repetitiva care vine manusa. Pana si coregrafia luptelor e parca mult mai putin exagerata ca in prima parte. Sunt foarte multe nuante tehnice care ridica filmul. Sau mai pe scurt ai putea zice ca "finally has style". Ramane de vazut in JW3 daca si-l pastreaza sau a fost un accident ( mda, inca nu-s convins :) )...
N-am subiect & I normally don't do this. Am scris cred doar o singura data o intrare post-Oscar in precedentele 8 editii acoperite, indiferent daca mi-au iesit predictiile 100%, 50%, whatever... Anul asta am avut 7/10. That doesn't bother me. Intotdeauna am zis ca predictiile le dau for fun, mai importanta e selectia filmelor care le-aduc premiile astea an de an in pozitia de "should watch". Totusi, poti ramane complet indiferent la who wins pana la un punct...
The Academy Awards au un mecanism de vot care le face in teorie cel mai obiectiv premiu din industria cinematografica. Daca Globurile de Aur se dau de un juriu de 30-40 oameni din ceva numit parca "The Foreign Press Association" care te poti astepta sa fie mai totdeauna "politically correct", la Oscaruri voteaza undeva la 5000+ membri ai Academiei Americane de Film. La 5000 de oameni parca m-as astepta ca in rezultatul unui vot sa se vada criteriile artistice si mai putin partea "politica". Cum ne dam seama ca nu-i asa?... Well...
E al doilea an consecutiv cand Oscarul pentru cel mai bun film ajunge la o productie care in total ia maxim 3 premii (anul trecut au fost doar 2...). Te-ai astepta la o corelare cat de cat poate intre cine ia "Best Movie" si ce alte categorii a luat. Na.. poate daca "alte categorii" include doar premii tehnice putem trece peste o corelare, dar dintre un film care are asa: un Oscar la regie, unul la actori, unul la imagine, unul la scenografie, si doua pe muzica - si alt film care are un premiu la actori si unul la scenariu ... now tell me, cum ajunge al doilea sa fie apreciat overall ca the best?
Statistics. Hai sa vedem o evolutie in timp a "celui mai bun film" pentru anul precedent in viziunea Oscar. Ultimele 3 decade:
The '90s:
1990: Dances with Wolves
1991: The Silence of the Lambs
1992: Unforgiven
1993: Schindler's List
1994: Forrest Gump
1995: Braveheart
1996: The English Patient
1997: Titanic
1998: Shakespeare in Love
1999: American Beauty
The 2000's:
2000: Gladiator
2001: A Beautiful Mind
2002: Chicago
2003: The Lord of the Rings: The Return of the King
2004: Million Dollar Baby
2005: Crash
2006: The Departed
2007: No Country for Old Men
2008: Slumdog Millionaire
2009: The Hurt Locker
The 2010's (up to now):
2010: The King's Speech
2011: The Artist
2012: Argo
2013: 12 Years a Slave
2014: Birdman or (The Unexpected Virtue of Ignorance)
2015: Spotlight
2016: Moonlight
Now tell me... Cat din la "The Hurt Locker" incoace intra in categoria unui film greu, un film care sa te impresioneze prin mai mult decat doar subiect, un film sa-ti ramana in minte si peste 10-15-20 de ani de acum. Sau na... comparativ cu ce ti-a ramas din "Dances with Wolves", "The Silence of the Lambs", etc...
Un pic de analiza (daca tot am dato-n statistici). In 2009, Academia Americana a luat inteligenta decizie ca best movie sa fie ales din 9-10 nominalizari (pentru un impact mai mare asupra publicului a mai multor titluri). Now, consider the following... Pe de o parte avem voturi date pe criteriu de apreciere artistica. Pe de alta parte avem voturi date pe criteriu de "politically correctness". Voturile pe apreciere artistica totdeauna vor avea o rata de dispersie mai mare. Tine si de gust. Cu alte cuvinte, cu cat mai mare numarul, cu atat the best movie will lose more. Pe de alta parte, tot timpul voturile date pentru ca "asa-i fair in this unfair world" se vor concentra cam pe acelasi titlu. Ergo - "Spootlight", "Moonlight" and whatever "...light" follows.
Politically correctness o fi avand sens in casting, in plata oamenilor, in multe aspecte ce tin de lucrul la un film. Dar nu-si are locul din punctul meu de vedere in aprecierea unui film. The best movie is the best movie pentru valoarea artistica generala care o are, nu pentru ca jumatate sau mai mult din distributie e de culoare sau pentru tematica sociala cat o fi ea de corecta abordata. Don't mix that with art. Ar fi ca si cum as zice ca Rubens e cel mai mare pictor flamand pentru ca a ilustrat mai multe femei grase decat oricare altul. E pur si simplu stupid.
Nu-mi vine sa cred ca am ajuns sa iau partea unui musical caruia i-am dat 3 din 5, mai ales in conditiile ca n-am nimic cu "Moonlight" care-i un film bun, dar nu asa de bun... So, let's cut this short: De la anul pentru Oscars mai dedic pe blog maxim una bucata intrare in loc de luna intreaga din ultimii ani, pana ori mi se pare ca se dau pe merit, ori ne-ntoarcem macar la sistemul cel mai bun din 5 care dadea rezultate parca mult mai echitabile. Pana atunci, chiar nu prea mai conteaza...
Ma gandeam sa sar intrarea finala anul asta. Pe langa faptul ca ultimele le-am grabit la niste ore imposibile, sunt chiar dezamagit de selectie... Tot am sperat saptamana asta cand am vazut film dupa film, pe bucatele, cand am apucat, ca I'll get to "the one". Well, I didn't ... desi ar fi o mica exceptie poate...
Despre "Arrival" am mai scris. E o idee interesanta in zona "time travel", dar cu o explicatie greu credibila in final, ceea ce pana la urma e vina materialului bibliografic, nu a filmului. Cat despre film, it's not Villeneuve's best ... Enough said.
"Fences" e o adaptare dupa o piesa, al carui autor e si nominalizat de altfel postum pentru scenariu, unde avem o bucatica din viata unei familii de culoare. Filmul trece de partea legata de aspectele rasiale, si intra intr-o zona mai generala a ce inseamna probleme de familie. As zice ca a doua parte e definitorie pentru ideea de "families are very complicated" si poate atinge puncte sensibile in functie de privitor, dar ca sa ajungi acolo trebuie sa treci de prima jumatate care mi se pare mult, mult prea lungita...
Am mai scris si despre "Hacksaw Ridge". Asta e mica exceptie de care ziceam. Totusi, chiar daca filmul e bun indiscutabil, si e o revenire de apreciat pentru Gibson, ceva parca lipseste... Ceva ce am avut si in "Apocalypto", si in "Passion", si mai ales in "Braveheart". There's some feeling there care aici parca nu se simte, nu chiar atat de mult :) ...
"Hell or High Water" e un revenge story. Si ca orice revenge story are un soi de romantism care prinde. Doi frati, dintr-o alta familie problematica (e o tema recurenta anul asta), se hotarasc sa rezolve o problema a unei ipoteci cu clauze nesimtite chiar cu "ajutorul" bancii care a stat la origine. As zice ca pana la un punct filmul e ok, dar parca pe final a devenit prea dur prin cateva morti gratuite... sau devin eu din ce in ce mai dezgustat de realismul vietii si prefer povestea :)...
"Hidden Figures" e un soi de biopic a trei femei de culoare care au lucrat la NASA pe zona de calcule/analiza in perioada primelor misiuni spatiale. Nu pot sa zic ca filmul e rau, dar din perspectiva cuiva care lucreaza in zona tehnica, n-am cum sa nu trec cu vederea niste exagerari care il trag in jos. In plus, din pacate mi-a venit cumva in minte o comparatie cu "A Beautiful Mind", si ce-avem aici e departe tare...
Si ajungem la "La La Land" despre care iar am mai scris. Ce as putea adauga, avand in vedere si aprecierea masiva, e ca tind sa cred ca lumea e cam satula de problemele din viata de zi cu zi, fie ca tin de familie, de saracie, de inechitate sociala/rasiala/etc, si asteapta de la un film exact ceea ce zic de mult ca ar trebui sa ofere = un timp de liniste mentala in care sa poti sa-ti clatesti creierul cu o poveste. Iar "La La Land" trebuie sa admit ca e cel care se apropie cel mai mult din lista asta, desi... chiar si aici, finalul te aduce-n realitate.
"Lion" prezinta alta poveste de viata iesita din comun, a unui copil din India ratacit la peste 1500 km distanta de mama sa, adoptat de un cuplu de australieni, si care dupa vreo 25 de ani reuseste sa gaseasca acul in carul cu fan... Sau mai precis satul natal, si rudele ce inca mai traiesc. Povestea e emotionanta, si chiar daca ironia face ca ratacirea sa fi fost "pozitiva" probabil pana la urma in viata respectivului, subiectul e totusi unul trist...
"Manchester by the Sea" ne aduce iar alta familie cu probleme in prim plan. Personajul principal e nevoit sa se intoarca in comunitatea natala dupa decesul fratelui, de unde plecase in urma unui incendiu provocat din neglijenta, pentru a avea grija de un nepot adolescent. Partea interesanta aici e un calm care-l are filmul de la inceput pana la sfarsit. Parca iti transmite cumva ca lucrurile se aseaza pana la urma, oricat de complicata o fi situatia... Asa o fi, asa n-o fi... In any case, it's more comforting :)
"Moonlight" trece prin trei perioade - copilarie, adolescenta, maturitate, a unui tanar gay de culoare dintr-o comunitate cu probleme de prin Florida. Nici aici nu scapam de factorul "family issues". Mai dur si mai amar parca decat in restul, si fara o "solutionare" de final. Nu-i ce vreau de la un film, I'm sorry. Cam apare insa ca second favorite pentru statueta. Sper sa ramana in pozitia asta...
Verdict: Well... "La La Land" pare sa n-aiba concurenta, deci nu cred ca mai vedem vreo surpriza :). Eu raman la optiunea personala ca "Hacksaw Ridge" e cel mai bun film de aici. Macar prin prisma irealitatii realului care il face de poveste ;) ...
Postări
