Nueve Reinas (2000)

Long time, no posts ... Nu prea am subiect, si am o luna mult prea plina ca sa gasesc ceva, asa ca am decis pentru o intrare lightning fast despre "Nueve Reinas". Am vazut filmul cu muuuuult timp in urma, dar l-am revazut printre picaturi relativ recent. Impresia pe care o aveam de la prima vizionare era una foarte buna. Dupa mai bine de 15 ani cred ca am devenit insa mai picky :)... The story: Doi escroci (= vorbind despre "jobul" de zi cu zi in sine) se intalnesc intr-un magazin intr-o zi dupa o tentativa semi-esuata a unuia sa pacaleasca vanzatoarea la rest. Scapand pana la urma, decid la o colaborare de scurta durata, si din "client" in "client" ajung la un tip plin de bani interesat de cele "noua regine" - un set rar de timbre germane de la inceput de secol XX. Mai departe avem o copie perfecta, originalele, some twists... In alte cuvinte ce urmeaza si mai ales finalul e prea frumos ca story ca sa-l divulg eu acuma :) Mai ales la o prima vizionare din ce-mi mai aduc aminte. La a doua mai observi una-alta care parca nu se leaga chiar perfect ;) ...

Rating: 3.5 out of 5

Infinitely Polar Bear (2014)

Families are complicated. Asta e aproape axiomatic. Ce avem in "Infinitely Polar Bear" e un exemplu. Nici prea light, nici prea dramatic...

Undeva prin anii '70... Cam Stuart, un ex-hippie din Boston, de familie buna e diagnosticat cu bipolar disorder = comportament maniaco-depresiv. Problema e ca omul are si doua fete, iar sotia, Maggie, se decide ca e mai sanatos sa le ia si sa se mute separat. Cand situatia financiara ajunge critica, si dupa ce personajul principal iese din spital reabilitat cat de cat, Maggie se decide ca nu exista alta cale decat un MBA in New York pentru gasit o slujba mai buna. Si singura optiune pentru lasat copiii pare a fi sotul. De aici incolo...

Avem o life drama cu accente comice pe ici pe colo, un pic de romance, si foarte cuminte as zice fata de asteptarile formate dupa introducere. Chiar prea cuminte cred avand in vedere aparenta intensitate a sindromului bipolar de la care plecam. Din punctul asta de vedere as califica ce avem aici in zona average family movie. Pe de alta parte, pot aprecia acuratetea in cateva puncte, poate nu asa evidente... de la mici aspecte ca alternanta periodica intre viata dezorganizata si nevoia unor repere de ordine, pana la capacitatea destul de obisnuita a unui maniaco-depresiv de a-si constientiza problema. E cred unul din putinele cazuri care trece cumva peste paradoxul: "If I know I'm insane then it means I'm not insane". Concluzie: parca totusi prea simplu, dar probabil placut :) ... A, si sarbatori fericite ;) cat mai e din ele!

Rating: 3 out of 5

La Tortue Rouge (2016)

"La Tortue Rouge" (sau "The Red Turtle") pare la prima vedere sa fie cam acelasi lucru ca si ambiental noise/music pentru stress relief/chillout moments. Dar ca si in zona audio si aici linia intre "effective" si "dry/boring" e subtire...

Un naufragiat pe o insula incearca fara succes sa iasa din nou in larg. Ceva ii distruge pluta la fiecare tentativa. Aflam ca acel ceva e o testoasa mare rosie, care ajunge pana la urma sa-i fie pereche. La propriu, luand forma umana. That's the story.

Animatia produsa in colaborare cu Studio Ghibli e una muta, ceea ce contribuie cumva la efectul de mai sus. Si chiar daca partea japoneza pare a fi implicata doar in zona tehnica, povestea are cateva elemente specifice de fantasy ca multe alte productii iesite din studioul lui Myiazaki and co. Nu multe, fix cat e nevoie. Mai exact metamorfoza testoasei. Iar de acolo mai departe poti merge cu mintea departe... Daca o testoasa poate fi vazuta ca o fiinta umana, poti vedea si insula ca o existenta cu probleme din care tot vrei sa scapi si nu poti, poti vedea si scaparea chiar pe "insula", poti vedea ca stand pe "insula" poti scapa pe altii (light spoiler), si multe alte metafore... Aici e punctul forte al "Red Turtle", si cateodata poti zice ca rezultatul e exceptional. Problema e ca de multe ori nu e chiar atat de evident, si incercarea sa intelegi daca mai e ceva mai complicat in spatele a ceva simplu ce vezi te pierde...

Rating: 3 out of 5

Kong: Skull Island (2017)

Pe scurt, cel mai nou "Kong" e unul nostalgic. Dar surprinzator nu cu tinta la vreun "Kong" mai vechi...

Avem o insula, avem expeditia, avem blonda, avem gorila, dar totusi povestea parca e una noua (sau nu le stiu eu pe toate cele vechi). Guvernul american decide sa finanteze pe finalul razboiului din Vietnam o investigatie a unei insule undeva in Pacificul de Sud, un ecosistem izolat, in care un tip pe care nu-l crede nimeni sustine ca s-ar afla... ceva mare, pentru care e nevoie de escorta militara. Si asa ajungem sa adunam the dream team, si sa zburam cu un stol de elicoptere cu trimitere directa la "Apocalypse Now" catre necunoscut. Unde Kong, suparat de musafiri care tulbura linistea, anuleaza jumatate din efectiv, lasand cealalta jumatate sa-si gaseasca o cale de scapare... But there is more than Kong on the island.

Sunt multe referinte in filmul asta. M-a dus cu gandul ba la "Kelly's Heroes" privind adunatura armata, ba la "Moby Dick" din pdv al obsesiei celui care o conduce, ba la "Indiana Jones" (I don't know why...), ba la altele. And it's nice. Nu e o copie a nici unui dintre astea. Si cum ziceam nu e nici macar o copie a altui Kong: scopul nu-i de-a captura maimuta. E un survival movie care mi-a adus aminte cred ca cel mai mult de "Jurassic Park". Si daca ai vazut "Jurassic Park" in cinema cand erai mic, you know the feeling ;)... One more thing: imaginea e superba. Pacat ca finalul e nu stiu... parca un pic prea fad...

Rating: 3.5 out of 5

Life (2017)

... e mai mult despre directia opusa. Ori imbatranesc eu, ori genul sci-fi thriller devine ba prea extrem, ba prea light. Sau ambele = imbatranesc si prefer varianta light = "Passengers" sa zicem, decat cea extrema care o avem in "Life".

Ma rog... Adevarul e ca pe IMDb scrie clar: horror, dar n-am vrut sa cred asta din ce-am vazut in trailer. Ei bine, este. Cel putin 3 scene sunt destul de dure, lungi si grafice. Avem o forma de viata descoperita pe Marte care pe reteta clasica: group killer, take them one by one, elimina rand pe rand membrii echipajului statiei spatiale internationale. Care de la prioritatea de a cerceta extraterestrul ajung sa prioritizeze tinerea departe de Terra a acestuia. Guess how this story ends?...

Impresia de la care am plecat, si anume ca o sa vad o alternativa la "Alien" s-a confirmat partial. Intr-adevar, povestea la baza e cam aceeasi. Problema e iarasi la punerea in scena. Nu prea merge sa arunci clisee (cam deplasate cateodata) despre existenta, sa mergi pe ideea unui film dur, si sa ai pasaje de campy horror, culminand cu ce auzi pe intrarea end credits. E drept ca ofera un tension relief necesar, dar parca ceva nu-i unde trebuie... Clar o varianta inversa de funny slasher care te izbeste cu o morala de final, a la "Cabin in the Woods", prinde altfel. Ar mai fi probleme de regie - cel mai ciudat montat twist de final care l-am vazut. E clar de la-nceput ce se-ntampla. De asta si intrebarea retorica cum se termina, dar la un moment dat, dupa ce-ti zice ca-i asa, parca vrea sa-ti zica ca nu-i, si iarasi ca e... Oh well... Pana una alta, overall a fost acceptabil, dar inca mai astept ceva de talia "Sunshine" sau macar "Pandorum".

Rating: 3 out of 5