The Infinite Worlds of H.G. Wells (2001)

Cum anul asta n-am fost convins inca sa dau un rating maxim la nici o productie vazuta, am inceput sa caut prin zone mai putin mainstream. Din pacate nu se-ntampla nici azi, ba chiar as zice ca-s la fel de dezamagit ca si tura trecuta. Diferenta e ca vorbim de o miniserie lunga cat trei filme, deci in teorie ar fi mai rau. Si totusi, din "The Infinite Worlds of H.G. Wells" raman cateva "lumi" care au meritat timpul ...

N-am dispozitia sa m-apuc de vreo biografie a lui H.G. Wells. Un search pe Wikipedia si se rezolva. Filmul romanteaza binisor o bucata din viata celui care a fost unul din primii autori de SciFi vanduti la o scara larga ("The Invisible Man", "The War of the Worlds", "The Time Machine"), sub forma a sase istorioare adaptate dupa o parte din proza scurta ce-i apartine. Care istorioare sunt integrate ca intamplari reale cu care s-a intersectat autorul alaturi de o buna prietena, ulterior sotie = a se citi ca avem si ceva romance integrat discret printre randuri.

Ar fi inutil sa m-apuc sa detaliez exact ce ni se prezinta. Daca cineva isi aduce aminte de "The Outer Limits", ce avem aici e ca o serie scurta similara, dar cu locatia fixata in Anglia de sfarsit de secol XIX, si cu episoadele legate prin persoana naratorului care e parte mai mult sau mai putin activa in ele. Ca sa continui comparatia, la fel ca in "The Outer Limits", povestioarele variaza de la bune la mediocre/puerile. Din pacate, cel putin in ce ma priveste, partea care am gustat-o, si chiar mi-a placut, se rezuma la primele doua (light spoiler - poate si din cauza ca ating subiecte care au de-a face cu "time travel"). Ce a urmat a fost in mare parte undeva intre boring sau dat ochii peste cap. Dar ca sa fiu fair, asta si in conditiile in care am vazut filmul pe bucatele, la ore tarzii, inainte sa adorm (chiar a si ajutat in vreo doua ture).

Ca productie e una de televiziune, mai veche de zece ani de zile, deci n-ar trebui sa te astepti la cine stie ce - desi pentru 2001 nu sta chiar rau. Totusi efecte cam jalnice si cam exces de gros-plan (close-ups) in cadraj. Vreau sa inchei totusi intr-o nota pozitiva, si ar fi trei chestii de punctat. Unu - distributia britanica e (a nush cata oara) fara cel mai mic comentariu negativ desi nu cred ca am recunoscut decat un actor. Doi - o tema din soundtrack (Stanislas Syrewicz) care n-am reusit s-o gasesc (si nici nu cred ca e posibil pentru ca-i foarte scurta) si care, ma rog nu stiu cat de buna e descrierea si poate e personal feelingul, dar da un sentiment foarte placut de calm fiind plasata pe momentele de "respiro" dintre povestioare. Trei - daca iti place proza scurta SF, si mai mult daca ai avut tentative de a scrie asa ceva, e o serie destul de motivanta (cel putin pentru citit, daca nu scris).

Rating: 3 out of 5

Am mai avut pe blog si in alte dati filme destul de obscure din pdv marketing, dar cred ca e prima data cand am un titlu pentru care nu gasesc macar o scena scurta sau un trailer low-resolution (n-ar trebui probabil sa zic asta pe-aici, dar considerand cat de accesibil e subiectul, se gasesc insa niste "scene" ceva mai "lungi" la o cautare dupa Herbert George Wells pe YouTube). In consecinta trebuie sa ma rezum la ceva ce in mod obisnuit detest = montaj cu sonor alternativ (desi in cazul de fata sonorul - Dark Moor, e acceptabil - montajul insa nu prinde mare lucru, so .. the good part: no spoilers :) ...)

Warm Bodies (2013)

Ma asteptam la mai mult de la "Warm Bodies". Ca s-o iau din start cu cea mai puternica impresie lasata de film = dezamagire. Dar cum altceva n-am la dispozitie pentru intrarea de saptamana asta ...

Vorbim despre un film cu zombie. Un pic mai altfel decat in traditia productiilor obisnuite fie ca e vorba de seria " .. of the Dead" a lui Romero, fie de "I Am Legend", fie de (probabil) mai noul "World War Z" pe care inca n-am apucat sa-l vad. Mai exact e ceva ce se vrea a fi un soi de comedie romantica cu zombie. Cum se ajunge la asta. Pai simplu, avem trei categorii de populatie: supravietuitori dupa "apocalipsa", zombie, si zombie avansati = schelete umblatoare (sa zicem ca grupul din mijloc e faza intermediara intre cele doua). Evident, supravietuitorii sunt incartiruiti intr-un soi de perimetru fortificat din care ies periodic sa mai fac rost de medicamente, provizii, etc. La una din iesiri sunt atacati de un grup de zombie, iar intamplarea face ca unul ceva mai tinerel din cei fara de puls sa ia pe post de pranz creierul unui tip cam de varsta lui. Spoiler (si nu-mi pare rau pentru asta): asa "ingurgiteaza" la propriu amintirile victimei, rezultatul fiind o dragoste la prima vedere fata de fosta prietena a respectivului. Care prietena e prezenta in grupul atacat, si pe care zombie-ul nostru cu calcaiele aprinse reuseste sa o salveze de la a suplimenta masa celorlalti. Mai departe, cum ne zice si trailerul "love conquers all" sau altfel zis, incet incet inima mancatorului de creiere incepe sa bata iar (desi dieta pare a nu se schimba o perioada buna de timp).

Suna scarbos ? Ei bine, este. N-am nici o problema cu zombies devorand populatie umana, vazut si revazut in nush cate filme, in secvente mult mai grafice ca aici. Ce m-a scarbit a fost modul cum e pusa problema = se pare ca nimanui nu-i pasa in tot filmul ca eroul principal pozitiv in povestea asta isi regaseste umanitatea rontaind neuroni la propriu la micul dejun, pranz si cina. Asta trecand peste absurditatea ideii in sine care arata in plus cat de pueril e filmul. Pe partea de comedie m-a lasat total rece. Nu mai tin minte nimic din "Shaun of the Dead" de exemplu .. in afara ca am ras in hohote. Aici nush daca am trecut de faza de zambit, si asta presupun ca nu de prea multe ori. Pe partea de romance ma abtin pentru ca poate oi fi eu prea zombie sa mai fiu atins, ori is prea departe de dispozitia necesara pentru comentat zona asta.

Dupa cum ziceam ma asteptam la mai mult, deci poate is usor prea acid. Dar ratingurile pozitive care m-au adus in pozitia de vazut filmul clar nu se justifica. Ar fi probabil doua aspecte de apreciat mari si late in tot filmul asta: 1. ca e prima data cand vad ca idee o faza de "zombie" intermediari intr-un front postapocaliptic de gen, care dau un ton interesant povestii (ca sa ma abtin de la spoilers n-am zis mai nimic de categoria a treia: scheletele, dar acolo bate ideea) 2. ca productia nu se ia deloc in serios, cum se ia "Twilight" de exemplu, dar asta din pacate n-o salveaza de la un target label principal: 12-16 ani + la alegere IQ cel mult mediu sau alcool suficient la bord.

Rating: 2 out of 5

Now You See Me (2013)

E ciudat cum dupa "Red Lights" am ajuns la scurta vreme sa vad "Now You See Me". Nici o legatura directa intre cele doua dar undeva deep down below ar fi niste puncte comune. Cum in intrarea pentru primul cred ca m-am lasat un pic dus de val, n-o sa incerc sa sap sa ajung la ele. Pana la urma "Now You See Me" chiar nu e un titlu care sa te invite la "sapat", ci se vrea doar pure entertainment.

Povestea merge cam asa: un grupulet de patru iluzionisti "specializati" mai mult sau mai putin pe diverse "ramuri" ale meseriei, sunt racolati de un individ misterios pentru a pune in aplicare un plan. Care plan incepe cu devalizarea in cadrul unui show public a unei banci de pe partea cealalta de Glob. Evident, legea intra pe fir imediat pentru a stopa urmatoarele "trucuri" puse in scena de cei patru. In paralel avem si un tip care isi castiga traiul din demascare de iluzii, care vede o oportunitate buna sa-si imbunatateasca ratingurile. Cam asta da trailerul, si ca de obicei incerc sa limitez spoilerele. In plus as putea sa divulg ca filmul e pana la urma o "revenge story" si ca mai orice "revenge story" prinde ca poveste, doar ca ...

Sunt multe, multe aspecte care dau in cap la ceea ce putea sa fie poate unul din cele mai bune thrillere ale anului. Ca devine repede destul de clar ca e vorba despre o razbunare in tot ce se intampla nu e o problema. Nu e o problema nici macar ca ai un set de "suspecti" la care te astepti sa fie "omul din umbra". Problema e culmea, ca twistul de final in privinta asta e atat de neverosimil incat mai bine nu exista = as fi preferat lipsa unei surprize. Ca sa suplimenteze (oarecum) efectul, mai avem si niste ite lasate complet balta la un moment dat de la care te-ai fi asteptat sa ai un feedback in deznodamant, dar ori lipseste, ori e total paralel cu ce-a fost in film (unul din exemple: romance-ul "clasic" fara nici o legatura cu subiectul, mai ales ca e cam la fel de "invizibil" ca si iepurele din palarie pana la final de truc).

N-o sa zic nimic de actori pentru ca n-am cum fara sa divulg mai mult decat ar fi cazul = partea de interpretare se leaga mai bine sau in general mai rau de surpriza finala. Regia filmului ii apartine lui Louis Leterrier - cunoscut pentru "Transporter" si "Clash of the Titans", si cred ca aici zace mare parte din problema. Scenariul putea fi mai bun, dar chiar asa cum e, tot putea iesi un rezultat mult peste ce este daca eu stiu .. o partitura era mai putin overacted pe parcurs, sau aveam mai putina emfaza pe anumite puncte din actiune. In orice caz, chiar daca m-a cam dezamagit vis-a-vis de ce putea fi, povestea prinde iar subiectul e suficient de original ca sa nu plictiseasca si sa merite vazut.

Rating: 3 out of 5

Elysium (2013)

Remember "District 9" ? Candva (acu' mai bine de 3 ani cred) am scris o intrare vis-a-vis de film. In care daca-mi aduc bine aminte am fost suficient de acid. Suficient cat sa regret un pic cand am revazut productia. De ce remarca asta ? Pentru ca acum, cand m-am apucat sa scriu despre "Elysium" - "from the director of District 9" cum zice afisul, m-a pocnit un deja vu ...

Neill Blomkamp il cheama pe omul responsabil de titlurile enumerate, considerat o tanara si promitatoare speranta dupa primul dintre ele. Ma abtin de la o replica sarcastica (ghici care) si ma chinui sa trec la subiectul filmului. Care ca si in "Elysium", ca si in "District 9" e unul chiar ok ca idee, cadru de desfasurare, etc. Mai exact avem un viitor distopic in care Pamantul suprapopulat e un haos existential cu speranta de viata suficient de redusa ca sa te intrebi cat va mai fi suprapopulat. Cei cu bani si-au creeat un mediu de viata artificial pe orbita, numit Elysium = un soi de satelit impadurit si dotat cu tehnologie ultimul racnet mai ales in materie medicala, ce merge de la vindecarea oricarei boli pana la prelungirea aparent infinita a duratei de viata (unul din multele puncte ce trec poate mai neobservate dar care nasc intrebari in filmul asta, sau mai filosofic/generalist - cam cat de SF poate fi un SF). Ei, in tot contextul asta, il avem pe el - Max (Matt Damon) - un recidivist care se chinuie sa-si faca o viata onesta in mijlocul unui cartier impanzit de bande, mergand zi de zi la fabrica sa-si faca tura la linia de asamblare. Pana cand soarta (a se citi: seful de tura) face in asa fel incat sa aiba un accident serios de munca, in urma caruia singura scapare e sa ajunga in timp util la o platforma de vindecare pe Elysium. Cum se intampla asta si ce mai avem pe langa o sa zica filmul. Eu trec la partea de critici ...

Care parte o s-o fac foarte scurta pentru ca iar scriu pe fuga la 3 noaptea inainte de un zbor la 9 dimineata = una si buna bucata problema are filmul asta. Adica mai mare ca toate restul. Si din pacate e aceeasi ca in "District 9". Anume ca devine prea prea tras de coada de la un punct cat o fi el de SF. Pot trece si peste lupta de clasa si aerul ultra-populist care il are, dar I'm sorry ... nu pot sa trec peste un tip care in continuu da sa moara dar trece cu succes din fight scene in fight scene, multe desprinse din show-urile de wrestling, pana la final de film, sau peste (light spoiler) visuri de cariera politica din partea unui mercenar care pare a avea ascutitul sabiei ca activitate preferata in timpul liber, sau multe altele. Nu ma opresc la tot ce tine de tehnica & IT pentru ca is obisnuit cu ilaritatea prezentarii in mai toate productiile (scris cod assembler in anul 2100+ pentru platforma de administrare a satelitului ... hai ca as mai putea sa accept, dar ca ditai directorul de corporatie rescrie rutine in doi timpi si trei miscari parca nu prea).

La fel ca "District 9" daca treci peste nivelul de "tras de coada" al productiei + cateva scene excesiv de cliseico/lacrimogene, ai un rezultat care totusi nu plictiseste. Unul din personajele negative in special: Kruger (mercenarul de mai sus) - jucat de Sharlto Kopley, actor sud-african care a avut rolul principal in "District 9" chiar candideaza la titlul de "best villain" pe anul asta. In rest, ce sa mai zic, Neill Blomkamp e -inca- o speranta -inca- tanara si -inca- promitatoare (na, ca nu m-am putut abtine). Ramane de vazut daca ultimul -inca- ajunge la un stadiu de confirmare inainte sa expire primele doua.

Rating: 3 out of 5

Red Lights (2012)

Nu-s in cea mai roz stare psihica de scris o intrare, iar subiectul de fata pica fix la "momentul oportun" ca sa ma exprim delicat. Ca sa limitez detaliile la scuza (prea des prezenta) de inceput de postare, o sa intru direct in paine, sau mai exact in "Red Lights", un thriller de anul trecut destul de obscur = fara marketing, in ciuda numelor de pe afis.

Actiunea filmului e concentrata pe activitatea unei echipe din cadrul departamentului Psihologie a unei universitati, ce se ocupa cu ... "myth busting" pe scurt, sau mai exact cu deconspirarea de pretinsi indivizi cu puteri extrasenzoriale. Subiectul central il ocupa un tip orb, Simon Silver = un soi de Uri Geller (cel putin din perspectiva indoirii lingurilor in direct la TV), care dupa o disparitie de 30 de ani revine de nicaieri ca sa demonstreze publicului ca irealul e real.

De ce ? Cam asa suna o intrebare pusa la un anumit moment in film. De ce e nevoie de deconspirat un pretins medium, vraci, etc ? Si tot in film cineva ofera un raspuns. Care suna more or less cam asa: Sa zicem ca intr-o zi o femeie simtind dureri prefera sa consulte un terapeut ce i-a lasat o impresie puternica in urma vindecarilor miraculoase. Tipul o linisteste dupa cateva pase energetice si-i zice ca totul va merge bine. Ulterior, cand situatia se agraveaza femeia afla ca are cancer intr-un stadiu care n-a fost tratat la timp.

As fi putut sa ma lansez intr-o tirada vis-a-vis de o parte din mesajul filmului, dar cred ca "citarea" aproximativa de mai sus e suficient de elocventa. In plus, parca n-as vrea sa trec intr-o zona de dezbatere a subiectului pentru ca as fi prea subiectiv (desi nush cat ma pot abtine ...). "Somnul ratiunii naste monstri" zice o schita de Goya. Iar o buna bucata de film se incadreaza (intr-o nota ceva mai putin radicala totusi) undeva pe directia asta. Ca orice om de stiinta rational (desi avem si un contraexemplu in film) echipa de "myth-busters" nu crede in fenomene inexplicabile. De fapt .. si uite ca deja am luat-o personal :) mai corect pentru film ar fi nu crede in fenomene paranormale. In ce ma priveste eu raman pe varianta cu "inexplicabile", in sensul ca mai devreme sau mai tarziu (= 0 - nspe milioane ani) inexplicabilul ajunge perfect explicabil si in principiu mult mai putin spectaculos si mult mai rational decat s-ar fi crezut. Asa ca focul vazut probabil ca vrajitorie de pe alta lume de primul homo sapiens care a scapat o scanteie intr-un morman de paie. Dar cu focul te arzi daca nu stii sa te joci cu el. Chestie care in principiu s-ar aplica la multe din fenomenele, energiile, etc, samd inca "inexplicabile" pe care unii sustin ca le-ar manipula cu succes. Filmul bate mai putin vizibil in directia asta (de ars cu "focul"), si mai mult in cea a pretinsilor falsi vindecatori (care inca nu prea stiu sa faca "foc" dar vand caldura). Undeva printre randuri insa, si in concluzia finala (light spoiler), problemele se leaga pe ideea ca cineva care -chiar- ar poseda o -anume- putere iesita din normal ar tine-o probabil pe cat posibil departe de ochii lumii. Aspect care din pacate (sau din fericire) desfiinteaza pe drept multi din bioenergoterapeutii, telepatii si alte categorii de vraci peste care dai destul de des in ultima vreme, ba la TV, ba prin ziare, ba pe unde nici nu te-astepti sa apara. Altfel am fi probabil toti sanatosi tun, am castiga la loto saptamana de saptamana si am trai 100 de ani si mai bine fara griji.

Sorry .. am zis ca nu ma pot abtine :) ... Sa revin la chestii mai obiective. Filmul in sine e unul de nivel mediu. Avem o atmosfera de neo-noir care e prinsa destul de bine. Povestea insa, care nu vreau s-o deconspir mai mult, are destul de multe gauri. In plus avem scene suficient de greu de crezut ca desfasurare, fire de actiune lasate balta desi te asteptai la mai mult, si alte minusuri de gen in scenariu. Ca o concluzie, scenariul .. ca scenariu efectiv, putea fi scris mult mai bine decat e. Compenseaza insa mult prin actori: Robert de Niro, Sigourney Weaver si Cillian Murphy si ironic in ciuda a cele de mai sus ... prin story. Mai exact printr-un twist care nu prea-l vezi venind, si nu in ultimul rand .. printr-un mesaj suficient de dens ca sa fie luat la prima vedere fie ca alb, fie ca negru, desi in realitate e gri.

Rating: 3 out of 5