Ok, inca o saptamana fara film, asa ca ma tem ca o sa stabilesc un record de scurtime a intrarii tura asta. Cum acu' doua ture ziceam nu foarte de bine de "Monuments Men", si incheiam cu o recomandare pentru "Kelly's Heroes" ca film de WW2 am zis sa merg pe varianta asta. Daca "Monuments Men" e o productie indecisa a ce vrea sa fie, "Kelly's Heroes" e bine definit ca actiune/comedie = 100% entertainment purpose. Subiectul e simplu: cativa membri ai trupelor aliate pun de-un "private enterprise" dupa ce afla ca o banca germana are aur, mult aur. Problema insa e ca banca e plasata "behind enemy lines". Ceea ce duce la o intreaga aventura presarata de la probleme de logistica in deplasare pana la intersectari cu tancurile inamice. In ce priveste distributia, Clint Eastwood is Kelly - organizatorul actiunii de eliberare a aurului, dar caracterul memorabil din tot grupul ramane Oddball, Donald Sutherland in probabil unul din cele mai bune roluri facute in cariera. Cum mai mult timp de scris n-am, check out the clips & enjoy the movie ;)
Cum din nou n-am apucat sa vad mai nimic in ultima saptamana, ma vad nevoit sa ma rezum la ultima productie made-for-TV pe care am prins-o, "The Escape Artist". Let's dig in it quickly, ca (evident) iar scriu pe fuga ...
Vorbim de o mini-serie made by BBC, care s-ar incadra ca gen la thriller. Subiectul pe scurt: Will Burton, avocat de succes in baroul englez, fara un singur caz pierdut, ajunge sa salveze de la condamnare un criminal in serie. Care killer insa, in ciuda rezultatului, nu-i multumit ca apararea nu vine la pachet si cu strangeri de mana (sau cu alte cuvinte e frustrat de raceala aparatorului). Si cum nu-i prea sanatos sa superi un serial killer, ce urmeaza ... se vede in film ;)
Ca mai in toate productiile made in UK, distributia isi face treaba extrem de bine. In rest insa, n-am idee cum functioneaza sistemul judiciar britanic, dar povestea pare extrem de nerealista. Fara sa dau cine stie ce spoilers, achitarile pentru crima din film sfideaza orice bun simt. Finalul insa pare a se apropia un pic de normalitate (intr-un mod oarecum ironic, avand in vedere desfasurarea). Overall, cand e imposibil sa gasesti timp pentru un film intreg cap-coada, e o productie ok de vazut pe bucatele - 3 episoade de o ora - suficient de bine separate ca sa nu te piarda inainte de urmatorul dar sa poti lua o pauza pana la concluzie ;)
Am plecat cu asteptari mici pentru "The Monuments Men" dupa ce am vazut vreo doua recenzii nu foarte favorabile. Si cred ca undeva in subconstient, ma asteptam sa-mi placa tocmai din cauza asta. Din pacate, tre' sa confirm si eu ce-au scris si altii. Sec.
E un film care prezinta un episod din WW2 ceva mai putin cunoscut. Si anume activitatea unui detasament americano-englezo-francez de "recuperatori" de arta, cu misiunea de a fura inapoi ce-a furat armata germana, in competitie directa cu amenintarea rusa de muta obiectele de patrimoniu inspre est. Filmul e o insiruire cam haotica a faptelor eroice duse cu mai mult sau mai putin succes la capat de "the monuments men" de pe afis. Imi pare rau pentru ironie, dar modul de prezentare o cere. Pentru ca nu ai ceva foarte decis in fata ochilor. Cateodata e o drama de razboi in toate regula, cateodata trece intr-un registru comic, cateodata duce spre un WW2 spy thriller, si mai ai si un fir de romance ca sa pui capac. Cred ca exista sanse ca toate astea sa mearga impreuna, dar nu stiu .. aici, nu. Nu-i un amestec, sunt destul de separate, iar trecerea de la una la alta se face prea des si prea subit. Pe ici, pe colo mai are momente dar .. rezultatul final e ca mai nimic nu iese in evidenta in vreun fel.
Povestea in sine e interesanta, iar filmul merge de vazut in sens documentaristic (desi nici macar ca acuratete nu inspira prea multa credibilitate, dar n-am verificat deci nu pot sa ma pronunt). Ca subiect de fictiune insa pentru o misiune de "recuperare" behind enemy lines in timpul WW2, recomand calduros "Kelly's Heroes". Old but waaaaay better ;)
Dupa European Film Awards din 2013, am zis ca sar un an peste the winner, pentru ca sinopsisul parea deprimant. Si am ales atunci, foarte "inspirat", alta productie italiana ("La Migliore Offerta") care s-a dovedit total dezastruoasa pentru "the daily mood", desi in sine un film excelent. Dupa Glob, BAFTA & Oscar pentru cel mai bun film strain, am zis totusi ca e suficient ca sa gasesc doua ore si ceva (desi, din nou pe bucatele) ca sa vad "La grande bellezza" aka "The Great Beauty" (running international title). Rezultatul: mixed feelings ...
N-o sa intru prea mult in subiect, pentru ca n-am subiect. E un film fara o poveste in sine. Un rezumat concis ar fi: reflectii asupra vietii, uneori legate, uneori nu, prin perspectiva unui scriitor tocmai trecut de 65 de ani. Din Roma ... unde se desfasoara mai tot filmul. Si care contribuie din plin la una din cele mai bune imagini pe care le-am vazut in ultima vreme (as putea sa-l pun pe acelasi nivel cu "Inside Llewyn Davis", desi tonul e total diferit). Filmul e superb lucrat vizual de la scena de start, pana la final credits inclusiv. Atat de bine, incat cel putin pentru mine a eclipsat cam tot ce-i in rest in pelicula asta. Pentru ca partea asta da, nu stiu .. ceva cald pe langa anumite pasaje care sunt undeva intre o raceala dura si o ipocrizie crunta. Si o fi o interpretare proprie, dar probabil un sens ar fi cand ceva e amar, arunca o privire in jur si ce vezi .. ori in urma, ori aproape, ori in zare s-ar putea sa fie suficient de dulce ca sa poti merge cumva, mai mult sau mai putin impasibil - choice is yours, un pic mai departe ...
E un film care cred ca acum 10 ani m-ar fi plictisit ingrozitor. Acum 5 ani probabil m-ar fi deprimat ingrozitor. Azi, nici una, nici alta. Nu mi-a placut, nu mi-a displacut - cum am zis, mixed feelings :) Guess I'm right when I say I'm getting old :))) ...
So .. "the final entry" pentru Oscar 2014. Ceva mai "repede" decat aveam in plan acum o luna, dar hai sa nu incep plictisind cu detalii. Sa vedem lista de 9 filme nominalizate pentru "best picture" anul asta. Care ca de obicei, poate nu-s chiar "the best", dar sunt macar la un nivel unde isi merita timpul consumat.
"American Hustle" e film care nu ma asteptam sa-mi placa. Am vazut ca subiect ABSCAM, am facut un quick read peste Wikipedia page, si m-a lasat destul de rece. O poveste de coruptie de pe la inceput de '80, din New Jersey, pornita din nimic. Mai exact, FBI-ul a inventat, de la sine putere, un "seic" cu bani care a incercat sa obtina diverse favoruri de la diversi politicieni. Altfel zis, un fel de "let's throw a bait, and see if there's fish in lake". Poate oi fi eu prea dezamagit de integritatea umana, dar "fish in the lake" cred ca e totdeauna, dar din fericire nu intotdeauna exista momeala suficient de buna. Insa, pe sistemul "make the bait more & more attractive", ma tem ca incet, incet cam toti pestii din lac ar fi prinsi = cu diverse grade de toleranta, cam tot globul ar avea nevoie de alegeri anticipate & extra loc in inchisori. In concluzie, mi s-a parut cam stupida "victoria justitiei" in cazul respectiv, si ma asteptam la un film idiot care sa glorifice toata intamplarea. Din contra, ce-am vazut e cu totul altceva, dar prefer sa ma abtin de la spoilers ;) In orice caz, Oscar n-o sa vedem aici, desi poate pentru scenariu ar fi sanse ...
"Captain Phillips" nu stiu daca mai are nevoie de cine stie ce prezentare. Un vas cargo atacat de pirati somalezi si problema rezultata. Alt real-story (ca de obicei dominant in ultimii ani la categoria asta), care insa pare-se ca .. nu se stie foarte clar cat de real e. Mai precis, echipajul se pare ca l-a criticat dur pe "captain Phillips" pentru cum a administrat toata problema. Who knows .. Sigur e ca Hollywood likes heroes ;) .. Despre film, e ok fara sa impresioneze (cel putin nu pe subsemnatul). O exceptie foarte particulara insa e finalul. Unde cred ca am vazut una din cele mai realiste prezentari on-screen, mult peste alte "disaster movies", pentru cam ce inseamna panica si socul de dupa eveniment si respectiv modul de tratare ...
"Dallas Buyers Club" ne arata cum un tip diagnosticat cu SIDA in anii '80 reuseste sa depaseasca pronosticul de supravietuire de 30 de zile, cu aproximativ 7 ani. Pe langa o interpretare de exceptie (cu posibile Oscaruri aterizand aici), e o privire foarte interesanta si critica asupra industriei farmaceutice si efectele in zona medicala, din perioada respectiva. N-as putea sa zic daca azi e mare diferenta in privinta drug testing, approval & marketing. Totusi, cum am scris si intr-o intrare trecuta (in ciuda ironiei, pentru cine ma stie mai bine), cred ca filmul e un pic prea radical pe pozitia de self-medication rules. E bine totdeauna sa ai o opinie avizata. Totusi, tre' sa recunosc ca m-am simtit bine sa vad un film care pune clar in vedere ca e indicat ceva self-awareness si double-checking vis-a-vis de ce-ti prescrie doctorul :)
"Gravity" l-am avut deja pe blog anul trecut, deci n-o sa ma mai repet. Dupa cum s-a vazut in intrarile trecute, ar reiesi ca Oscarul pentru cel mai bun film de anul asta ar ajunge aici. E posibil, fiindca cel putin cantitativ, cred ca e filmul care o sa impuste cele mai multe premii anul asta. Totusi, toate intrarile trecute (exceptie partiala regie) sunt pe zona tehnica. La nivel de actori & story, "Gravity" nu sta bine deloc. In ciuda teoriei cu metafora, si cat se chinuie sa convinga clipul de mai jos. O metafora e de apreciat stilistic atata timp cat pastreaza o anumita adancime. Aici isi cam pierde calitatea de metafora (= the depth gets shallow) la cat de des te lovesti de ea ...
"Her" e asa cum am mai zis un film peste care am vrut sa sar. Lasand la o parte tot background-ul personal in IT research ( + security ca sa fie si mai "rau" :) ) = partea obiectiva care pune un warning mare si rosu pe o asemenea idee, subiectiv un subiect ca "romance intre un tip si sistemul lui de operare" e .. nu stiu ... disturbing. As putea sa iau filmul la misto, si sa il comentez ironic .. dar ar fi o abordare (partial) ipocrita. E clar un pic cheesy pe ici pe colo, dar pe ansamblu e ok. Pot insa macar sa ma plang de vocea ragusita a lui Scarlett Johansson ;) ca nu cea mai buna alegere pentru "the virtual girlfriend". Sintagma care, pana la urma oricat de atractiva ar parea, "the scary factor" social vorbind parca e tot prea mare. Si ma tem ca "a real version" ar avea alt final fata de cel din film ...
"Nebraska" e un soi de road-trip movie, care se "impotmoleste" intr-un orasel unde nu pare a se intampla nimic din, evident, Nebraska. Un sumar mai extins, ar fi o comedie amara centrata pe relatia dintre un tata batran si alcoolic, si fiul care decide sa "play along" ca sa-i faca un ultim hatar = the road-trip in tentativa de a revendica un premiu inexistent la o loterie de duzina. Filmul e bun, dar nu straluceste (si nu ma refer la faptul ca e in alb/negru). Are suficiente momente de comic care sa-l relaxeze .. dar din anume motive, l-am gasit insa suficient de deprimant cat sa ma opresc aici cu discutia.
"Philomena" e o poveste amara, bazata pe un caz real, a unei femei din Irlanda despartita de fiul ilegitim in contextul sederii intr-o manastire de maici. Dupa cateva zeci de ani, se hotaraste sa-si caute copilul pierdut cu ajutorul unui fost ziarist politic, ajuns dupa o concediere in postura de reporter care sa accepte subiecte aparent "banale". Ma abtin de la a da mai mult. Filmul ar merita insa sa-i dedic o intrare separata pe blog, dar o sa incerc sa condensez aici. E un exemplu superb de a trata un subiect dur in asa fel incat sa fie nu doar digerabil .. ci sa mai si dea o lectie ca viata merge inainte, si de "take it lightheartedly". Uneori, desi nu inchide rani, s-ar putea sa ajute mult sa duci mai departe in ciuda lor. Asta ca mesaj de fond. Mai particular, filmul da o diferenta clara intre religie ca fenomen organizat si credinta in sine. Chestie care o face foarte critic, suficient probabil ca sa fie categorizat drept anticatolic (desi ideea de fond, e din nou mai generala). Nu in ultimul rand, e primul film care ma face sa-l apreciez pe Steve Coogan, iar chimia dintre el si Judi Dench e incantatoare (in ciuda faptului ca n-avem nici o urma de romance pe-aici = just pure friendship). E imposibil sa vad filmul asta castigator, dar sper ca macar pe scenariu adaptat sa aiba o sansa, pentru ca o merita.
"12 Years a Slave" e nominalizarea care cred ca are cele mai mari sanse pentru cel mai bun film al lui 2013. Dar anul asta e greu de dat o predictie ferma. Are cam toate atuurile insa. O (alta) poveste reala, a unui negru liber din Nord, rapit si vandut in Sud unde e tinut in sclavie 12 ani. Filmul are un soi de "epic factor" ceva mai particular, si poate un pic greu de definit, prin duritatea dramei si durata situatiei, terminata totusi cu happy-end. In plus, avem o regie buna, un scenariu decent, o distributie impecabila, si chiar si un mixaj sunet fain desi a fost sarit la nominalizari. Problema e ca desi ansamblul poate candida cu succes pe cel mai bun film, pe bucatele pierde teren in fata altora, iar de aici poate sa apara un semn de intrebare. Om vedea ...
"The Wolf of Wall Street" e ultima productie marca Scorsese, si asa cum ziceam data trecuta un film bun, dar parca totusi nefinisat. Pot sa zic insa ca is foarte multumit de intoarcerea spre registrul obisnuit dupa "Hugo". Scorsese revine la ce stie sa faca bine, si anume sa sondeze colturile intunecate ale caracterului uman, intr-un registru e drept usor comic de data asta bazat pe (iar) alt caz real al unui broker cu apucaturi nu foarte ortdoxe in afaceri. E discutabil daca povestea are sau nu happy end in cazul asta, dar ce nu-i discutabil e ca suficient de incredibila in desfasurare ca sa merite o ecranizare. Nu stiu cat de romantata o fi sau nu, dar secventa de evenimente din partea a doua a filmului e un soi de dovada ca daca te joci cu soarta, soarta se poate juca si ea cu tine, in twisted & creative ways ;)
That's it ... Anul asta e primul de cand tin blogul asta cand nu reusesc, din varii motive, sa acopar macar categoriile unde am vazut toate nominalizarile. Ca alegere, am preferat sa renunt la actori, la actrite (desi acolo as mai fi avut un film de vazut, si oricum is prea subiectiv = Amy Adams & Sally Hawkins n-au sanse), la scenarii ... Pe soundtrack am decis sa duc un mic boicot avand in vedere ca Hans Zimmer n-a fost nominalizat nici pentru "12 Years of Slave", nici pentru "Rush" (chit ca primul e cam auto-plagiat, si tema din al doilea aduce un pic cu "Rains of Castamere" din Game of Thrones de Ramin Djawadi).
Am mai zis-o, ca premiile/predictiile in intrarile astea le fac doar "for fun". Scopul e de punctat niste filme bune, si parti care se vad mai putin. Dar pentru asta macar lista de nominees ar trebui sa fie decenta. In momentul in care avem un "Rush" ignorat complet = nik pe editing, nik pe sound, nici macar supporting actor .. un "Prisoners" care cu chiu, cu vai smulge o nominalizare la ... culmea, imagine ... si cred ca se mai pot adauga si alte titluri la lista .. Imi pare rau sa recunosc, dar daca macar nominalizarile erau candva relativ ok, de cativa ani incepe sa se vada o tendinta nesanatoasa de "politizare" si aici.
Din fericire insa filme bune inca se fac, si se vor mai face independent de premiile date, Oscaruri sau altele. Si cu lipsurile de rigoare, am avut ocazia inca o data sa punctez cateva. Ceea ce poate e mai valabil decat o intrare average de "3 out of 5" cu ce-am prins in timpul saptamanii. So, if fate smiles & time allows, cine stie .. poate mai reluam o data subiectul asta la anul ;)
Postări
