Ar trebui sa scriu o recenzie mai rasarita la "Incendies". Chit ca nu e chiar the ultimate masterpiece, iar desfasurarea in prima parte e mult prea lenta. Dar cu parere de rau, n-am dispozitia necesara. Tot ce pot zice, in spiritul filmului, e ca familiile sunt complicate. Asta si ... Sarbatori Fericite! :) ...
Am vazut si eu saptamana trecuta in sfarsit "Burnt by the Sun", considerat de multa lume drept cel mai bun film al lui Nikita Mikhalkov. Care aparent in lipsa de idei, s-a hotarat la vreo 20 de ani dupa original sa faca si o continuare, hulita de si mai multa lume. Pe aia n-am vazut-o si nici nu intentionez. Dar nu din cauza ca originalul ar fi fost prost...
Sunt filme care iti spun voalat pe undeva din start ca o sa se termine prost. Iar dupa ce-ti zic asta fac tot ce se poate ca sa faca finalul cat mai dureros de acceptat. Daca filmul e bine facut are sanse deci sa-ti strice dispozitia sau chiar sa stoarca lacrimi. Cel mai bun exemplu care-mi vine in minte e "La Vita e Bella" de Benigni. Luand o varianta rusa mai putin exuberanta, ar putea cred fi trasata o comparatie cu "Burnt by the Sun". Filmul e plasat in timpul perioadei numite The Great Purge (anii '36-'38) cand la ordinele lui Stalin, NKVD-ul (tata lui KGB si bunic al FSB) a facut "curat" in randurile inalte a clasei politice sovietice si a armatei. Contextul mai exact ne prezinta un ofiter, cunoscut ca erou al Sovietului din timpul razboiului civil, care isi petrece o duminica linistita alaturi de sotie, fiica si rude in resedinta de vara. O veche cunostinta a familiei nevestei face o neasteptata vizita de curtoazie, a carei motive incep sa se vada din ce in ce mai clar cu fiecare ora care trece...
N-am avut niciodata o parere extraordinara despre cinema-ul rus. Si nici acum n-am. Dar trebuie sa recunosc cand vad o regie de exceptie. Nu stiu ce face Mikhalkov acum, si intr-adevar nu exista loc de continuare la "Burnt by the Sun", deci cred ca e pur interes comercial in noile productii. In ceea ce priveste originalul insa mi-a fost destul de rar dat sa vad exprimat atat de bine ca e ceva rau care pluteste in aer, precum si un sentiment inselator de fals optimism hranit cu o speranta desarta in ciuda deznodamantului clar. Filmul m-a indispus, si subiectiv pot zice ca nu mi-a placut din perspectiva (a nu stiu cata oara intalnita in zona slava/balcanica) de acceptare a sortii fara prea multa lupta, chit ca era sa fiu pacalit la un moment dat ca nu-i asa...
Cum vineri spre sambata n-am prea avut somn, am cautat ceva cu potential adormitor. Decis sa mai alternez un pic de la varianta standard de somnifer, adica old Hong-Kong movies, am hotarat sa incerc o comedie romantica (ce-oi fi avut in minte?..). Asa am ajuns la "Belle Epoque". Mare greseala...
N-am prea mult timp sa scriu, deci hai s-o scurtam. Vorbim de un film spaniol de acu' mai bine de 20 de ani. Perioada actiunii: acum vreo 80+ de ani. Un tanar dezertor, umbland din oras in oras prin Spania anilor '30, nimereste intr-un satuc linistit, unde gaseste adapost de-o noapte la un batranel cumsecade. Care-l conduce la gara a doua zi, pentru ai zice "adios" si a-si primi totodata fetele sosite in vizita din capitala. In numar de patru. Trei nemaritate si o vaduva. Guess what: baiatul pierde trenul. Mai departe ... am zis ca n-am timp sa scriu :)
Nu imi vine in minte o comparatie exacta acuma care sa defineasca perfect ce am vazut in "Belle Epoque" ca atmosfera de film. E ceva intre Alexander Payne in sensul exploatarii locatiei de desfasurare la maxim (= Spania rurala) si un Woody Allen in varianta latino. In orice caz, nu un film care sa te adoarma, in ciuda faptului ca are un permanent aer bonom, reconfortant, si ia viata usor .. contrastand ironic cu perioada tragica a razboiului civil profilat la orizont.
Rating: 3 out of 5 (pentru ca m-a dezamagit un pic finalul... altfel era 4)
... sau ca s-o scurtam: cum "binele" pierde lamentabil in fata "raului" in ultimele ecranizari dupa povesti clasice din arhiva comuna Perrault/Grimm. Chit ca rezultatul dat de critica e invers. Not for me. De ce? Pai, sa vedem ...
Atat Cenusareasa cat si Frumoasa din Padurea Adormita, mi s-au parut totdeauna cele mai boring povesti din setul clasic "damsel in distress" (macar in Alba-ca-Zapada avem un mar otravit si pitici, in Scufita Rosie un lup deghizat, iar in Rapunzel putem studia duritatea firului de par in utilizarea pe post de scara). Deci nu m-am asteptat la mare lucru nici de la "Maleficent", nici de la "Cinderella". Surpriza a venit de unde ma asteptam mai putin, pe ideea ca pana si in Cenusareasa aveam totusi un pantof de sticla, dar dincolo: blestem, domnita adoarme, vine printul, sarut magic, end of story ... Nimic sa tina un pic de suspans de forma asupra happy-end-ului evident. Ei nu, in "Maleficent" lucrurile se complica un pic. Scenariul isi ia o libertate mare mare de tot de la povestea clasica. Mergem asa cum zice titlul, pe firul ursitoarei rele care arunca blestemul, (spoiler:) ajunge sa-l regrete, si mai departe ... well, mai departe scrie-n carte :) (nu chiar). Sa zicem doar ca finalul .. sau mai bine zis punctul culminant al povestii e surprinzator. Probabil atat de surprinzator incat critica a cam maturat pe jos cu "Maleficent"... Nu la fel stau lucrurile cu "Cinderella" care pare relativ bine primit zilele astea. De ce n-ar fi? Avem povestea clasica, redata in cele mai mici amanunte, iar infloriturile sunt cuminti. Nu de alta, sa nu dea cosmaruri la copii ...
Nu pot sa zic ca "Cinderella" e un film prost. Kenneth Branagh a reusit sa scoata maxim posibil dintr-o poveste pastrand-o asa cum e: light. De zis seara inainte de culcare. Cu atmosfera feerica, relaxata, interpretare buna, scenariu decent, efecte ok, totul la locul lui. Eu as fi vrut insa mai mult. Nu ma asteptam la fata nescrisa a povestii ca in "Maleficent", stiind ca Branagh nu trece prea mult granitele materialului de baza, dar parca speram la ceva ... nu stiu ... La personaje negative mai haine, la tensiune mai mare in cautarea fetei cu piciorul potrivit ... La ceva ce-am vazut acum vreo 20 de ani, cand omul asta era ingropat de critica pentru ceea ce dupa mine ramane cea mai buna ecranizare pentru "Frankenstein" pana in prezent (da, aia cu DeNiro). Prea mult dramatism, intensitate si adancime cica ar fi fost acolo. Asta lipseste in "Cinderella".
Concluzia e ca daca vrei o poveste de culcare pura si neprihanita, te incadrezi probabil in aparent categoria majoritara de spectatori pentru care recomandarea criticii e Cenusareasa. Daca ai mintea insa suficient de deschisa sa accepti o abordare ceva mai complexa decat bucata literara (total contrar simplificarii intalnite de obicei in ecranizari) atunci ... choose the "dark" side ;)
"Run All Night" incheie trilogia "Tak... a nu, sorry aia a fost alta, trilogia .. cum sa-i zicem .. "Liam Neeson for next Expendables!" a lui Jaume Collet-Serra, dupa "Unknown" si "Non-Stop". Trei filme cu o singura legatura: Liam Neeson as ultimate bad-ass, intr-un context limitat ca timp si presarat cu multe gloante. Daca "Unknown" mi s-a parut prea previzibil, iar "Non-Stop" un pic cam prea sf-istic, "Run All Night" pot sa zic ca-i prea cliseic.
Povestea e ... "clasica": Shawn Maguire (Ed Harris) conduce mafia irlandeza din New York de mai bine de 30 de ani. Jimmy Conlon (Liam Neeson), vechi "camarad de arme" si the main hitman candva, e tolerat la batranete ca membru senior al organizatiei respective desi ocupatia principala e sa-si inece sangeroasele amintiri in alcool. Amandoi au cate un fiu. Clasic: Fiul sefului face evident o prostie - incearca sa extinda afacerile grupului la trafic de heroina. Clasic: stupefiantele nu-s o ocupatie cinstita pentru o mafie care se respecta, asa ca bossul nu-i de acord. Clasic: Situatia se complica (detalii in film) si batranul pistolar e nevoit sa bage un glont in micul print al mafiei ca sa-si salveze propriul copil. Clasic: The Old Boss tre' sa se razbune ... evident cu toate cliseele de rigoare: "da, a fost vina lu' fiu-meu, si da, suntem amici de-o viata, si da, al tau n-are nici o vina, si da, parca n-as vrea sa fac asta .. da' trebuie dinte pentru dinte" = revenge. Cam asta-i tot restul filmului, o noapte de fuga (cum zice si titlul) in care Liam Neeson trezit miraculos din betie, face ce face si-si pastreaza fiul in viata, chiar daca asta cere ochi de olimpic la tir si o fantastica superioritate a preciziei unei pusti ruginite cu doua tevi fata de un pistol cu ghidaj laser. Detalii, in film ... :)
"Unknown" mi s-a parut slab la vremea care l-am vazut. Nici "Non-Stop" nu pot sa zic ca m-a dat pe spate dar macar pot zice ca a fost creativ. In ce priveste "Run All Night" din pacate am vazut prea multe thrillere cu mafie, gloante si razbunare ca sa fiu usor impresionat de ceva. Nu avem nimic original aici. Per total filmul e watchable, dar atata tot. Se poate si mult mai rau (a se vedea "John Wick"). Pe de alta parte se poate si muuuult mult mai bine. Daca vrei sa vezi ceva original, check out "Contraband". Iar daca vrei chiar ceva "old school" = povestea de aici, go for the masterpiece: "Road to Perdition" ;)
Postări
