joi, 15 noiembrie 2007

Donnie Darko (2001)




E un film greu... N-o sa detaliez atata cat as vrea pentru ca nu l-am vazut de mai bine de doi ani si am sanse mari sa gafez in ce zic pe de o parte iar pe de alta e un film care e mai bine sa fie lasat ca aprecieri si interpretare de fiecare in felul sau. E o chestie valabila in general pentru orice film, nivelul si modul de perceptie poate fi diferit de la persoana la persoana dar in cazul de fata diversitatea de interpretari posibila accentueaza mult acest aspect. Sincer sa fiu probabil nici eu n-as mai fi de acord integral cu modul in care il vad acum si implicit cu ce voi scrie in continuare daca l-as mai viziona o data.

Nu e un film in care prinzi tot de prima data cand il vezi. Daca ar fi luat doar finalul in considerare drept concluzie ar putea fi raportat la motivul sacrificiului dar e o intepretare prea simpla. E un film de atmosfera in primul rand, firul narativ avand cateva puncte esentiale in rest nefiind de o importanta majora in mesajul transmis de film. Nu ma refer la faptul ca ar fi slab sau altceva de acest gen. Chiar din contra. Ma refer la faptul ca pasaje din script ar putea fi rearanjate sau introduse altele fara a strica rezultatul final. Singura paralela care imi vine in minte acum e cu "Sideways". Are un inceput, un final, iar ce e intre cu exceptia a cateva puncte nu va afecta modul in care se termina, ci pur si simplu impreuna cu mijloacele tehnice ce sustin scenariul e construita o atmosfera care sa intensifice puterea de impact a filmului. Ca sa subliniez ideea, nu cred ca daca ai pune pe cineva sa-ti povesteasca cap-coada "Donnie Darko" ( sau "Sideways" ) dupa o perioada buna de cand l-a vazut ar fi in stare fara dificultati sa-ti nareze cursiv actiunea, chestie care e foarte simpla pentru de exemplu "Terminator 2".

In "Donnie Darko" atmosfera e una de tensiune negativa ascunsa din punctul meu de vedere, tensiune negativa care creste gradual dar ramane totusi ascunsa sub un calm benefic implacabil care nu o lasa sa iasa in afara decat in momente propice pentru a o linisti pe moment, si a face asta tot intr-un mod benefic. Pentru tensiune ar fi inutila o rabufnire puternica inainte de vreme, din cauza ca prin perceptia din aceasta stare finalul nu are cum sa fie schimbat inainte de a se produce, ba chiar e pregatit din timp. Iar cand starea de calm, slabita, cedeaza in final pentru moment, va reveni din nou imediat pentru a da o lovitura de gratie anihiland definitiv tensiunea si realizand imposibilul, cu pretul maxim, dar obtinand calmul etern. (Spoilers ahead) Partea de calm e sustinuta de cadrul comunitatii mici, (relativ) linistite, senina in general, in care pare ca orice eveniment indiferent de amploare sau natura(motor de avion picat in casa...) e depasit fara a lasa urme ca si cum viata ar incepe din ziua urmatoare intamplarii acestuia. Tensiunea e reprezentata de "micile" intamplari ce tulbura pentru moment calmul. Legatura dintre ele, controlul de natura duala prin care e lasata sa iasa in afara si inchisa inapoi, e Donnie Darko de o parte si ... iepurele de cealalta. Acel iepure care impreuna cu tema sonora, metalica, ce se repeta obsesiv din timp in timp anunta inca o iesire, pana la rabufnirea finala, dupa care, dipare o data cu tensiunea ce o anunta. Si cum jumatate din control dispare, va dispare si cealalta jumatate dar doar dupa ce va reinstaura o data pentru totdeauna calmul acum cand are posibilitatea asta, cand isi da seama in sfarsit cum, pentru a porni viata din nou. E doar o interpretare proprie, dupa mult timp de cand am vazut filmul... din mai multe... probabil nu cea mai buna sau cea mai adanca sau... oricum mai mult nu are sens sa divaghez, pentru ca dupa cum am zis fiecare isi explica acest film dupa cum crede.

Din punct de vedere mai tehnic al realizarii filmice nu se poate zice ca filmul exceleaza. Scenariul e punctul forte in cazul de fata. Oricum realizarea contribuie asa cum am mai zis la realizarea atmosferei. Coloana sonora cu o anumita parte repetitiva cum am zis mai sus, "Mad World" de Gary Jules in final se potrivesc perfect in contextul in care sunt introduse. Efectele vizuale nu sunt multe, nu e un film cu cine stie ce buget, dar arata bine; tunelul temporal e cel ce se repeta mai frecvent pana la realizarea completa (iar apropo de asta as avea si o alta interpretare mai personala dar o pastrez pentru alta data :) ), iar iepurele... iepurele ala...

In fine, am aberat deja mai mult decat era cazul...

Rating: Very Good

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu