10 Cloverfield Lane (2016)

Remember "Cloverfield"? Iar scriu pe fuga, la 4:30 AM inainte de 2-3 ore de somn dupa care tre' sa-mi fac un bagaj si sa ajung la avion. Asa ca don't ask me sa caut pe blog sa vad cat i-am dat si cand i-am dat. Tot ce tin minte e ca este un film uitabil. "10 Cloverfield Lane" e cu totul altceva ...

Am avut un motiv "serios" sa vad filmul asta, si anume ca-mi place Mary Elizabeth Winstead (MEW). Nu ma asteptam insa sa am parte de ceva muuult peste invazia extraterestra filmata a la Blair Witch din prima parte (presupun ca asta a fost din ce-am vazut acum, pentru ca originalul e uitabil cum am zis). Care e ideea aici. Un tip prevazator (jucat impecabil de John Goodman), ca sa nu zicem direct paranoic, si-a construit un bunker. Cand evenimentele din primul film se produc, decide sa-l puna in functie. Intamplarea (sau nu) face ca in drumul spre infrastructura respectiva sa se intersecteze cu Michelle (MEW). Prin acrosaj direct = saraca fata ajunge in carje, si evident in buncar, ca na ... trebuia salvata. Cat e ajutor umanitar, cat nu, in ce forme vin monstrii din filmul asta cum zice posterul, cine mai e prin buncar, cine vrea sa intre, cine vrea sa iasa, si alte intrebari :) au raspunsul in film.

"10 Cloverfield Lane" are ceva din "Dawn of the Dead", "Shining", "Alien", "Misery", "Panic Room", si cred ca si altele la un loc. Poate nu la modul direct, si clar nu neaparat in ordinea asta din pdv consistenta. Dinamica filmul e excelenta. Ai un inceput cu multa tensiune care-ti poate da ceva fiori plecand de la ideea din schita lui Goya, ca "somnul ratiunii naste monstri" care-s mai groaznici decat orice altceva. Dupa care avem un timp de calm, cand parca somnul ratiunii nu-i chiar somn, si deci nu mai naste monstri. Pentru ca spre final, fara nici un preaviz, sa avem o lovitura zdravana care ne duce in crancena confruntare finala. Care surpriza totusi ... nu-i confruntarea finala, unde avem alt tip de dusman, si parca alt tip de actiune. Poate sa zica cine vrea ca tot "run for your life" e, dar eu - revenind la lista de mai sus - am vazut o trecere aproape instantanee (spoiler) de la nevasta lui Jack din "Shining" (much better in MEW's version, cat oi fi eu de subiectiv) la renasterea lui Ripley din "Alien" (much better decat varianta Noomi Rapace din "Prometheus" sub toate aspectele). Si nu cred ca se poate zice ca-s acelasi personaj :) Na, see it and judge for yourself ;) ...

Rating: 4 out of 5

Kon-Tiki (2012)

Am alta intrare de blog de scris, dar mai intai trebuie sa ma achit rapid de o restanta. Care vine de fapt ca o mea culpa dupa ce in postarea precedenta am zis ca filmele norvegiene sunt reci. Well .. sunt reci, dar "Kon-Tiki" parca face un pic exceptie.

Undeva intr-un colt de creier in care nu s-a sters informatia retinuta nu mai stiu cand si in ce context, scria despre subiect ca tine de o expeditie undeva prin ocean cu o ambarcatiune mai particulara. Atat. In concluzie: tentativa de film pentru adormit. Fail. Am vazut toata povestea unei calatorii cu o .. pluta, construita conform tehnicilor civilizatiei de multe secole in urma, din Peru pana in Polinezia Franceza (6900km), intreprinsa de un grupulet de sase norvegieni nesanatosi, care au reusit sa ajunga toti vii la destinatie.

Filmul e un soi de epopee reala a naufragiatului in larg (care nu-i naufragiat) daca ar fi sa-l scoatem din contextul istoric/stiintific. Adica genul de pelicula care prezinta o gramada de probleme care apar pe o ambarcatiune izolata in mijlocul oceanului. Incredibilul situatiei e ca finalul e fericit, iar cumva filmul reuseste sa surprinda cumva foarte bine asta = parca nu-ti da nici un moment motive de indoiala. In contextul in care e imposibil sa nu realizezi ca in 9 din 10 cazuri sfarsitul ar fi fost altul. Dar aici n-a fost cazul.

Rating: 3 out of 5

A Royal Affair (2012)

Am reusit sa vad "A Royal Affair" in doua reprize, weekendul trecut, avand filmul pe lista de "to see" de vreo 3 ani cand a avut oarece rasunet printre productiile europene care de regula nu prea prind cinema-ul in afara tarii de bastina. Ce-avem aici e o "history piece" made in Denmark, care ne aduce in vedere un episod politic din tara respectiva probabil putin cunoscut in rest, si destul de .. sa zicem surprinzator ...

De ce, surprinzator? Pai, in primul rand a bit of history: avem o Danemarca de final de secol 18, unde inca n-a prins miscarea Revolutiei Franceze. Organizarea statala e inca dominata de clasa nobiliara, biserica impune reguli din cele mai conservatoare, tortura si executiile sunt ceva obisnuit ca masuri punitive, etc. A, si mai avem un rege nebun ... inofensiv totusi in contextul in care e folosit fara dificultate in semnaturile date pe hotararile consiliului de coroana. Numai ca totusi apare o problema .. de fapt doua: 1. regele trebuie sa aiba mostenitori, deci cu/fara voia lui e casatorit cu o regina 2. regele trebuie tinut in frau cumva, deci i se angajeaza si un doctor personal. "Bad choice" of options pentru ambii nou veniti. Nu din perspectiva tarii, ci a ministrilor care se trezesc brusc cu o opozitie consistenta. Revenind la ce-i surprinzator, ca un oarecare spoiler, e ca in asemenea context, un doctor de provincie a reusit cumva sa conduca o tara pentru vreo doi ani ... Cum s-a terminat asta, si de ce nu-l avem doar pe el in poster, ramane de vazut in film.

"A Royal Affair" e un film interesant. Nu stiu cand am mai vazut alta productie daneza, si clar n-am mai vazut de ceva timp una istorica non-americana. Totusi, fie ca n-am fost in dispozitia necesara sa vad o alta drama bazata pe un caz real, fie din cauza ca pe alocuri mi s-a parut ca aluneca intr-un registru rece si sec mai aproape unui film norvegian, nu pot zice ca a fost ceva care sa ma impresioneze in mod deosebit.

Rating: 3 out of 5

In Darkness (2011) | Son of Saul (2015)

Am ajuns si eu sa vad "Son of Saul" intr-o sala plina plina de persoane manate probabil de un hype creat dupa ce mai devreme numitul a inhatat Oscarul pentru cel mai bun film strain anul asta. Nu ma mai refer la adoptarea nationalista total nesimtita a filmului imediat de dupa premiere care a mai facut si ea reclama, pe motivul ca distributia vezi Doamne include un actor roman (etnic maghiar foarte simtit si modest in declaratii, care daca nu tanjea media dupa audienta probabil ramanea intr-un anonimat linistit). Intamplator am vazut si "In Darkness" recent, o alta nominalizare la film strain, ceva mai veche, nepremiata, si fara actori "romani". Hai sa vedem de ce le-am pus impreuna ...

"In Darkness" e o adaptare dupa o istorie reala. Un lucrator la canale din Lwow, polonez catolic, ascunde in subsolurile orasului un grupulet de evrei, salvandu-i de la incarcerarea in lagar. Contra cost. Initial. Cu implicare minima. Initial. Filmul evolueaza gradual spre un deznodamant sa-i zicem fericit, cand dupa mai bine de un an cine reuseste sa supravietuiasca ajunge sa vada soarele in sfarsit, din nou.

"Son of Saul" e o fictiune in care un tip pe nume Saul, detinut la Auschwitz insarcinat cu debarasarea cadavrelor din camerele de gazare, decide intr-o zi ca lesul unui copil merita o inmormantare normala ca alternativa incinerarii standard. Si ca ritualul respectiv e prioritar fata de orice altceva. Si incepe sa caute un rabin. Deznodamantul nu e unul fericit (si nu ma intereseaza metafore interpretate artificial care contrazic concluzia asta).

Contextul general abordat in povestea ambelor filme e delicat si nu se preteaza la discuta care e film e mai bun ca altul. Dar filmic, productiile vazute se preteaza la o comparatie. "In Darkness" nu pot sa zic ca m-a impresionat cu ceva. "Son of Saul" m-a impresionat ... negativ. Una din cele mai slabe imagini de film care am vazut-o intr-o productie cu pretentii. Am auzit laude la adresa montajului. E aberant. Filmul e de-a dreptul obositor. Camera e aproape in permanenta in cadru apropiat urmarind personajul principal. In unele cadre te chinui sa vezi mai mult, dar nu ... no chance ... Cadrajul e 4:3, deci chiar no chance. Cu riscurile de rigoare imi permit comparatia aparent puerila cu un 3rd person game in care nu poti face zoom-out. Cateodata mai ai cate o schimbare de pozitionare a obiectivului care mai rau face. Daca era cap-coada in tracking dupa personajul principal macar aveam ceva original, un soi de shot continuu a la ce-am vazut la Lubezki in Birdman (ma rog ... lasand la o parte incadrarea oribila). Nu vreau sa aud tampenii ca ne apropie de trairile personajului, etc ... Obositor e obositor. Punct. Ce e bun in "Son of Saul" e partea de interpretare. Actorii. Tehnic e slab.

Ambele filme sunt dure. Ambele filme duc personajul principal intr-un punct unde sacrifica mai mult decat ce poate salva din dorinta de salva. Diferenta e situatia concreta, reala din "In Darkness" in dorinta de a salva ceva viu, fata de situatia concreta, imaginara din "Son of Saul" unde ce e de salvat e mort. Si iar, de data asta nu ma intereseaza ce nu-i in concret .. imi dai o pelicula documentara de real life cu toata nenorocirea ei, atunci lasa-mi si concretul acolo .. metaforele ieftine menite sa adanceasca senzatia de atroce ma lasa rece in contextul asta. O prefer pe cea din "In Darkness" cu iesirea in final la "lumina" din canal. Ambele filme socheaza uneori. "Son of Saul" o face mai des. Suficient cat sa fie un nou "Hotel Rwanda" pentru juriul Cannes-ului de anul trecut dupa "4,3,2"-ul romanesc, si mai nou, in lipsa de concurenta serioasa sa fie si Oscarizat. Recent vad ca un film de Cannes = de fite = trebuie sa fie soc, altfel juriul n-ar putea explica cum a inteles in nemarginita-i capacitate de introspectie ceva adanc de tot in ele. "Soc" simplifica treburile pentru ca nu mai e nevoie de explicatii.

Rating:
"In Darkness" - 3 out of 5
"Son of Saul" - 2 out of 5

Zootopia (2016)

"Zootopia" e o gura de aer proaspat in peisajul Disney. Ceva ce reuseste cumva sa tina in limita normala partea moralizatoare fara sa cada in excese care sa se masoare in galeti cu lacrimi. In plus, it has a story. It really does ...

Avem un univers antropomorf in care animalele (exclus rasa umana) au ajuns la un nivel de civilizatie in care traiesc in liniste si pace. Liberte, egalite, fraternite ... or not. Sau asta realizeaza repede Judy Hops, prima iepuroaica din istorie admisa in politia orasului. Nu-i un spoiler sa zic ca totul se termina bine iar principiile revolutiei franceze par restaurate. E insa un spoiler sa zic cum se ajunge acolo. E un police story care combina foarte interesant o nuanta de film noir si mister cu umorul si caldura unei animatii.

E un film care e construit foarte solid ca scenariu - surprinzator pentru o animatie care de regula e relativ usoara. Are background story in intro, are o poveste principala care e destul de bine inchisa, si mai are si un twist + parte finala care se dezvolta dupa aparenta concluzie initiala. E foarte fain ca trailerul nu zice nimic clar si iti lasa loc de surpriza :), iar mie tot ce-mi ramane de adaugat e don't trust the ... :P watch the movie to see who ;)

Rating: 4 out of 5