The Box (2009)

Cum urmeaza sa-mi iau o vacanta de iarna de la blog de vreo trei saptamani (ca si in anii precedenti) as fi incercat sa inchei 2009 cu un film ceva mai altfel, sau macar de top. Din pacate n-am avut suficient timp (si nici material) la dispozitie ca sa o fac. In concluzie am ales "The Box" ca intrare, din motiv ca e totusi "ceva mai altfel" si in plus e in ton cu lunile de iarna macar prin prisma perioadei de desfasurare a actiunii.

"The Box" e un film scris si regizat de Richard Kelly. Cui nu-i e foarte familiar numele (de inteles de altfel la cate filme are la activ) e aceeasi persoana din spatele "Donnie Darko". In cazul "The Box" insa nu e vorba de o idee originala la baza fiind o povestire scurta de Richard Matheson ( autor care sta si la originea altor titluri ca "I Am Legend" sau "What Dreams May Come" ). Intriga ar fi urmatoarea: un personaj destul de sumbru cu fata pe jumatate arsa (intr-o interpretare excelenta a lui Frank Langella care "fura" tot filmul) face o oferta unei familii tinere cu o situatie financiara nu foarte grozava, oferta ce consta intr-o cutie. O cutie cu un buton ( evident rosu :) ) ce poate fi apasat in timp de 24 de ore pentru a primi 1 milion de dolari. Exista si un pret, cineva necunoscut celor doi tineri va muri cand butonul e apasat.

Din pacate, intriga e probabil cea mai coerenta si bine lucrata parte din tot filmul. Si asta totusi in conditiile in care n-am dezvaluit aproape mai nimic din tot subiectul ca intreg, pentru ca evolutia actiunii merge mult mai departe (poate chiar prea departe...) . Ca un light spoiler, filmul are elemente de SF clasic (cel putin daca iei lucrurile asa cum is expuse) = alien stuff, context care in momentul in care e dezvaluit mi se pare ca taie prea mult din misterul pastrat de prima bucata de film. Oricum, ca si "Donnie Darko" (desi nici pe departe la acelasi nivel), si "The Box" lasa ceva loc pentru interpretare si analiza. Asta in ciuda faptului ca de data asta, cel putin mie mi se pare ca filmul e destul de clar ca actiune/idee in sine, asa cum e expusa (fara sa te solicite foarte mult sa-ti dai seama ce-a vrut sa transmita). E suficient doar sa fii atent, si fara sa zic prea multe, o idee cheie e cea in care personajul misterios va pasa cutia mai departe, altui cuplu, indiferent de ce decizie a luat perechea curenta. La asta se mai adauga si alte elemente, cu semnificatie mai mult sau mai putin evidenta, de la faptul ca respectiva cutie e goala, etc. Probabil exista printre astea si destule puncte in film care pot sa para in plus si pentru care n-am nici eu o explicatie, dar care daca exista oricum nu cred ca are un impact semnificativ.

O sa inchei mai rapid, pentru ca oricum chit ca mi se pare mult mai "simplu" decat "Donnie Darko" e pana la urma la fel, un film pe care e bine sa-l vezi tu si sa tragi o concluzie proprie decat sa ti-o dea altcineva. In ce ma priveste, pe langa altele te face sa te gandesti la decizii poate uneori necalculate atent si urmate de un "point of no return" care s-ar putea sa aiba impact negativ si ai vrea sa le schimbi. Totusi, probabil elementul cheie sta in a-ti pastra totdeauna o marja permanenta in limitarea implicatiilor negative a deciziilor luate la propria persoana, chestie esentiala in situatii de "choose fast: yes or no", si surprinsa subtil de film.

Cu asta inchei anul :) si dupa cum ziceam imi iau un "concediu" de la blogging pana in ianuarie, urand ca si in anii trecuti "Sarbatori fericite!" tuturor celor care au ajuns si pe la randul asta ;) . Si ca sa termin totusi intr-o nota mai putin "pesimista" decat paragraful anterior :) , trebuie sa punctez un quote din A. C. Clarke (folosit in film) care poate la prima vedere nu pare dar prin implicatii arunca o raza de speranta in abolut orice situatie:

"Any sufficiently advanced technology is indistinguishable from magic."

Rating: 4 out of 5

Surrogates (2009)

Asteptam cu destul de mult interes "Surrogates". Adica na... SF... trailer catchy... Bruce Willis... Jonathan Mostow regizor ("T3", "U-571") ... parea promitator. Deja suna a dezamagire, nu ? :)) Ei, chiar culmea dezastrului n-a fost... dar oricum... In ciuda inceputului care creeaza o oarecare atmosfera pe undeva intre "I, Robot" si "Minority Report" rezultatul final e destul de departe valoric de ambele. Si ma refer strict la filme, chiar daca probabil o oarecare pondere o are si story-ul in diferenta asta, "Surrogates" nefiind bazat nici pe Asimov nici pe P.K. Dick ci pe comic books din cate stiu.

Daca tot am ajuns sa zic de story, ideea de la care pleaca nu e foarte inovativa, si totusi putea fi mult mai bine exploatata/dezvoltata. Undeva intr-un viitor nu foarte indepartat, majoritatea populatiei prefera sa foloseasca surogate in viata de zi cu zi = roboti cu infatisare umana, controlati din apartament, ce transmit partial capacitatile senzoriale operatorului (o idee cu ceva puncte comune am avut si in "Gamer" tot anul asta, cu diferenta ca erau people controling people, not robots). Ei, pe cadrul asta, povestea incepe sa se invarta si sa se incalceasca incet incet in jurul unui agent FBI care ancheteaza un caz de crima dubla, chestie nemaiintalnita de ceva timp datorita folosirii surogatelor, si oricum nemaintamplata in modul "termina surogatul, si scapi si de operator". Intriga se incalceste din momentul in care se descopera si ca una din victime ar fi chiar fiul inventatorului surogatelor. Si de aici incolo avem suficiente elemente de story care chiar daca relativ previzibile, puse cap la cap ar putea da un thriller SF excelent: corporatie malefica, geniu dement ( in afara corporatiei malefice :) ), miscare radicala revolutionara a unor indivizi recalcitranti care nu vor sa renunte la corpul dat de mama natura, experimente ale armatei, etc. Suna bine, nu ? Totusi rezultatul pana la urma nu prea trece nivelul unui film de actiune destul de sec si parca facut pe fuga = cam scurt.

Cred ca de vina e scriptul. Pur si simplu a fost luat un story, care pana la urma avea ceva ceva potential si in loc sa fie transformat intr-un scenariu de film, parca a ramas la stadiul de banda desenata. Momentele de tensiune is retezate rapid, nici cele mai "lacrimogeno-melancolice" nu-s prea lasate sa respire, per ansamblu filmul mergand cam in acelasi ritm de la cap la coada. Ce-l mai ridica/trezeste din "the plain stuff" ar fi probabil Bruce Willis, dar in rest... Nici macar actorii nu prea... "se simt". Ma rog, pe de-o parte e vorba pana la urma de roluri de surogate, deci pp ca e explicabil. Dar lasand asta la o parte... n-avem nici imagine de exceptie, nici sunet extraordinar. Totul e asa cum am zis... "plain", "la norma", nush cum sa zic... Nu e prost, da' nu surpinde in mod placut cu nimic, dar din fericire nici neplacut. A... corectie, ceva surpriza ar fi in rolul lui Ving Rhames pe care nu l-am mai vazut de un car de ani. Sincer nici nu m-am asteptat sa-l vad ever in rol de lider spiritual cu parul impletit in codite afro proferand "words of wisdom"... N-am absolut nimic cu actorul dar... efectiv, tot momentul de inceput, primele secunde - care cum am zis par sa tinda un pic spre "I Robot" si ar trebui sa te introduca intr-o oarece atmosfera is oprite brusc de aparitia respectivului in postura descrisa. Pe mine m-a pufnit rasul (si tin sa subliniez ca inca o data n-am nik cu Ving Rhames... rolul pana la urma e chiar ok, dar totusi, prima impresie... :) ).

In fine, poate oi fi eu prea rau, dar chiar am fost dezamagit. Vroiam mai mult. Filmul nu e prost. Mai are si vreo doua twists chiar. Singura problema e ca nu transmite, nu impresioneaza. Nu stiu... e perfect pentru o seara cand esti obosit si vrei sa vezi un film, in sensul ca te lasa sa dormi linistit dupa. Nu e cazu' sa-ti trezeasca prin minte vreo problema existentiala, sau sa te impresioneze prea tare ca sa-ti treaca somnul. In ciuda faptului ca subiectul in sine ar avea potential in directia asta...

Rating: 3 out of 5

Movie Preview Winter-Spring 2009-2010 (Part 2: March-May)

Se pare ca am luat o decizie buna data trecuta cu "avanpremiera" asta, cel putin pe considerentul ca iar a trecut saptamana si n-am apucat sa vad nici un film, deci ma salveaza din nou continuarea prezentarii premierelor anuntate in Ro, de data asta pentru primavara 2010. Nu mai zabovesc, ca si-asa ma preseaza vreo doua standarde voluminoase de network security care-mi scurteaza pauza de blogging saptamanal din ce in ce mai drastic, si continuand seria de tura anterioara trec la primul film programat pentru martie sa aterizeze prin cinematografele de pe-aici.

Desi trailerul nu mi-a starnit cine stie ce interes (iar ca gen nu-i chiar in topul preferintelor in ce ma priveste), ratingul curent care il are pe IMDb + regia de Eastwood + Morgan Freeman in rol principal ma fac totusi sa punctez "Invictus" ca un titlu posibil interesant, si dupa unii deja favorit pentru ceva premii la anul. La noi ajunge pe 5 martie:

Tot pe 5 martie avem alt film deja lansat in afara si care deja pare a se bucura de aprecieri. "The Road" e alta distopie (dupa "Book of Eli" de tura trecuta), care e de fapt o ecranizare dupa un roman scris de acelasi autor care a fost si la baza "No Country for Old Men". In ceea ce priveste cartile n-am cum sa ma pronunt, dar legat de ultra-oscarizatul titlu mentionat, pentru cine imi citeste blogul de mai multa vreme poate tine minte ca personal n-am avut o parere prea grozava. Sper sa fie altfel in cazul de fata:

Totdeauna am preferat intre Pixar/Disney si DreamWorks ultima varianta in ce priveste animatiile (cred ca am mai zis-o de fapt). Poate nu chiar la cel mai inalt nivel in ceea ce priveste criteriile tehnice unde Pixar in general tinde sa fie state-of-the-art, totusi pe partea de story au fost mai catchy si mai funny in acelasi timp. Ma astept la acelasi lucru si de la "How to Train Your Dragon" cu data de lansare 19 martie:

E ceva ce nu-mi inspira prea multa incredere in celalalt titlu anuntat tot pe 19 martie: "Season of the Witch" in ciuda genului de fantasy/horror care ma face sa ma opresc si la el. Nu stiu.. o fi faptul ca nici regizorul ("Gone in 60 Seconds", "Swordfish"), nici scenaristul nu prea "promit" cine stie ce din punctul meu de vedere... ori ca Nicolas Cage de la o vreme incoace nimereste numai prin productii cel mult de nivel mediu... ramane de vazut:

Inchei luna martie cu "Legion" pe 26, fara sa ma departez prea mult de ce se pare ca deja tinde sa fie un trend vis-a-vis de apocalipsa sau post-apocalipsa in filmele din perioada urmatoare. Ce-ar mai fi de spus aici... nush... dupa trailer, ori are sanse sa iasa ceva care macar sa nu te lase sa casti, ori o catastrofa in plan filmic egala celei pe care o prezinta ( dar cum pana la urma mie mi-a placut "End of Days" :D ...) :

Probabil unul din capurile de afis pe aprilie, in data de 9, e "Clash of the Titans" - remake al unui clasic din '81 pe tema conflictelor din mitologia greaca. Iarasi ma abtin de la prea multe comentarii (nici teaserul nu spune prea multe). Cu riscul sa fiu rau.. sincer as fi sarit peste, dar raman cam descoperit la titluri pentru inceputul lui aprilie (= ma astept la o tona de CGI, si story mai subtire ca firul de panza de paianjen .. poate ma insel):

Pe 16 aprilie avem "Green Zone", care ar trebui sa fie un succes garantat cel putin pentru cei carora le-a placut "Body of Lies" si "The Kingdom" - la prima vedere fiind un mix intre cele doua = spy story, army related, in middle-east. In plus regia - Paul Greengrass ( Bourne movies ) ar trebui sa fie o garantie ca si scenariul (ecranizare totusi) - Brian Helgeland, desi aici e una calda una rece ("Assassins", "L.A. Confidential", "Mystic River", "Man on Fire", "Payback" .. dar si "The Postman", "The Order", "Taking of Pelham 123" - remakeul). Sa speram ca de data asta e calda :):

Pentru inceputul lui mai o sa ma risc sa ies un pic din aria F&SF sau alt gen dar cu script mai "dens" pe unde m-am invartit pana acum, si sa amintesc ca premiera pe 7 mai un film care pare 100% comercial (si probabil asa o sa si fie). Dar cateodata se mai intampla sa mai dau si peste un pure action movie care chiar sa-mi placa (mai ales daca nu m-astept la cine stie ce). Habar nu am daca o sa fie si cazul la "Takers" dar altceva oricum n-aveam la indemana pentru inceputul de luna:

Pentru 21 mai ma intorc la horror ca gen cu un remake dupa clasicul "A Nightmare on Elm Street" (primul evident). So, Freddy Krueger is back ... pentru prima data interpretat de altcineva decat Robert Englund. Eu personal astept cu destul interes filmul. Daca mai mentionez ca am vazut de-a lungul timpului (asta insemnand incepand de pe vremea cand eram prin gimnaziu = middle 90's) pe toate celelalte 8 din serie cred ca e destul de clar de ce :). Pe de o parte (desi majoritatea au avut o calitate indoielnica) n-as risca sa raman cu seria incompleta, dar mai important e genul de horror (slasher si cu element de SF in cazul de fata) specific anilor '80 si chiar '90, care oarecum ironic in loc sa ma sperie, imi trezeste amintiri placute prin asocierea cu perioada in sine :) ( ma rog... mai depinde si de cat de re-made o sa fie remakeul ;) ).

Cu foarte putine exceptii, adaptarile filmice dupa video games in general is cam varza, accentul fiind pus in special pe looks = CGI, iar restul se cam uita. Fara prea multe cuvinte in plus, sper ca asta sa nu se aplice si la "Prince of Persia", care are premiera tot pe 21 mai, pentru ca aici cel putin exista potential suficient pentru script/story.

Cred ca am sarit destule filme, dar din pacate scriu la o ora imposibila si n-am timp sa mai verific si altceva decat cele care is sa zicem mai "mainstream" (desi de obicei majoritatea "bijuteriilor" se gasesc in zona cealalta). Cam asta ar fi pana next time cand sper sa am ca subiect de discutie mai lunga un film in sine (asta ar insemna ca trebuie sa-mi fac timp sa-l si vad saptamana ce urmeaza :|).

Movie Preview Winter-Spring 2009-2010 (Part 1: December-February)

Cu riscul sa pierd pentru urmatoarele doua saptamani si mana de views care o am in medie pe postare am hotarat sa recurg la o masura de criza (de timp), avand in vedere ca nexam vreme de vazut ceva zilele curente (si in plus sincronizarea cu inceputul de decembrie pica numai bine :-p). Asa ca o sa fac ce-am facut si la inceputul verii: o trecere rapida in revista a unei parti din titlurile care ar urma sa aiba premiera in Ro in urmatoarea perioada - tura asta pana la anu' in februarie, iar next time ce mai e anuntat pana in mai. Stiu ca toate informatiile astea se gasesc deja pe o sumedenie de siteuri de specialitate ( de asta am si inceput postarea "cu riscul sa pierd..." :) ), deci n-am pretentii ca aduc ceva foarte nou, ci mai mult o centralizare+filtrare pentru cine are blogul asta ultra-anonim mai la indemana (in cazul in care s-ar aplica asta la cineva :| ...).

Si da, stiu ca data trecuta cand am facut asa ceva cu minime exceptii am cam dat pe langa cu toate. Am nimerit prin cele anuntate o gramada de filme care ulterior s-au dovedit calitativ la piciorul broastei (sau al hamsterului, ori al extraterestrului din pod ca sa fiu mai la obiect), incat nici eu nu mi-am mai pierdut timp cu ele dupa ce-am vazut ratingul pe IMDb (si in plus in cateva cazuri si datele de lansare anuntate s-au dovedit a fi complet eronate). De asta tin sa subliniez tura asta ca toata "avanpremiera" asta are caracter pur informativ, sub nici o forma de recomandare, singurele criterii pe care merg in alegerile urmatoare fiind subiect+trailer din care mi se pare ca filmul ar putea avea ceva ceva potential (si probabil involuntar in mare parte spre genurile care le gust si eu).

Incep cu un titlu care cica ar urma sa ajunga la noi pe 11 decembrie, si care mi-a atras atentia prin numele scenaristului: Kurt Wimmer ("Equilibrium", "Street Kings", "Thomas Crown Affair", "Sphere", etc). Ma rog, o parte din cele amintite mai devreme is adaptari + mai are si vreo doua titluri catastrofale la activ dar avand in vedere ca ratingul de pe IMDb arata bine ma astept ca filmul sa fie ok. Ca esenta e un story bazat pe "ultimate revenge", in regia F. Gary Gray care mai are "A Man Apart" la activ (nu prea grozav totusi) pe aceeasi tema, dar mai bine las trailerul sa vorbeasca:

Sincer ma gandeam sa sar peste "Avatar" care aterizeaza in cinematografe pe 18 decembrie din doua motive. Primul ar fi ca deja toata lumea stie de primul film al lui James Cameron de la "Titanic" incoace (iar hype-ul deja a inceput sa fie comparabil...). Al doilea e ca sincer nu ma astept la cine stie ce din partea subiectului cel putin (pe langa faptul ca e discutabil cat de original e - see "Battle for Terra", many common elements, si mai sunt si alte exemple). Dar cum Cameron e al naibii de perfectionist si pana la urma a reusit sa transforme ceva ca "Titanicul" dintr-un story banal si lacrimogen in ceva care la nivel de imagine/sound/efecte si tot ceea ce mai tine de asa zisa parte mai tehnica de movie making + regia per ansamblu nu prea lasa loc de comentat... am zis sa punctez totusi si eu ceea ce se anunta topul de box-office pe urmatoarea perioada:

Pe 1 ianuarie, 2010 incepe cu "Sherlock Holmes", film care la prima vedere nu pare a avea extraordinar de multe in comun cu ce s-a mai realizat pe baza personajului din cartile lui Arthur Conan Doyle. Trailerul e catchy, dar sincer am ceva temeri legate de script avand in vedere ca scenaristii nu prea au cine stie ce la activ iar pe langa asta regia e semnata Guy Ritchie, care se descurca excelent pe o nisa de filme: "Lock, Stock & Two Smoking Barrels", "Snatch", "RocknRolla" ... dar "Sherlock Holmes", hmmm... we'll see..

Pe 15 ianuarie avem "Ninja Assassin", un titlu pe care initial il asteptam cu destul interes avand in vedere ca e al doilea film regizat de James McTeigue dupa "V for Vendetta" (desi acolo mare parte din merit il are scriptul - The Wachowsky Brothers). Din ce vad insa prin commenturile de pe IMDb s-ar parea ca e mai mult action = caft & CGI. However, are un rating rezonabil, so... iarasi we'll see..

"Agora" care are stabilita ca data de lansare in Ro 22 ianuarie, e un film istoric bazat pe viata Hypatiei din Alexandria (check Wikipedia for details). Cum a trecut ceva timp de cand n-am mai vazut ceva de gen la un nivel calitativ decent, totdeauna mi-a placut Rachel Weisz care are rolul principal iar regia e semnata de Alejandro Amenabar al carui "Abre los Ojos" (originalul de la baza "Vanilla Sky") vreau sa-l vad de nush cand si nu reusesc, cel putin in ce ma priveste, "Agora" intra pe lista de must see.

Si tot cu Rachel Weisz ca punct de legatura, de data asta in rol secundar, la sfarsitul lui ianuarie, pe 29, avem revenirea lui Peter Jackson in postura de regizor cu "The Lovely Bones". Trailerul spune totul despre poveste, si in mod sigur promite mult mai mult decat repriza de trei ore de cascat "King Kong", care a fost ultima productie regizata de Jackson acu'... 4 ani :| (ce repede trece timpul...).

Tot pe 29 ianuarie avem anuntata venirea in Ro a unui film suedez, mai exact ecranizarea primului roman din trilogia Millenium semnata de Stieg Larsson (trilogie care e si ultima creatie literara din pacate), care habar n-am ce contine foarte exact dar am auzit ca s-a vandut ca painea calda peste tot pe glob fiind ultraapreciata.

Pentru amatorii de distopii post-apocaliptice (sper ca n-am facut un pleonasm), luna februarie incepe perfect, pe 5 avand premiera la noi "The Book of Eli", cu o distributie ce promite mult si avand pe The Hughes Brothers in pozitie de regizori (singurul titlu care imi vine in minte regizat de ei e "From Hell" - adaptarea cu Johnny Depp pt Jack the Ripper story - suficient insa ca sa ma convinga)

Continuand seria de "dark subjects" pot sa zic ca in februarie stam bine la categoria "horror". Avem si varcolaci si vampiri. Pentru cine ducea dorul primei categorii, pe 12 februarie avem "The Wolfman" cu Benicio del Toro si Anthony Hopkins. E vorba de un remake dupa un film vechi din 1941 - cred ca unul din primele pe tema asta, iar la prima vedere ma astept la ceva entertaining si decent calitativ.

Daca "The Wolfman" pe langa horror poate fi considerat si film de epoca, in ceea ce priveste vampirii avem un titlu care pe jumatate e SF. "Daybreakers" are premiera anuntata in Ro pe 19 februarie, si pleaca de la ideea unui viitor unde populatia Terrei e dominata de vampiri, oamenii pur-sange fiind pe cale de disparitie. Si aici avem o distributie solida cu Willem Dafoe, Sam Neill, Ethan Hawke, samd, iar filmul fiind deja lansat pe la cateva festivaluri pare a se bucura de suficiente aprecieri.

Cam atat pe moment. Sper ca o "sa tina" linkurile la trailerele de pe YouTube mai mult decat unele de la previewul din vara, unde am fost nevoit sa le modific dupa cateva zile. Back next week, cu part II - vedem ce ne-aduce primavara ;)

The President's Analyst (1967)

Incep cu scuza eterna ca n-am foarte mult timp la dispozitie din pacate (era chiar sa uit ca trece saptamana si n-am postat nimic) . Initial ma gandeam ca o sa am "Gamer" ca subiect de blog, dar dupa ce l-am vazut am ajuns la concluzia ca nu merita sa mai pierd timp in plus pentru un videoclip cretin ultralungit si generator de dureri de cap cu pretentii de SF. Altceva de acu' doua saptamani incoace n-am mai vazut in afara de titlul curent si continuarile la "Infernal Affairs" (ceva mai slabe ca originalul despre care am scris, dar per ansamblu e o trilogie pe care o recomand din toata inima). Asa ca n-am avut alta varianta decat sa ajung la titlul din postarea curenta fix in perioada alegerilor prezidentiale, dar pana la urma filmul n-are nici in clin nici in maneca cu politica ci mai degraba e o satira la adresa serviciilor de securitate. Prima comparatie care mi-a venit in minte dupa ce l-am vazut a fost vis-a-vis de mult mai recentul "Burn after Reading". Ca o esenta, "The President's Analyst" as putea zice ca are acelasi aer dar cu specific de anii '70 = ceva mai hippie (si la propriu si la figurat).

Filmul cere rabdare. Nu in sensul de rabdare relativ la evolutia actiunii ci pur si simplu rabdare in sine. Singurul titlu care imi vine in minte acuma si care e ingrozitor de prost ca o paralela pentru ca e cu totul alt gen de film e "Le samourai" de Melville (1968), dar sub aspectul asta are acelasi efect. E vorba de ceva ce tine atmosfera la mai multe titluri din perioada respectiva, care la un moment dat pare complet irealista (iar pentru mine cam enervanta), desi nu poti gasi neaparat un motiv efectiv pentru asta in ce vezi (evident in afara de ce tine in sine de contextul subiectului care in cazul de fata mai e si de satira deci nu face altceva decat sa amplifice). Ma refer la elementele care nu-s in prim plan din pdv cinematografic plecand de la locatii, pana la alternanta intre anumite scene. In fine... probabil incep sa bat campii, asa ca ar fi cazul sa zic cate ceva totusi mai la obiect.

Story-ul se invarte asa cum o zice si titlul in jurul unui psiholog (James Coburn intr-un rol exceptional) selectat pentru a-si oferi serviciile presedintelui US. Respectivul, exasperat de restrictiile jobului si de solicitarile la momente din cele mai ciudate, hotaraste sa-si ia o vacanta neanuntata la un moment dat si fuge de sub monitorizarea serviciilor de securitate fictive FBR si CEA (cum ziceam filmul e o satira...), moment din care toti agentii secreti de pe glob vor sa puna mana pe el. Cam asta ar fi un rezumat partial destul de cuprinzator. Ce-i interesant e ca filmul in ciuda varstei nu prea pare depasit in ce priveste elementele de satira, iar in unele cazuri chiar da dovada de valoare predictiva destul de confirmata fata de viitor.

Tura asta chiar is mai scurt, asa ca o sa sar peste "caseta tehnica" din care pot sa zic doar ca inca nu stric linia de postari unde partea de cinematography (imagine) e peste medie (iar pentru '67 am fost chiar surprins de niste cadre), si sper sa revin saptamana viitoare cu ceva mai nou (nu ca ar fi o problema cu filmele vechi, da' nush cat de accesibile is...)

Rating: 3 out of 5

2 years .. The Prestige (2006) .. & Chasing Rabbits parte terza

Ca prima idee pentru intrarea curenta e ca azi blogul curent face 2 anisori. Doi ani in care m-am incapatanat sa nu-l promovez in plus fata de pluginul de YM care ar trebui sa-mi puna un link in status la un new entry, si asta pentru ca sincer de un an incoace am fost al naibii de aproape sa-l inchid de nu mai stiu cate ori, mai ales ca am ajuns uneori sa ma indoiesc si eu calitativ vorbind de ce apuc sa scriu in max o ora alocata pe fuga o data pe saptamana :). Soarta a facut ca in loc sa se intample asta am ajuns sa-l tin pe doua hostinguri ceea ce e aiurea (chiar n-am mai vazut blog mirrored pana acu, si cu aspect grafic diferit pe deasupra) dar na... pe moment e chiar interesant de vazut cam cate views/week are un blog fara advertising pe blogspot comparativ cu wordpress asa ca il mai las in ambele locuri :) (pentru cine nu stie cauza a fost inchiderea Yahoo 360 si diversele optiuni de import export + alte restrictii care au facut ca wordpressu sa ajunga pe post de intermediar in transferul spre blogspot). Ca sa termin cu bla bla-ul aniversar introductiv care probabil oricum nu intereseaza pe nimeni, ce pot sa mai zic e ca sper sa am destul timp sa ajung sa mai scriu un bla bla de gen si la anu' pe vremea asta.

Am facut tura asta ceva ce fac foarte rar - am aruncat un ochi peste cateva postari proprii din urma (cu speranta ca n-o sa am impulsul sa le sterg cand o sa-mi dau seama in ce hal bateam campii), ca sa vad printre altele ce-am scris la 1 an de blog si ca sa nu ma repet cumva (ceea ce totusi partial am facut-o). Asa am vazut ca anul trecut la vremea asta promiteam un film bun ca subiect aniversar. Initial avand in vedere ca nu stau prea bine cu vazutul de filme pe saptamana in curs ma gandeam sa fac o trimitere la intrarea anterioara in sensul asta, "Infernal Affairs" fiind pana la urma unul din putinele productii care le-am prins anul asta si care chiar ar fi pacat de ratat. Totusi, cum am mai facut referiri de-a lungul timpului la "The Prestige", si cum am si zis parca la un moment dat ca intr-o zi o sa-i dedic o intrare, si in plus cum l-am revazut acu' o luna sau doua, m-am hotarat sa-l iau ca subiect partial al postarii de azi. Pot sa zic din start ca e un subiect greu. Din cauza asta m-am si ferit sa-l iau in discutie, dar pana la urma totusi merita - macar pentru a-i face reclama, daca la nivelul unei analize probabil ar trebui sa stau mult mai mult decat jumatatea de ora curenta pana sa trag niste concluzii valabile.

Ca gen "The Prestige" probabil intra in special in categoria drama, dar pana la urma e o impletire de mai multe. Ai cam tot ce vrei in filmul asta - love story, thriller, actiune chiar si un iz de SF (nu din ala cu spaceships oricum). Ca subiect, actiunea e centrata pe rivalitatea dusa in final la extrem intre doi magicieni din Anglia - Alfred Borden jucat de Christian Bale si Robert Angier interpretat de Hugh Jackman - la granita intre secolul XIX si XX. Povestea pleaca de la un accident produs in perioada de ucenicie a celor doi si soldat cu decesul sotiei lui Angier in urma unui truc terminat prost. Din punctul respectiv drumurile li se despart, cel afectat de tragedie dezvoltand o obsesie plecata initial dintr-o dorinta de razbunare in ciuda faptului ca Borden, celalalt iluzionist lasa in permanenta un semn de intrebare asupra vinei proprii in respectiva intamplare. Obsesia respectiva insa ajunge in cele din urma sa treaca de granitele unei simple razbunari si in plus va naste una si din partea opusa, senzatia pe parcursul filmului fiind la un moment dat ca atat Angier cat si Borden trec peste orice motiv legat de implicatiile conflictului asupra vietii personale, vazand ca principala cauza de continuare a adevaratului "razboi" pentru cel mai spectaculos truc, doar pozitia de "cel mai bun magician" in ziarele vremii. Totusi e interpretabil pentru ca in final, ideea de "payback" se intoarce tot la efectele asupra celor apropiati de cei doi.

Filmul e regizat de Christopher Nolan care semneaza si scenariul impreuna cu Jonathan Nolan. Cei doi frati probabil sunt cunoscuti in special pentru revitalizarea francizei Batman cu ultra-apreciatul "The Dark Knight" si pentru primul film prin care s-au remarcat "Memento". Eu personal raman la ideea ca "The Prestige" e peste ambele titluri amintite din multe puncte de vedere. Totusi "The Prestige" e pana la urma o ecranizare dupa un roman scris de un autor al carui nume nu-l mai tin minte, deci probabil mare parte din meritul pentru poveste revine respectivului. Cu toate astea ceva imi spune ca la nivel de carte rezultatul nu prea are cum sa fie acelasi cu cel din film. Asta din cauza ca filmul se explica pe sine destul de in mare parte in ultimele 5-10 minute. Ma indoiesc sincer ca o carte ar putea crea acelasi efect - ca intensitate ma refer - de final neasteptat, cu cea pe care o ofera filmul de fata. Probabil o lectura ar mai dezvalui pe parcurs si pana la ultimele pagini cate ceva macar din intorsatura de final, sau cititorul ar avea oricum mai multe elemente la dispozitie sa traga o concluzie. Ma rog, poate gresesc eu - n-am citit cartea, dar filmul din punctul asta de vedere e unul din putinele in care am fost surprins de modul in care se termina (si ma refer inclusiv la rezultatul per ansamblu conflictului in final - pentru ca mici parti poate se mai pot intui). La partea asta contribuie destul de mult si felul in care e lucrata ecranizarea. Nu e o actiune liniara - coerenta - cap-coada, ci una bazata pe flashbacks din viata fiecaruia decrisa in cate un jurnal propriu, plecand de la momentul curent cand Borden e inchis in startul filmului pentru presupusa ucidere a lui Angier si isi asteapta executarea sentintei - pedeapsa capitala. Tocmai modul asta de punere in scena al actiunii desi adauga poate un pic de incoerenta si la o prima vizionare ar putea fi mai greu de urmarit, contribuie totusi mult la o invaluire a finalului intr-o ceata care sa nu-ti lase foarte multe sanse pana la momentul oportun de a-ti da seama cum se termina totul.

N-o sa mai stau prea mult sa vorbesc de partea de realizare filmica din pdv tehnic. Nu amintesc decat criteriile pentru care filmul a luat doua nominalizari la Oscar si care au fost chiar meritate - imagine si ceva ce nu-mi sare in ochi chiar foarte des - art direction & set decoration, sau mai pe romaneste - scenografia. Sub aspectul asta, filmul e probabil unul din putinele produse dupa 2000 (si chiar si mai inainte...) unde partea de aranjament al unei scene inlocuieste practic efectele speciale (care nu cred ca depasesc cateva descarcari electrice), ca exemple avand campul de palarii, campul de becuri, si altele. In plus, mai intra evident si perioada specifica epocii simulata foarte credibil prin partea de decoruri, location settings, etc, dar asta e intalnita la capitolul asta in orice productie care se respecta - aranjament scenic cu efect de CGI mai putin.

O concluzie a filmului, ca film in sine, e data de replica prin care incepe si care e un laitmotiv pana la urma: "Are you watching closely ?" Raspunsul dupa prima vizionare probabil este "no, you don't ". Chiar daca dupa ce l-ai vazut o data e posibil ca filmul sa-ti para destul de dens si poate chiar si usor incalcit din cauza structurii de flashbackuri, e recomandabil sa-l mai vezi macar o data. Principalul motiv e finalul, care dupa cum am lasat de inteles pana acum schimba destul de multe si s-ar putea sa puna in alta lumina anumite parti din film care se vor vedea probabil mult mai clar la o revizionare. Chiar daca poate ar suna usor fortat, pana la urma cred ca ar merge o comparatie intre film si un truc, cu toate cele trei faze asa cum si sunt descrise: "the pledge" - in care ti se prezinta o situatie, contextul actiunii, "the turn" - in care situatia e mutata "magic" dintr-un context obisnuit intr-unul extraordinar, actiunile izulionistului si "the prestige" - finalul, efectul trucului, iepurasul din joben, care prima data cand il vezi are toate sansele sa te surprinda. A doua oara cand vezi trucul "you'll watch much more closely" - ai sanse sa incepi sa te prinzi de unde apare iepurele, cam asa si cu filmul de fata - la o revizionare multe scene prind sens. In plus e genul de film in care la fiecare revizionare ai sanse sa tot mai descoperi ceva nou. Ca exemplu finalul penultimei scene - a executiei si inceputul ultimei scene - confruntarea finala, desi nu-i explicit poti la urma urmei sa-l consideri "the ultimate transported man - the ultimate trick", asta apropo de cel mai grozav truc pe care de-a lungul vietii cei doi magicieni tot incearca sa-l fure unul altuia.

Deja am scris prea mult si nici nu stiu cat de la obiect pentru un film fata de care, cu riscul de a folosi un cliseu, cuvintele is de prisos (si cu toate astea am sarit peste destule). Ca sa trag linia, am un top personal de 5 de filme, care e cam imobil = se modifica cam greu, compus din "LoTR" - prima parte, "Merlin", "Braveheart", "Donnie Darko" si "The Jacket" de la prima la a cincea pozitie. Ei, topul asta e cam static de ceva ani incoace dar asta si din cauza ca am motive subiective legate de fiecare film, nu sunt acolo doar din pdv valoric al productiilor. Daca ar fi sa-mi fac un top strict obiectiv al tuturor filmelor care le-am vazut vreodata cred ca "The Prestige" ar avea mari sanse sa intre printre primele pozitii.

Rating: 5 out of 5

In incheierea intrarii de azi... cu riscul sa aberez peste limita normala :) o sa revin la o "tema" "dezbatuta" anii trecuti cand n-am avut ce scrie - "chasing rabbits", fara vreo legatura directa cu iepurasul din joben de mai sus (desi daca stau sa ma gandesc :) ...)

N-o s-o lungesc insa foarte tare spre deosebire de parte prima: http://moviethoughts360.blogspot.com/2007/11/off-topic-chasing-rabbits.html si secunda: http://moviethoughts360.blogspot.com/2008/03/off-topic-chasing-rabbits-part-2.html . In rezumat prima tura era vorba despre adaptarea zicalei "cine fuge dupa doi iepuri nu prinde nici unul" la ceva de genul "cine fuge dupa doi (sau mai multi) iepuri prinde macar unu' dar de dorit ar fi mai multi", iar in a doua intrare tactici, strategii si alte consideratii relativ la fuga si coordonarea iepurilor spre aceeasi directie (linkurile ar fi recomandabil de parcurs in detaliu ca sa aiba macar un pic de sens ce urmeaza :) ).

Azi, n-o sa ma opresc la o parte terza propriu zisa asa cum am scris in titlu ci mai mult la o a treia idee sumara care mi-a trecut prin cap mai fulgerator ca o sageata acu' cateva nopti si nu vreau s-o pierd: "iepuroii si piramidele". Mda... ce legatura e intre fuga dupa mai multi iepuri si o piramida ? Pai e simplu... In functie de eficienta = cat de rapid reusesti sa obtii convergenta directiilor iepurilor si sa-i mai si prinzi (sau mai exact sa-l mai prinzi), s-ar putea sa te trezesti ca toata "vanatoarea" echivaleaza cu o adevarata constructie de piramida. Acu' problema e sa nu te trezesti prea tarziu, pentru ca piramidele in general au o destinatie... iar sa-ti construiesti propria piramida poate o fi laudabil pentru posteritate dar cam morbid in ce te priveste. Si totusi... uneori poate merita sa incerci sa construiesti o piramida... mai mult decat sa lasi sa-ti scape un iepure si sa prinzi doar unul :) ... Mai grav e ca nu cumva sa-i pierzi pe amandoi, amantrei sau cati or fi si sa ajungi la vechea varianta a zicalei (Doamne fereste! n-ar mai avea sens chiar nik din ce-am scris la data curenta si la cele trecute) ... dar despre asta tura viitoare ;) ca azi am zis ca-s scurt.

Avand in vedere ca m-am abtinut din a bate campii la extrem azi, n-o sa mai inchei ca prima si a doua oara, ci intr-o nota mai obisnuita (tot reutilizata :) ) pentru cine ma stie de mai multa vreme, care pana la urma are mare legatura cu goana dupa iepuroi si rolul kismetului in toata "aventura" asta ;) :

Life is full of unexpected, but nothing happens without a reason ...

Infernal Affairs (2002)

Nu prea stiu cum sa incep. Probabil o idee buna ar fi o short history in ce priveste filmul de actiune made in Hong Kong dar m-as departa prea mult de subiect probabil si in al doilea rand nici n-am timp. Cateva referinte directe totusi ar fi necesare pentru ca se leaga mult de "Infernal Affairs", dar o sa le las pe un pic mai incolo. Pe moment, ce tin sa precizez la general e ca de-a lungul timpului am intalnit destula lume care stramba din nas cand aude de film asiatic ( si ma refer mai la est de cel indian ca acolo si eu cam stramb din nas :) ), dar facand asta din pacate fara a privi mai departe de limba incalcita (sau dublaj penibil), buget mic, mult caft, si alte motive care rezulta in niste "minusuri universale" preconcepute care arunca filmul in derizoriu inainte ca macar potentialul privitor sa stie mai mult decat ca genul e action-thriller. Cauza sta probabil in faptul ca pana pe la mijlocul lui '90 in Hong Kong au iesit filme pe banda rulanta din aria asta care intr-adevar in afara de kung fu, wu shu, si mai stiu eu ce nu prea mai contineau si altceva, sau daca mai era inclus si un subiect mai rasarit era aproape sigur ca o sa fie masacrat de interpretare. Au existat insa si exceptii suficiente ca numar dar care au fost inghitite de tsunamiul de filme slabe (nu ca as devenit peste noapte expert in cinema-ul made in Hong Kong, dar pot numara cred macar vreo 8-9 filme decente sau chiar peste, pe care le-am vazut, produse in jurul lui '90). Din pacate aura asta de film ieftin s-a cam propagat ca impresie si asupra filmului coreean si chiar a celui japonez rezultand un tot general de cinema asiatic slab (cel putin la nivel de action movie), ignorandu-se pana si partea de diferente vizibile macar din pdv a culturii intre productiile din cele trei zone. Ok, suficient cu backgroundu' legat de asian cinema. Ca sa trag linie si sa trec mai departe probabil ce ar fi de zis in prima faza, in caz ca nu e clar deja, e ca "Infernal Affairs" iese in mod sigur la suprafata din seria de filme B (sau C, D, samd) care chiar daca nu in asa mare numar ca pana in '90 inca se mai produc in HK.

Probabil destul de multa lume a vazut "The Departed" de Scorsese, mai ales dupa ce s-a ales cu patru Oscaruri acu' vreo doi ani, inclusiv pentru cel mai bun film. Ce nu stie insa multa lume e ca "The Departed" e un remake, iar originalul e "Infernal Affairs" (si mi-e imposibil sa nu le compar pe cele doua in cele ce urmeaza). Iar cu asta cred ca am zis cam tot despre subiect, cel putin pentru cei care au vazut "The Departed". Pentru restul e vorba de un thriller care merge destul de mult spre drama, axat ca punct central pe "duelul" dintre doua "cartite" = un politist sub acoperire infiltrat de ani buni intr-o structura mafiota si un membru al gruparii respective infiltrat in politie inca din scoala de ofiteri. Mi-a placut "The Departed" cand l-am vazut. Nu extraordinar de mult dar suficient ca sa-l consider un film bun. Dupa ce-am reusit sa vad si "Infernal Affairs" - originalul - mi-a mai scazut impresia. Si asta din cauza ca tot ce mi-a ramas in minte pe plan pozitiv (legat scenariu si imagine in special) in "The Departed" e copiat 100%, iar ce e in plus cel putin pentru mine a fost mai mult de umplutura. "Infernal Affairs" e mai scurt si e mai dens. In "The Departed" Scorsese a insistat mai mult pe cadrul actiunii ceea ce poate face filmul mai realist ca in varianta asiatica, dar din pacate nu si mai "filmic", poate mai "documentaristic" (desi nu merge chiar asa departe). In plus "The Departed" e parca mai rece. "Infernal Affairs" are acel iz care duce foarte usor spre melodrama, sau mai exact spre incercarea de a intensifica trairile transmise de pelicula, chestie care face parte pana la urma din specificul filmului asiatic de gen (a se vedea productiile de inceput ale lui John Woo - in special "The Killer"). In mai putine cuvinte, nu e sec. Nu as putea spune ca "The Departed" ar fi chiar sec, dar oricum la nivel de impresie/impact emotional clar nu transmite cat o face varianta asiatica. Compenseaza poate chiar culmea in final (big spoiler pentru cei care au vazut "The Departed") unde e singurul punct in care difera major, nu neaparat devenind mai "cald", dar rezolvand problema in stil american. Chiar happy end nu e dar mai echilibreaza balanta spre deosebire de "Infernal Affairs", unde s-ar putea sa ramai cu senzatia ca nu s-a facut dreptate (desi partea asta e discutabila, si ca interpretare in sine a ideii filmului dar mai ales ca varianta asiatica e o trilogie, deci ceva mai urmeaza - chit ca habar n-am ce contin urmatoarele doua filme).

La nivel de casting probabil s-ar zice ca nu-s normal, dar in ciuda listei uriase de staruri de pe afisul lui "The Departed" (Matt Damon si DiCaprio - cele doua "cartite", Jack Nicholson, Martin Sheen, Alec Baldwin, samd) tot consider ca varianta asiatica sta mai bine. Rolurile facute de cei doi protagonisti principali - Tony Leung ca politist sub acoperire si Andy Lau de partea cealalta + inspectorul sef din politie si pe partea opusa seful gruparii mafiote, eu zic ca is peste corespondentii din varianta americana. Ca aspect filmic, cum am dat de inteles si in paragraful dinainte "Infernal Affairs" e net superior fata de "The Departed". Imaginea e filtrata usor ba spre cald, ba spre rece in functie de actiune fara sa se simta vreun efect de salata (in versiunea U.S. era destul de seaca), partea de montaj e cel putin la fel de buna ca in varianta americana (unde intr-adevar tin minte ca la montaj parca a luat si un Oscar), si in plus modul in care is lucrate diverse scene pe ansamblul lor = imagine + montaj + regie + etc, is trase la indigo in "The Departed", ceea ce spune destul de multe privind nivelul valoric original. Singura critica care o am fata de "Infernal Affairs" ca sa am o critica totusi :) e poate legata de vreo doua scene la care tre' sa fii destul de atent ca sa tii pasul cu tot ce se intampla = desfasurarea e destul de rapida (iar eu nu stiu chineza deci tre' sa stau cu ochii in subtitles :) ). La montaj sunet + coloana sonora n-am termen de comparatie. E probabil unul din cele mai bune filme la capitolul asta care le-am vazut (sau dat fiind criteriul - auzit) anul curent. Si iar, spre deosebire de "The Departed", sigur o sa-l tin minte din punctul asta de vedere si la anul, si mai incolo. Ai tot ce vrei, de la modul cum suna si is lucrate efectele sonore pana la linia melodica de pe coloana (ca sa dau un exemplu de pana la ce nivel e lucrat sunetul, e o scena in film cand un sistem audio e testat pe doua discuri diferite cu acelasi tune - ei, chiar e "auzibila" si credibila diferenta in scena respectiva, desi importanta in contextul actiunii e insignifianta).

Am mai vazut filme pe aceeasi linie as putea spune cu "Infernal Affairs"/"The Departed"(= tema "cartitei", e drept una, nu doua :) ). Cel mai recent exemplu care imi vine in minte e "Traitor", unde avem un agent american sub acoperire infiltrat intr-o miscare terorista araba. In toate productiile se merge cam pe aceeasi reteta (big spoiler ahead) = the good guy, la un moment dat "se pierde" = exista un singur om de legatura al "cartitei" care stie totul despre existenta sa si care la un moment dat dispare cumva din peisaj. Si asa, agentul, sau politistul infiltrat intra intr-un impas in sensul de a-si recupera identitatea in acelasi timp cu a-si duce misiunea mai departe fara a o compromite. Cumva, reteta asta se pare ca prinde totdeauna. Nu tin minte sa fi vazut film prost construit pe ideea asta, fiecare aducand ceva particular, mai mult sau mai putin original. Totusi in topul celor care le-am vazut, sta mai nou titlul luat azi in discutie: "Infernal Affairs". Probabil pe langa cele de mai sus, in parte e si din cauza ca si "Infernal Affairs" fara a fi o copie, plateste totusi un tribut unui film mai vechi (de prin '92 parca) pe aceeasi idee, de care mi-a adus aminte. E vorba de "Hard Boiled" de John Woo, in care rolul politistului sub acoperire e jucat fix de acelasi Tony Leung (cu vreo 10 ani mai tanar). Avem pana si o scena similara in cele doua care pune in vedere discret legatura (scena cadoului primit de respectivul la ziua de nastere) . Ideea e ca pe langa relatia respectiva se pune in vedere totodata implicit si modul cum a evoluat filmul made in Hong Kong din '92 pana in 2002 (si as putea sa extind pana azi). Se vede de la o posta diferenta de 10 ani. Desi "Hard Boiled" a fost la vremea lui un film bun si chiar un hit as putea zice (s-au facut si jocuri video dupa) n-a scapat de senzatia de buget mic + a facut uz de ce se folosea la vremea aia pentru a face vanzare si a estompa lipsa de efecte si calitatea tehnica cel mult medie = exces de body count, a la Rambo. Din punctul asta de vedere "Infernal Affairs" difera mult, plecand de la ponderea story-ului in film fata de secventele de actiune si pana la faptul ca arata de parca ar fi fost produs la Hollywood, iar din fericire nu e un exemplu izolat, in ultimii ani iesind din zona asiatica din ce in ce mai multe productii surprinzator de bune, sub toate aspectele.

Rating: 5 out of 5

9 (2009)

"9" e o animatie plecata de la o idee a unui scurt metraj din 2005 semnat de acelasi regizor (Shane Acker), si destul de apreciat la vremea respectiva se pare, inclusiv cu o nominalizare la Oscar, de la care apreciere plecand si fondurile de productie pentru rezultatul curent in format long (unde long e discutabil fiindca durata trece cu putin peste o ora). Cam asta ar fi o istorie scurta a titlului de mai sus. N-am aflat insa de "9" in 2005 ci ceva mai recent printr-un trailer destul de bine lucrat si care nu lasa sa transpire prea mult din poveste, deci suficient sa ma faca sa il trec pe lista de "must see" si in plus sa si caut melodia folosita pe post de coloana sonora (off topic: in trailer - Coheed & Cambria - Welcome Home, din pacate varianta completa suna way worse cu tot cu voice).

Story-ul incepe cu aparitia pe lume a lui "9", numele unei papusi de carpa, ultima creatie dintr-o serie ce a inceput cu "1", a unui savant ce a reusit cumva sa gaseasca un mod de a insufleti respectivele obiecte transmitandu-le o parte din propria personalitate. Papusile ajung astfel sa reprezinte se pare ultima parte de umanitate dintr-un viitor distopic = avem tema clasica de razboi om-masina, terminata cu victoria ultimei parti, fara supravietuitori din prima tabara (cel putin din cat ne lasa filmul sa vedem). Ca subiect, in continuare, as putea sa dau un link catre YouTube cu scurt-metrajul de acum patru ani si as termina repede. N-o s-o fac pentru ca efectiv, filmuletul respectiv chiar prezinta pana la urma esenta intregului story intr-un rezumat (+ cu un search pe YouTube cu "9" si "2005" se gaseste destul de rapid). Eu l-am vazut dupa ce-am vazut lung-metrajul si n-as recomanda o ordine inversa. In timpul filmului mi s-a parut usor lucrat intr-un stil cam hei-rupist = cu o minima dezvoltare a fiecarui punct important din firul povestii. Dupa ce-am vazut ulterior si varianta short m-am lamurit in sensul ca "9" in varianta 2009 nu reprezinta altceva decat o imbogatire a variantei scurte, care aduce o gramada de puncte secundare cu potential in poveste, dar din pacate senzatia, dupa ce vezi si versiunea '05, devine clara de scenariu scris pe fuga sau de lene de a scrie replici sau pasaje descriptive peste strictul necesar fata de ce e gasit in original. Se putea in concluzie obtine un efect mult mai puternic zic eu daca erau exploatate mai mult elementele introduse in story, elemente care au in mare rol explicativ - cine sunt papusile ? de ce au fost create ? cum s-a ajuns la stadiul de viitor apocaliptic ? etc, si pentru care o sa las filmul sa raspunda :)

Partea care merita probabil cele mai multe laude din toata productia e animatia efectiva. La nivel vizual pot sa zic ca a trecut ceva timp de cand am vazut ceva care chiar sa-mi atraga atentia pozitiv sub aspectul asta, si cred ca la cauzele principale as putea trece cromatica si partea de lights & shades inaintea modelarii personajelor sau a cadrelor. Sincer, cred ca Pixar poate lua lectii. Din pacate nu prea pot sa-mi dau o opinie si in ce priveste soundul pentru ca nu l-am auzit chiar in conditii foarte decente, dar ce mi-a ajuns la urechi a sunat ok.

In concluzie, ce as remarca este ca e al doilea titlu de animatie distribuit de Focus Features din 2009 care ar merita vazut, macar pentru partea vizuala si pentru potentialul povestii. Primul a fost "Coraline" dupa un story de Neil Gaiman, mai elaborat, dar presupun realizat de un studio diferit, chiar daca sub sigla aceluiasi distribuitor, fiindca nu seamana prea mult ca look. Iar din nou ca un fapt zic eu imbucurator, spre deosebire de numele mari din industrie = Pixar & DreamWorks, aici se pare ca avem o orientare spre un public principal ceva mai larg cu limita de varsta mai mare de 12-13 ani, atat "9" si in special "Coraline" nefiind chiar cea mai buna optiune daca vrei o povestioara relaxanta a la "Ice Age", ci incluzand si o parte mai deep & dark ce ma duce cu gandul la basmele lui E.T.A. Hoffmann.

Rating: 4 out of 5

Harry Potter and the Half-Blood Prince (2009)

Sincer, n-am crezut sa ajung sa scriu vreodata pe blog un post dedicat unui film din seria Harry Potter. Dar avand in vedere ca saptamana in curs n-am vazut decat doua filme, ceea ce de fapt e cam dublu fata de cat apuc in medie in ultima vreme... , am avut de ales intre ultimul HP, "Paranormal Activity" sau ceva vizionat mai demult. Am renuntat la ultima varianta pentru ca evident iar scriu pe fuga si nu prea am cand sa-mi adun gandurile, so... Avand in vedere ca "Paranormal Activity" e probabil cel mai overrated si overhyped horror de anul asta, si mult inferior fata de toate parerile de "the scarriest movie I've ever seen" peste care dai pe IMDb, am hotarat sa nu-i mai fac si eu reclama in plus si am mers pe varianta vrajitorasului cu ochelari (care by the way, in ultima versiune include o scena cel putin la fel de disturbing, in opinia mea, fata de cam tot ce-i "spooky" prin "Paranormal Activity").

Am vazut toate ecranizarile dupa JK Rowling aparute pana acum (ma refer evident la Potter series, altceva nici nu stiu ca respectiva sa mai fi scris, maybe I'm wrong..). Sincer sa fiu, nu as putea sa zic de ce n-am scapat nici una. Cum am lasat de inteles si din introducere is departe de a fi fan al seriei, mai degraba spre polul opus. Cu toate astea pot sa spun ca macar din punct de vedere filmic in general au fost watchable si mult peste alte tentative de fantasy aparute dupa LoTR (a se vedea Narnia... care poate poate potential ar avea... dar filmele.. no comment). Seria HP sufera insa de o problema. O problema care e intalnita cel mai des in seriile TV cand se apropie de un final care se vrea amanat cat mai mult, iar scenaristii tot mai "umfla" linia subiectului, poate poate mai iese de un sezon. Ma refer la faptul ca fiecare parte din HP mi-a lasat senzatia ca n-a fost gandita deloc din start = de cand autoarea a lansat primul volum, mai exact fiecare introduce elemente noi de care n-ai auzit de nici o culoare pana atunci dar care sunt de o importanta majora in firul narativ, care mai mult ca sigur se va reflecta si in partile urmatoare. Nu stiu... un element de genul asta intr-un story intotdeauna creeaza o senzatie daca nu de adevarata salata, macar de usoara discontinuitate. De asta in mod normal se da macar un hint minor de legatura pe undeva prin intriga. Cum ar fi de exemplu sa citesti "Monte Cristo" de Dumas si naratiunea sa mearga mult si bine de la incarcerarea lui Dantes, sederea in inchisoare si discutiile cu abatele Faria, evadarea, gasirea comorii, instalarea in Paris in postura de Monte Cristo si abia apoi sa afle cauzele pedepsei si sa inceapa primele mentionari legate de cei trei conspiratori ce l-au trimis in inchisoare, cine sunt, de ce, etc, etc. Pur si simplu partea legata de dorinta de razbunare care e pana la urma esentiala in tot subiectul ar lipsi complet sau ar fi redusa mult. Cam asta e si efectul in Harry Potter. In fiecare parte ni se serveste practic o intriga scoasa mai mult sau mai putin din joben, iar impactul e redus in mare la cat se poate dezvolta in desfasurarea filmului curent, nu e nici ridicat ca nivel de cele anterioare, si nici nu serveste ca suport pentru urmatoarele. Ma rog, nu in termeni chiar atat de stricti.. pentru ca mici puncte de legatura mai sunt, dar in mare asa e. Ei.. am avut surpriza placuta fata de ultima parte din HP sa vad ca e construit efectiv ca un prequel pentru urmatorul film (care din cate stiu o sa fie un "episod" HP din doua bucati care si incheie seria). Deci chiar daca pentru unii un final ceva mai in plop poate ca e mai dezamagitor, eu zic ca in sfarsit avem continuitate, si in sfarsit probabil o sa-mi aduc si eu aminte ce s-a intamplat in filmul trecut, ceea ce-i un plus fata de productiile anterioare.

Am scris deja o gramada si iar n-am zis nimic legat de subiect efectiv. Nici n-o sa zic mare lucru, pentru ca nici nu e un subiect cu o linie foarte bine definita. Cum ziceam, filmul e construit ca o parte introductiva pentru finalul seriei. Hai, ca sa dau totusi un hint, punctul central probabil e reprezentat de moartea unuia din personajele principale ale seriei (cel putin asa pare ... which one, I won't tell :) ). Ce ar mai fi de zis e ca aproape ca si in celelalte parti din amintirile vagi care le mai am, prima bucata de film e destul de buna ca somnifer (mai ales daca il vezi intre 2 si 4:30 AM...) = cred ca durata putea fi scurtata cu un ceas destul de usor. Desi nu mai tin minte foarte clar subiectul mi-a ramas in minte ca filmul cel mai rasarit din toate HP-urile de pana acum "Prizonierul din Azkaban", daca nu ma insel al treilea din serie. Probabil de vina a fost Gary Oldman care a avut un rol consistent acolo si regia de Alfonso Cuaron care a imprimat o tenta mai dark si implicit ceva mai matura unui film care pana la urma are ca targetul principal pana la 15 ani. Cred ca in privinta unei atmosfere ceva mai intunecate ultimul HP s-ar apropia cel mai mult. Iar responsabil de data asta e omul care semneaza imaginea - Bruno Delbonnel ("Amelie", "A Very Long Engagement - Un long dimanche de fiancailles"), si pot zice ca-s multumit ca doua saptamani la rand (dupa "Public Enemies") am nimerit doua filme la care cel putin la nivel vizual n-am nimic de reprosat ba din contra.

Inchei cu ideea ca si acum raman la parerea dintotdeauna ca subiectul in fiecare "Harry Potter" e relativ superficial = cine stie ce substanta n-are ( dar parca totusi a mai crescut nivelul :) ). Oricum, daca in prima faza filmul poate sa para cam ultralungit, macar de la mijoc incolo prinde cat de cat, deci sub aspect de entertainment cat si din pdv vizual cel putin isi face datoria.

Rating: 3 out of 5

Public Enemies (2009)

Am zis-o de nush cate ori pana acum (inclusiv data trecuta daca-mi aduc bine aminte) ca nu ma prea dau in vant dupa filme (de fictiune) cu valente stiristico-documentaristice apropiate de ce ai ocazia sa vezi la news in "the everyday life". Asta e probabil singurul minus, subiectiv vorbind, in ce priveste titlul luat in discutie, si asta fiindca in ciuda faptului ca "Public Enemies" e temporal plasat undeva in anii '30 in US in perioada de recesiune pare destul de actual cel putin in parte.

Ca subiect principal filmul e o biografie (nu foarte exacta) a ultimilor ani din viata lui John Dillinger, probabil ultimul hot de banci din istoria Statelor Unite cu o notorietate apropiata de figuri de acelasi tip plecand de la Jesse James din "the Wild West" pana la Bonnie & Clyde din aceeasi perioada de dupa "the big crash" din 1929. Ca tot veni vorba, filmic probabil s-ar putea face o paralela cu "The Assasination of Jesse James by the Coward Robert Ford" iesit acu' doi ani, dar in afara de ce tine de subiect = outlaw biography n-ar ajunge prea departe. "Public Enemies" e cu totul alt gen de film. In ciuda bazei de real facts modul in care e lucrat te-ar putea face sa crezi pe cea mai mare parte din film ca e vorba de o drama combinata cu actiune ca gen, complet fictiva si cu un iz de romance a la "Casablanca". Si poate cel mai important, nu se simte ca e ultra-lungita, ca in cazul celuilalt titlu. Revenind la zona de real facts, am mai avea poate de amintit in plus, ca pe langa componenta biografica, "Public Enemies" mai include si una, ce-i drept nu foarte dezvoltata, in ce priveste contextul istoric si perioada de infiintare a FBI in frunte cu J.E. Hoover.

Filmul e ridicat mult de casting, plecand de la Johnny Depp ca John Dillinger si continuand cu o gramada de alte nume cunoscute pe care n-o sa le mai insir aici. Partea insa care m-a impresionat cel mai mult in sens pozitiv e modul in care e lucrata imaginea. Presupun totusi ca depinde de gust, si asta in special in ce priveste secventele trase in format HD care nu difera de un handycam obisnuit. E ceva intalnit relativ des in filmele regizate de Michael Mann iar aici pot sa amintesc "Collateral" pentru ca asta imi vine in minte dar nu ca exemplu pozitiv. Presupun ca intentia e de a imprima un feeling de news reality la unele secvente de actiune, pe langa formatul peliculei avand si de acum ultra-utilizata si in general enervanta kinetic camera = "shaky picture". Intamplator aici chiar prinde. Dar nu asta e partea care ar fi neaparat de apreciat. Ce mi-a sarit in ochi din start si pana in final e lucrul cu lumina. Just watch the shadows... A trecut ceva timp de cand am prins ceva care sa-mi para nush.. asa de "pictural" lucrat. Cred ca primul titlu care imi vine in minte si care involuntar e destul de legat ca gen ar fi "Road to Perdition", ultimul film care l-a avut ca director de imagine pe Conrad L. Hall (same as in "American Beauty"). Tre' sa marturisesc ca nu stau asa de bine cu partea de cultura generala la capitolul cinematography directors ca la regizori sau compozitori de coloana sonora, deci cand m-am uitat sa vad cine semneaza imaginea pentru "Public Enemies", Dante Spinotti nu-mi spunea foarte multe. Ca referinte mai importante ar fi "The Insider" si "L.A. Confidential" care iar daca stai sa faci o comparatie din cat imi mai aduc aminte se vede si acolo ca e lucrat destul pe lights & shades.

Ca sa n-o mai lungesc, ca si-asa nu prea mai am timp de scris, revin la regie ca ultima apreciere. Asa cum ziceam mai sus, e un film de Michael Mann. Intamplator din '92 de la "The Last of the Mohicans", incoace am vazut cam toate productiile respectivului si nu pot sa zic ca-s cine stie ce fan. In general a fost una calda una rece. Si asta nu stiu cum chiar la propriu in sensul ca pur si simplu pe langa alte aspecte, alternativ, un film mi-a lasat feeling anume, urmatorul nu m-a impresionat prin nimic. Din punctul asta de vedere ce mi-a placut a fost "The Insider" si "Collateral". La "Ultimul Mohican" in afara de coloana sonora de Trevor Jones singurul lucru de care-mi aduc aminte e ca era sa adorm iar "Heat" cu tot cu Pacino si De Niro mi s-a parut totdeauna overrated si pe atat de rece pe cat de cald e titlul. La fel si aici, dupa un "Miami Vice" remake din care nu-mi aduc aminte decat titlul, "Public Enemies" e un film care are sanse sa-ti ramana in memorie, daca nu prin aspectul vizual, macar prin cateva scene memorabile (cea a cinema-ului cu "look to your right" si a liftului din sectia de politie din final ar fi doar doua). Iar daca nici asta n-ar fi suficient ca sa impresioneze, filmul are ce n-am simtit in "Heat", si anume o oarecare caldura data de partea de romance drama in antiteza care mai indulceste duritatea faptelor plecate din baza reala (poate intr-un mod fals.. dar o face.. iar asta in sine te face sa retii filmul).

Rating: 4 out of 5

District 9 (2009)

Ziceam data trecuta cand scriam despre "Moon" ca ar fi doua SF-uri (din ce a mai ajuns si pe la urechile mele) care s-ar fi remarcat pozitiv in 2009, unul fiind respectivul "Moon" iar celalalt "District 9". Acu' o saptamana nu vazusem decat unul, altfel probabil nu le mentionam in aceeasi fraza. Probabil un punct comun ar fi intre cele doua si anume tema corporatiei malefice fara scrupule dar cam acolo se opreste toata legatura. In concluzie, am reusit sa vad si "District 9" undeva intre 2 si 4 dimineata, interval care sper sa fie unul din motivele pentru care o sa fiu asa de critic in cele ce urmeaza...

Filmul nu e prost, dar sincer e departe rau de pozitia in IMDb top 250 pe care o are. Nu vad alta explicatie in afara faptului ca intra probabil intr-o categorie de filme soc. As putea zice chiar ca are si o tenta de... "horror", in ceea ce priveste cotele negative pe unde poate ajunge nivelul de umanitate. Dar cum am mai zis-o si alte dati pentru asta chiar n-am nevoie de un film ca sa-mi puna in vedere - is suficiente stirile sau mai general, si de dorit in cazuri cat mai rare, the everyday life. Nush, totdeauna am considerat ca prima conditie in "being human" capacitatea pe cat posibil de a alege intre a afecta sau a nu afecta viata altcuiva, facand abstractie de efectele asupra propriei persoane. Ultima parte care poate include multe de la instinctul de supravietuire la "get rich" e figurata fix pe dos in film aproape la fiecare ocazie pana spre final = in sensul de any way is possible. Ma rog, as fi probabil ipocrit daca as zice ca ideea de abstractie enuntata mai sus merge intotdeauna, da' nivelul de "burn in hell or not" in orice forma s-ar intampla asta undeva, candva, tind sincer sa cred ca de asta depinde.

Ok, hai s-o scurtez cu filosofia ca oricum nu ma prinde, si sa fac ceva ce nu tin minte sa mai fi facut vreodata = sa descriu subiectul filmului ceva mai complet (so, if you don't wanna know...). Nu prea am ce scurta pentru ca nu e cine stie ce subiect. Deci, the story goes this way: candva in 1982 are loc prima intalnire oficiala de gradul 3 prin stationarea unei nave extraterestre gigant in Africa de Sud, deasupra Johannesburgului. Ei.. de la faza asta pana in 2010 fara prea multe explicatii, respectivii alieni (cu o forma insectoido-bipeda) inmultindu-se ajung sa populeze un intreg ghetou numit District 9. Organizatia paramilitara MNU, un fel de forte UN pentru mentinerea ordinii in ghetoul respectiv, hotaraste intr-o buna zi mutarea respectivilor din baracile construite printre gropile de gunoi, intr-un fel de lagar ceva mai organizat. Respectiva actiune impune inmanarea unui ordin de evacuare catre fiecare extraterestru, operatie administritiva de care urmeaza a se ocupa un functionaras promovat de socrul sef prin MNU-ul amintit mai devreme. In timpul operatiunii respective care mai include si perchezitii pe nepusa masa prin baracile extraterestre, se intampla ca mai sus mentionatul responsabil care urmeaza a deveni eroul principal al filmului, sa dea peste un tub cu un lichid negru pe care accidental si-l improasca in fata. Aici m-as opri in mod normal cu intriga filmului, dar continuarea e destul de putin surprinzatoare dupa ce omul nostru incepe sa sufere mutatii in urma contactului cu fluidul amintit. Mai exact ajunge sa fie haituit de catre MNU care mai e intamplator si producator de armament si gaseste sprijin intr-un extraterestru care vrea sa ajunga pe nava mama suspendata deasupra ghetoului de 30 de ani si apoi acasa. Toate astea in relatie cu ce scriam in paragraful anterior duc la o idee de sinteza ca alienii is mai umani decat oamenii.

Cum ziceam filmul nu e prost, si in ciuda faptului ca dupa cum probabil am lasat sa se inteleaga deja putea fi mai putin socant sau dur intr-un anume sens desi am vazut altele way beyond, problema nu e totusi acolo. Problema sta in faptul ca daca "District 9" cu tot genul lui de SF ar putea fi considerat cat de cat credibil asta ar insemna ca "Die Hard" e un documentar scrupulos in patru parti iar John McClane e un politai care traieste pe undeva prin State si isi va publica in curand si memoriile vis-a-vis de cate gloante i-au trecut pe langa urechi. Deci nici nu stiu de unde sa incep. Poate ar trebui sa vad filmul din nou pentru ca intre 2 si 4 dimineata e posibil sa-mi fi scapat unele lucruri ... dar totusi, nu inadvertentele in poveste ar fi principala problema ci lipsa de informatie si de credibil. I mean.. come on.. avem o ploaie de gloante evitata cu succes doar cu ajutorul unei bucati de tabla, avem o nava gigantica care stationeaza de 30 de ani deasupra unui oras fara ca ditai organizatia militara sa intre in ea, avem un laborator de teste clandestine pe extraterestri in mijlocul orasului la un demisol, avem ditai organizatia armata care nu e in stare sa plasese un blocaj sa opreasca un TAB pe traseul intre oras si ghetoul extraterestru, avem peste un milion de extraterestri cu care ne intelegem da nu stim de ce-au venit dupa 30 de ani, cum naiba au coborat toti din nava mama cand ni se arata doar un modul amarat care aterizeaza, si nu aflam nici macar de la singurul dintre ei care vrea sa ajunga inapoi. Ma rog... legat de ultima putem presupune ca initial n-au fost decat cativa veniti care s-au inmultit ulterior, si evident nu s-a sesizat nimeni ca vreo 4-5 hai 10 alieni au coborat langa oras dintr-o nava cat un cartier intreg si i-au lasat in pace. In fine... cum ziceam, poate mi-au scapat mie unele lucruri si pana la urma e un SF dar asta nu-i totusi o scuza ca sa frizeze ridicolul in anumite parti.

Pe post de concluzie, si sarind peste aspectele tehnice, din care in afara de CGI nu prea se remarca nimic, pot sa zic pentru a treia oara ca filmul nu e prost, poate doar incomplet, iar Peter Jackson cred ca a facut totusi treaba mai buna doar ca producator lasand regia pe mana altuia, nu ca LOTR n-ar fi fost ok, dar nush de ce ma tem ca altfel ar fi iesit ceva mai aproape de somniferul vizual care a fost remakeul la "King Kong".

Rating: 3 out of 5

Moon (2009)

O sa incep cu un scurt off-topic legat de IIFF sau mai detaliat Iasi International Film Festival, care tocmai s-a incheiat ca prima editie. Initial, acu vreo juma' de luna cand am auzit ca urmeaza sa aiba loc asa ceva pe aici, nu ma asteptam la cine stie ce, mai exact la ceva in genul Saptamana filmului din tara x sau Zilele filmului din tara y - manifestari care sincer n-au prea inclus cine stie ce productii valoric vorbind din experienta ultimilor ani. Cand am vazut insa programul mi-am reconsiderat opinia la 180 de grade. Tot respectul pentru ARFI - Asociatia Romana de Film Independent de care habar n-aveam ca exista (de fapt daca dai un search pe Google nici nu prea gasesti cine stie ce), dar care din ce-am inteles de pe site-ul festivalului ar fi initiatorul proiectului. In esenta din ce-am observat programul a fost dominat de indie movies, dar la un nivel valoric destul de high cel putin prin prisma IMDb. Oricum, ca diversitate in ce priveste originea productiilor - de la Coreea pana in Mexic, sectiunilor care au inclus si documentar, si animatii, si scurt metraj, pe langa restul filmelor + arii tematice, cred ca e de departe cel mai complex desfasurator pentru un eveniment de gen desfasurat in Iasi de cand ma stiu. Din pacate, cam cu asta am ramas in ce ma priveste = desfasuratorul, pentru ca avand o saptamana al naibii de plina, cu chiu cu vai am reusit sa ajung la un film, si anume "Moon", care-l aveam trecut pe raboj de ceva vreme la "must see", iar IIFF mi-a oferit ocazia.

Ar fi doua SF-uri aparute anul asta care s-au remarcat in mod ceva mai deosebit pana acum prin prisma criticilor. Unul e "District 9" care inca n-am apucat sa-l vad, si al doilea "Moon", ambele debut regizoral, primul insa cu un buget sanatos cel putin din ce se vede in trailere, al doilea clar in categoria productie independenta. "Moon" e in esenta un film cu un singur actor - Sam Rockwell, si intamplarea face sa fie vorba de cineva care personal nu mi-a placut niciodata. Exista probabil la fiecare cinefil cat de cat inrait o serie de actori care tind sa ti se para, nush cum sa zic... agasanti sa zicem, ca sa nu fiu prea dur. Ei, in cazul de fata, mai sus numitul intra in lista aia destul de scurta dar care exista. Cam care ar fi ideea de la care pleaca filmul. Respectivul personaj e un lucrator pe o statie lunara de extragere a unei substante numita Helium 3, undeva intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Mai exact e singurul lucrator, cu atributii mai mult de administrare a echipamentului si coordonare a aparaturii de extractie din respectiva baza miniera lunara. Debutul filmului il gaseste in ultimele doua saptamani dintr-o tura de trei ani care ar trebui sa ia sfarsit prin inlocuirea cu un alt angajat al companiei.

In prima faza, ori eram eu prea adormit, ori pot sa zic ca filmul pare lungit in mod gratuit. Probabil e prima varianta, pentru ca acum nu prea vad ce parte din subiect s-ar fi putut restrange, sau cel putin "miscata" intr-un ritm mai alert. Pesemne tocmai ceea ce se doreste e pana la urma si imprimarea unui feeling initial de genul "time flows different on the moon" care e atat legat de izolarea in spatiu, cat si de alte aspecte din subiect ce urmeaza a fi dezvaluite ulterior. Ca sa inchei in ceea ce priveste cadrul de start al actiunii, distributia e completata de Kevin Spacey pe post de voce a unui robot (sau mai exact AI-ul statiei) - GERTY, singura companie vorbitoare cu rol de asistent, prieten si interfata inteligenta cu restul echipamentelor din baza. Ca de obicei, n-o sa dezvalui mai mult din subiect, dar din primele cinci minute ale filmului senzatia vis-a-vis de personajul lui Sam Rockwell e scurt pe doi ceva de genul: "omul asta n-ajunge acasa". Nu stii de exact de ce, dar posibile cauze par a fi multe initial (asta si in functie de cate sf-uri vazute la activ ai :-p) - ceva iti spune ca fie omul, fie robotul (care pare suspect de binevoitor si atasat de personajul uman) o ia razna pana la final. Nu se-ntampla chiar asa pana la urma dar ideea de "never get back home" partial cel putin e corecta. In ceea ce priveste termenul de "partial" explicatia o las pe seama filmului, tot ce mai pot zice fiind ca story-ul evolueaza intr-un mod destul de original, chiar daca pare a fi compus din elemente utilizate si ras-utilizate in scripturile de gen.

Cum am mai zis, in mod oficial filmul e indie - low budget (chiar is curios cam cat a fost, dar n-am timp acum sa caut). Cu toate astea nu pare, si din cauza asta paranteza de mai sus, dar motivul pentru care nu pare sta probabil in faptul ca nu da ocazia sa para = ca locatii avem un teren arid pe luna, si cateva incaperi din cadrul bazei, efectele nu sunt multe si unde sunt arata bine, etc. Ar mai fi de amintit coloana sonora de Clint Mansell care chiar daca n-are o tema asa puternica si bine definita cum avem in "Fountain" sau in "Requiem for a Dream", se simte acolo unde trebuie.

Inchei cu ideea ca per ansamblu concluzia personala e ceva in genul - mixed feelings. In primul rand senzatia finala nu e ca ai vazut un SF, e ca ai vazut o drama. Acum.. nu stiu ce-ar defini in general "senzatia ca ai vazut un SF" - numarul de nave si extraterestri ? :) don't know.. Anyway, filmul e ok pana la urma, iar eu astept IIFF-ul de la anu' in speranta ca o sa am timp de mai multe ;)

Rating: 4 out of 5

Duplicity (2009)

Se vede ca incep sa ma apropii de perioada in care nu prea am optiuni din care sa aleg. Nu din cauza ca toamna n-ar iesi filme pe ecrane ci evident pentru ca nu mai apuc eu sa vad mare lucru. So.. ca sa taiem bla-bla-ul introductiv mai rapid the bad news: asa am ajuns iar la un film care abia ajunge la un nivel mediu, ca subiect pentru intrarea de azi & the good news: din fericire e relativ recent fata de apelurile la cinemateca de alte dati.

"Duplicity" nu prea e un thriller asa cum zice IMDb-ul din simplul motiv ca n-are cine stie ce tensiune, "Duplicity" nu prea e o comedie asa cum ar zice altii din simplul motiv ca umorul cam lipseste, "Duplicity" nu prea e... si as putea sa continui asa cu inca vreo 3-4-5 genuri macar. Ce e "Duplicity" atunci ? Sincer habar n-am, un pic din fiecare probabil dar nu suficient ca sa aiba o incadrare cat de cat clara in vreo categorie de film. Ca o gluma nu prea grozava as putea sa spun ca regizorul care e si scenarist a mers atat de departe cu main idea din film de joc de-a soarecele si pisica ca a ajuns s-o imprime mai mult sau mai putin metaforic si asupra productiei ca intreg in sine = cand sau mai bine zis daca tinzi sa crezi la un punct ca o ia cat de cat intr-o directie ca gen vireaza spre alta. Sa nu fiu inteles gresit, eu personal n-o vad ca pe o parte negativa dar pentru unii ar putea spori un sentiment de confuzie care are mari sanse sa apara plecand de la desfasurarea subiectului in sine.

Ca sa nu intru si eu mai tare in ceata decat am intrat deja probabil ar fi cazul sa zic despre cam ce-ar fi vorba daca tot am ajuns la subiect. Long story short: doi agenti MI-6 si CIA - Clive Owen, respectiv Julia Roberts, intre care se infiripa o legatura care ar trebui sa dea nota de "love story" filmului, ajung la concluzia ca si-ar rezolva mai rapid problemele materiale pana la pensie daca ar migra din spionajul in slujba patriei in cel industrial. Zis si facut = dupa demisia de la stat el intra in lumea intunecata si dura a producatorilor de pizza congelata iar ea in itele incurcate a departamentelor de contraspionaj din industria cosmetica. Cum in zona pizzelor congelate situatia e cam inghetata iar in lumea cosmeticelor la un moment dat apare un zvon legat de o formula magica pe care ar dori multi sa puna mana, ajung in cele din urma amandoi sa planifice o schema prin care sa umfle conturile proprii din banca pe sub nasul a doi patroni rivali de moarte in ale producerii sapunurilor, lotiunilor, samd. Modul in care se desfasoara insa toata povestea asta e construit pe flashbackuri periodice care dupa cum ziceam pot crea o oarecare confuzie. La o analiza mai atenta insa, un scenariu liniar pur si simplu nu prea ar fi mers. Adica daca e ceva de remarcat la tot filmul e fix incercarea asta de a te baga temporar intr-o oarecare ceata care te tine totusi interesat pana cand e explicata ici si colo printr-un flashback.

Sub aspect de imagine, sound, etc n-am nimic de zis pentru ca nu prea e nimic de zis nici de bine nici de rau. Regizoral si scenaristic (Tony Gilroy) consider totusi ca "Michael Clayton" a fost net superior ca productie desi ca stil se vede ca e acelasi om in spate. Ce-as mai avea de zis e ca in "Duplicity" m-am prins de final (nu chiar din prima parte totusi) deci in concluzie nu m-a dezamagit ca idee, ceea ce probabil e posibil pentru unii, dar m-a dezamagit faptul ca m-am prins. Ca un light spoiler: e oarecum previzibil intr-un script in care un caracter important si ca personaj si ca actor in casting care mai tot filmul n-are spatiu alocat pe ecran sa-si faca "intrarea" in final ;)

Rating: 3 out of 5

The Assignment (1997)

Iar n-am prea avut timp de filme saptamana asta asa ca am ajuns sa am ca subiect un thriller ceva mai vechi pe care am apucat sa-l revad partial la TV in timp ce ma ocupam cu altele. Cred ca per total am vazut filmul de macar vreo cinci ori in decursul anilor, si spre surprinderea mea inca nu ma plictiseste. E vorba de un spy thriller inspirat vag din povestea reala a arhicunoscutului terorist din anii '70 -'80 Carlos Sacalul sau mai exact pe numele real Ilich Ramirez Sanchez .

N-o s-o lungesc prea mult pentru ca is evident in criza obisnuita de timp. Subiectul e concentrat pe o actiune colaborativa a CIA & Mossad de a-l captura pe mai sus amintitul. Partea care da culoare filmului sau ideea relativ originala e ca in respectivul plan e implicat un ofiter de marina, sosie perfecta a lui Carlos. Filmul e centrat pe story care curge de la un capat la altul fara prea multe goluri. Pleaca de la antrenamentul respectivului ofiter, infiltrarea lui pe post de Carlos, samd. E o poveste destul de elaborata care desi fara foarte multe intorsaturi prinde si chiar reuseste sa surprinda uneori. In plus filmul, care nu stiu sa fi fost cine stie ce superproductie la vremea lui are actiunea plasata in locatii destul de diverse si exotice de la Libia pana in URSS. N-am nici cea mai vaga idee pe unde s-a turnat efectiv dar in ce priveste continentul african pare destul de credibil, macar din perspectiva exportului de Dacii facut de Romania in zona aia - iar in sensul asta ca fapt divers daca vrei sa vezi cum rezista un 1310 la o urmarire pe strazile si treptele din cartierele marginase arabe :) nu cred ca mai ai ocazia in alta parte.

Tind sa cred ca mult din valoarea filmului sta in regie, desi numele Christian Duguay care sta in pozitia asta nu-mi zice mai mult decat "The Art of War" cu Wesley Snipes (alt spy thriller nu extraordinar dar nici foarte slab). Deci regia si poate montajul aduc cele mai mari plusuri, care stau mai exact in modul in care curge filmul de la un cap la altul. Comparativ, cu o tema principala relativ similara = catch the terrorist am vazut recent "Body of Lies" de Ridley Scott. Departe de mine sa neg calitatile regizorale, dar filmul desi bunisor per ansamblu si mult mai putin SF-istic decat "The Assignment" parca e mai.. sec sa zicem, ca alt termen nu-mi vine acum in minte. Ca o paralela, "The Assignment" se apropie mult ca feeling general de "Bourne Identity" productia TV cu Richard Chamberlain, cea veche care e mai aproape de carte nu cea cu Matt Damon (fara legatura cu faptul ca si acolo apare Carlos ca personaj).

O sa inchei mai abrupt ca de obicei (no time like I said...) cu o remarca legata de castingul de pe afis. Aidan Quinn in dublu rol terorist si urmaritor - poate cel mai bun pe langa "Legends of the Fall", Donald Sutherland si Ben Kingsley din partea CIA respectiv Mossad duc practic cred 70% din film daca nu mai mult la propriu = efectiv celelalte roluri in mare par a fi de figuratie, nu cred ca mai sunt multe care trec de 10 replici. Totusi nu-ti dai seama ca filmul sta in trei actori, sau chiar in doi de la un punct, ci din contra dat fiind varietatea desfasurarii si locatiilor impresia finala e a unui scenariu mult mai complex sau bogat decat e, chestie care nu face decat sa puncteze iar pentru regie si casting.

Rating: 4 out of 5

Star Trek (2009)

Asa cum am mai zis-o prin blog, in ceea ce priveste categoria SF series, pe grila mea valorica "Farscape" sta cel mai bine ca medie a episoadelor, iar "Lexx" e un pic mai sus in ce priveste finalul. Insa cel mai solid sau poate mai bine zis complex SF construit ever in materie de productii filmice cred ca poate fi numit fara dubii "Star Trek", la baza fiind probabil in primul rand numarul urias de episoade din cele cinci seriale cu un total de 28 de serii (excluzand animatiile) si cele 11 filme de lung metraj. "Experienta" mea de "trekkie" include pana la data stelara curenta "The Next Generation" si "Enterprise" aproape integral, un pic din "Deep Space Nine" in ce priveste seriile + the big screen movies. Cu exceptia titlului postarii curente, cam toate restul le-am vazut cu ceva ani in urma, dar pot sa zic fara prea multe dubii ca nivelul a fost in general peste medie. Acum aproape doi ani, pe la inceputurile blogului cand nu prea aveam subiecte vazute recent (nu ca acu' as avea foarte multe) chiar ma gandeam la un post "Star Trek" la general, dar l-am amanat ca sa nu blasfemiez ditai universul SF fara sa am un subiect clar. A venit insa "Star Trek" refurbished, sau mai oficial "The Future Begins", ultima productie de lung metraj aparuta anul asta (care cu chiu cu vai am reusit si eu in sfarsit s-o vad). Asa ca mi-am luat inima-n dinti si tastatura-n brate si am pornit topicul de fata, in care sper sa nu bat campii prea tare.

Don't worry. N-o sa ma lansez intr-o discutie pe seama "Star Trek" all productions ever made. Din pacate ( sau din fericire :) ) n-am timp acu' deci ideea se mai amana iar. Revitalizarea francizei de anul curent il are in spate pe J.J. Abrams ("Lost", "Cloverfield", "Alias", etc). Sincer, nu ma asteptam chiar la cine stie ce si cand am vazut ratingul de pe IMDb l-am pus in special pe seama fanilor mai mult decat legat de film in sine. Din fericire nu-i chiar asa. Cum ziceam mai sus n-am vazut seria originala "Star Trek", dar am vazut filmele de lung metraj, din care primele sase merg pe aceeasi linie = au ca protagonisti pe capitanul Kirk & compania, al saptelea film realizand legatura cu "The Next Generation" = Picard & co. "Star Trek" (2009) se intoarce la origini, adica la prima misiune a lui Kirk in spatiu. Subiectul in sine nu e foarte complex mergand pe o linie principala standard de destroy the evil madman from space. Ma rog, poate mi se pare mie simplist din cauza ca nu e foarte original. In mare daca stau sa ma gandesc, e o combinatie intre cateva teme deja utilizate. Mai exact time travel + distrugeri de planete foarte asemanatoare cu o idee intalnita in ultimele doua serii din "Star Trek: Enterprise", time travel + intalniri intre personaje din perioade/serii diferite care aduce mult cu "Star Trek: Generations - the movie", si ar mai fi si altele in afara de time travel, dar daca mai zic multe nu mai ramane nimic :) . Ideea de fond pana la urma e ca filmul lasa o poarta deschisa pentru o realitate paralela (alta idee reutilizata...) cu cea a lui Kirk & company din seria originala, numai buna pentru continuat franciza si cu alte filme, serii, etc. De fapt, cam asta e si impresia care mi-a lasat-o in final, de episod pilot, film introductiv pentru urmatoarele (nu, nu se termina-n plop, don't worry).

Probabil cea mai de apreciat parte din film e distributia. Cred ca e destul de greu sa gasesti un grup de vreo 6-7 actori (nu i-am numarat exact) care sa para varianta tanara a unui casting dintr-o serie din cate stiu foarte apreciata chiar daca asta a fost acum 40 de ani (fara sa pun filmele la socoteala care au mers pe distributia "veche" pana in '94). Ei, s-a reusit chestia asta, cel putin in ce ma priveste = relativ la ce-mi mai aduc aminte din restul filmelor, e credibila. In al doilea rand dupa distributie, filmul looks & sounds great - fara comentarii in directia asta, iar scriptul in ciuda a ce ziceam mai sus = linie simpla & concepte reutilizate totusi prinde. Probabil "de vina" e si ritmul alert dar in special modul in care se impleteste cu actiunea in sine la nivel de amanunte. Exemplu (light spoiler): daca planeta pe care e "catapultat" Kirk la un moment dat ar fi fost de fire & lava in loc de cold frozen ice ?... efectul pur si simplu n-ar fi fost acelasi 1. pastreaza tensiunea din film si o si calmeaza in acelasi timp 2. adauga variatie la nivel vizual 3. inevitabil fara nici o legatura directa duce cu gandul pe cineva cu mai multa "experienta" in ce priveste Star Trek universe, ca sa nu mai vorbesc de gramezile de fani, la colonia klingoniana inghetata Rura Penthe, loc de exil pentru diversi capitani de pe "Enterprise" in cateva episoade din diverse serii. Is amanunte din scenariu, dar amanunte care pluseaza in ce priveste feelingul general imprimat filmului.

Ceva ce n-am mentionat in introducere cand ziceam ca "Star Trek" e probabil cel mai complex univers SF creat vreodata pentru ecran este ca spre deosebire de multe alte serii aici partea de Sci din SciFi chiar exista. Nush... probabil ai sanse sa stii cam care is principiile de functionare si arhitectura unei nave daca vezi toate episoadele dintr-o serie, sau alt exemplu e elaborarea unui dictionar klingonian complet cu reguli gramaticale si tot tacamul. Ei.. daca in serii ai parte de anomalii spatiale si de tot felul de alte fenomene explicate mai mult sau mai putin stiintific care dau un farmec aparte, filmele si cred mai ales cel de fata merg clar pe directia de more action, less scifi concepts. E de fapt normal de altfel, targetul fiind mult mai extins si fiind vorba de doua ore nu de o serie intreaga. Asta duce insa la ce ziceam mai sus = desi scriptul prinde, e usor simplist, iar uneori cade chiar in cliseic, pueril si chiar lipsit de sens. Cu toate astea e o gura de aer proaspat pentru orice fan "Star Trek" si un SF above average pentru restul.

Rating: 4 out of 5