Jumanji: Welcome to the Jungle (2017)

Nu-mi aduc aminte prea multe despre "Jumanji" (1995). Doar ca mi-a placut la vremea aia. Nu-mi aduc aminte foarte multe nici despre "Zathura" (2005). Doar ca mi-a placut mai mult decat "Jumanji". Sunt sigur ca n-o sa-mi aduc aminte prea multe nici despre noul "Jumanji: Welcome to the Jungle" (2017). Decat ca probabil e mai slab ca primul, si clar mai jos si ca "Zathura".

Versiunea noua nu pare sa fie un sequel la cea veche, mai degraba ar merge spre remake. Board game-ul "blestemat" e inlocuit cu un arcade vechi de consola care absoarbe jucatorii intr-o jungla unde trebuie sa duca la capat misiunea de a salva Jumanji (= jungla). E evident ca intr-un film de genul asta trebuie sa accepti un nivel de "SF", dar cumva toata bucata cu prinsul/trecerea in joc pare parca prea puerila... Nu stiu, varianta initiala, ca si dulapul din Narnia, sau ca sa fim mai aproape de situatia curenta arcade-ul din "TRON" mi s-au parut mult mai... credibile. In fine... Pe partea pozitiva, lasand introducerea la o parte, ideea de arcade blestemat in care esti prins ofera mult potential. Fiecare jucator are un avatar in joc destul de departe de forma reala. Avem numar de vieti si ideea de respawn. Avem puteri si vulnerabilitati. Din pacate chiar daca filmul acopera multisor din toate astea destul de bine, parca pierde la scenariu. Glumitele cateodata merg, cateodata nu. Dialogurile au un target clar in zona de varsta 10-16. Nici povestea nu ofera prea multe surprize - fuga de cei rai spre obiectivul final e ideea de baza permanent prezenta.

E curios cum "Jumanji" cel nou a prins totusi suficient la critica cat sa nu fie chiar tarat prin noroi. Presupun ca tine mai mult de politically correctness decat de cat de grozav e filmul. "Journey to the Center of The Earth" spre exemplu in aceeasi nisa e undeva la 61 pe RT comparativ cu 77-le de aici, si cred ca e totusi ceva mai bun. Dar na... in zona family/kids movie I guess it works.

As fi preferat sa inchei totusi 2017 cu ceva mai rasarit, dar din pacate nu cred ca mai am timp sa mai vad vreun film si sa-i mai si scriu intrare pana-n ora 0:00 dintre ani... asa ca that's it for now. Nu pot sa nu remarc ca e primul an, dupa 10 de blog, cand nu am avut un film cu rating maxim. Poate am ajuns eu prea picky... Poate am imbatranit si nu mai rezonez cu ce iese pe ecrane... Poate nu mai am timp sa vad suficient sau sa-mi aleg ce sa vad... Anyway, La Multi Ani! & hopefully next year will be better ;)

Rating: 2.5 out of 5

Wind River (2017)

De la prima scena "Wind River" mi-a adus aminte de "Winter's Bone". Avem acelasi aer de realitate dura, locatie izolata, comunitate care se descurca la limita saraciei, politie putina, infractionalitate necontrolata. Asemanarile se cam opresc insa aici. Povestea e diferita. In "Wind River" totul pleaca de la un cadavru al unei tinere de 18 ani, cu urme de viol, gasita inghetata undeva la cateva mile de orice locuinta, in mijlocul unei rezervatii indiene din Wyoming. Descoperirea e facuta de un vanator din zona, care alerteaza seful politiei locale, care cere prezenta FBI pentru investigarea cazului. Ce urmeaza e o drama cu accente de crime thriller (nu invers, cum ar parea poate la prima vedere). Mai exact avem un accent mult mai puternic pus pe contextul geografic-social, de la furtuna de zapada din start pana la obiceiurile specifice comunitatii. Partea care tine de crime/thriller e relativ liniara, spre deosebire de exemplu de "Winter's Bone" ca tot l-am amintit. Ca sa mai fac o paralela, Taylor Sheridan care a regizat si scris "Hell or High Water" e responsabil de ambele si aici, si se simte acelasi stil, totul fiind lucrat destul de minutios la nivel de detaliu. Concluzie: daca vrei o mystery story probabil nu-i cea mai buna optiune, dar pentru un film de compozitie e highly recommended.

Rating: 3.5 out of 5

The Foreigner (2017)

"The Foreigner" e unul din putinele filme vazute de o bucata buna de timp incoace care ascunde ceva mai mult decat lasa sa transpire in trailer. Si e de bine... Altceva de bine e prezenta lui Jackie Chan intr-o productie vestica care nu e in registrul comic. Sau altfel zis, ai ocazia sa vezi si cealalta fata a actorului, care in afara de remake-ul la "Karate Kid" sa zicem, nu prea a mai avut roluri dramatice in filme made outside Hong Kong.

Filmul e o ecranizare dupa un roman thriller. Avem un imigrant asiatic, proprietar de mic restaurant in Londra, a carui fiica e ucisa intr-un atentat cu bomba de catre o factiune noua a IRA care incalca acordul de ne-agresiune cu guvernul britanic. Omul nostru nu se multumeste cu raspunsul autoritatilor ca mai dureaza pana sa dea de atentatori, si decide sa se ocupe singur de problema. Iar asta implica o deplasare in Belfast si contactul cu vice-premierul local (Pierce Brosnan) fost membru IRA, care pare sa nu stie nimic. Dar "the Chinaman" vrea nume. De aici incolo se despart doua linii care se tot intersecteaza pana in final. Pe de o parte avem o poveste de revenge, in care un chinez pe la 60 de ani se ia de toata IRA (sa zicem ca exotismul situatiei si modul de constructie al actiunii iarta cliseul de background in fortele speciale). Pe de alta parte avem un thriller politic cu multe ite destul de bine inchegate (partea de surpriza, care prefer sa n-o detaliez).

Si ca productie filmica stam bine. Pe langa doua roluri excelente ale lui Jackie Chan si Pierce Brosnan ar fi de remarcat montajul, in special cel de sunet, care e sustinut bine si de o coloana sonora surprinzator de potrivita pentru cat de minimalista e compozitia. Ca impresie de final, partea de revenge story, care ca mai totdeauna e relativ catchy prin nisa din care face parte, e mult mai difuza si non-violenta as zice decat ai crede, surprinzator chiar fata de cealalta linie a povestii. Which again, e de bine :)...

Rating: 4 out of 5

Paths of Glory (1957) / Cross of Iron (1977)

Am ceva timp de cand vreau sa pun "Paths of Glory" si "Cross of Iron" intr-o intrare side-by-side, suficient cat sa fi uitat cam tot din ce-aveam de scris. Intamplator, am vazut anul asta ambele filme, ambele incadrandu-se in nisa anti-war. "Paths of Glory" e printre primele filme a lui Kubrick, in timp ce "Cross of Iron" e un indie-movie al lui Sam Peckinpah (probabil cel mai underrated regizor al anilor '70). Ambele filme sunt ecranizari si ambele filme au aceeasi tipologie comuna de antagonist - un ofiter de rang superior, a carui obiectiv principal in situatie de razboi e un "quest for glory" si (pana la un punct) aceeasi tipologie de personaj principal - subofiterul satul de razboi pentru care gloria = zero in situatia data.

In "Paths of Glory" avem de o parte un general francez in timpul WW1 care la un indemn discret venit din partea comandamentului armatei decide sa sacrifice estimativ mai bine de jumatate din efectivul comandat pentru cucerirea unei coline, obiectiv strategic, aducator de lauri si de o posibila promovare. De cealalta parte, un colonel care ar trebui sa duca ordinul la capat, dar esueaza soldatilor fiindu-le imposibil sa inainteze prin focul inamic; consecinta - trebuie sa aleaga 3 soldati, cate unul pe companie, pentru curtea martiala pe motiv de lasitate. In "Cross of Iron" avem un capitan al armatei germane, dintr-o familie aristocrata prusaca, care in ultimele zile ale WW2 cere detasarea in zona frontului pentru ca nu concepe iesirea din razboi fara obtinerea unei cruci de fier pentru bravura. De partea opusa e un sergent, in comanda unei grupe de soldati responsabili de salvarea companiei din situatii aparent fara iesire, care refuza sa minta pentru citarea superiorului privind conducerea unui asalt.

Apropierea dintre filme e interesanta, nu neaparat prin perspectiva situatiei de razboi, ci mai mult ca alte idei generale: relatia sef-subaltern, lumea in care traieste fiecare vazuta de sus si din teren, abordarea de impossible tasks, etc. Similitudinile au insa si o limita, filmele fiind aparte unul de altul ca feeling general, iar personajul ancorat in realitatea efectiva luand-o in directii destul de opuse de la un moment incolo. (Spoilers) Unul din personaje e un nebun loial pana ce scarba acumulata atinge limita, celalalt e individul tot scarbit dar calculat care incearca tot ce poate pentru rezolvarea situatiei in limitele existente. In "Cross of Iron" sergentului i se ofera solutia de a-si acuza superiorul si n-o face. In "Paths of Glory" colonelului i se refuza orice incercare de aparare. Care abordare e cea corecta?... :) O sa ma rezum doar la a mai zice ca poate ordinea de vazut e bine sa fie invers cronologica ;) si pentru ca "Cross of Iron" mi se pare un film mult mai dur decat "Paths of Glory".

Rating:
Paths of Glory - 3.5 out of 5
Cross of Iron - 3 out of 5

Possession (2002)

Old movie, short entry: Intre o raceala care nu se da dusa, rapoarte de final de an, unsolved family issues si alte treburi casnice, care inca o data mi-au confirmat ca 25 decembrie e zi de backup pentru probleme neterminate si sa nu-mi mai fac alte asteptari ca n-ajuta la psihic, am zis sa caut un film mai in ton cu perioada. N-a prea iesit nici asta... "Possession" e un romance vechi, siropos, care m-a indus in eroare prin calificarea aditionala de "mystery" care o are pe IMDb. Avem un cuplu format de un asistent american intr-o catedra de literatura de prin UK (Aaron Eckhart) si un doctor din alta catedra de literatura tot de prin UK (Gwyneth Palthrow) care pornesc pe urmele unei legaturi amoroase tinuta secreta de un poet britanic (fictiv) de prin secolul 19, a carui opera aparent dedicata sotiei avea alt target... (sau asta se lasa de inteles printre randuri pana la finalul filmului). Toata povestea are un iz academic de Indiana Jones in varianta literara = tot felul de versuri criptice care ne duc prin diverse conace parasite, cascade izolate, pana la dezgroparea unui mormant. In plus mai avem si un grup rival hunting for the "academic treasure", evident in scopuri de foloase personale = fame & glory pentru descoperirea literara a secolului (nu e foarte clara diferenta cu primul grup din punctul asta de vedere..., dar na, trebuia ceva sa mai dinamizeze un pic actiunea). Pe langa partea prezenta, pentru amatorii de romance pur avem povestea de secol 18 in flashbacks. Cu riscul sa par insensibil, toata istoria e atat de terna incat principala calitate e cea de somnifer... motiv din care de altfel am vazut filmul in 3 reprize. In concluzie, poate rezumatul si ideea in sine o fi sunand cat de cat ok, dar scenariul e mult mai slab... Enough said.

Rating: 2 out of 5

Star Wars: Episode VIII - The Last Jedi (2017)

Let's make this quick: SW VIII e mai bun decat SW VII - SW VIII nu e mai bun decat SW II, III, IV, V, VI. Da, mai bun si decat I - dar mai slab ca II, ma rog... eu acolo il plasez, acuma si ceva motive...

In primul rand pe partea de plusuri, avem o poveste clar mai bine inchegata decat in episodul anterior in ciuda unor critici care sustin ca-s prea multe twisturi care te deruteaza. Incep sincer sa am indoieli majore ori despre media coeficientului de inteligenta a criticii din State, ori despre cate filme vazute au la activ. Probabil ca in primul film care-l vezi vreodata is multe twisturi... don't know, that was loooong ago - eu aici am vazut unul si-atat (no spoilers), restul erau previzibile. Sincer sa fiu, chiar e unul (well... light spoiler) legat de o schimbare in personajul principal negativ care speram sa nu se-ntample, but was there... Ceea ce ma duce la primul minus ramas din filmul anterior - raman la opinia ca Adam Driver e o alegere proasta pentru main villain, si in special si personajul e construit slab. Putem lua toate personajele majore negative din Star Wars: Darth Vader, Darth Sidious, Snoke si chiar si cele de rang mai jos: Count Dooku, Jabba, pana si Boba Fett. Exista o credibilitate care un pusti razgaiat cu o sabie care la nervi pocneste cu pumnul in pereti n-o are. Modul cum a fost construit Anakin Skywalker = Darth Vader in episoadele I-III pana ce a cedat catre Dark Side in final e hat departe de ce-avem aici. Iar interpretarea de lemn atat de criticata a lui Hayden Christensen de-atunci era mult mai credibila vis-a-vis de "interior struggle" decat grimasele fortate care se servesc acum. In fine.. Let's stop here cu asta. Ce mai avem...

Mai avem multe clisee, ceea ce era de asteptat deci let's give it a pass. Scenariul e ok. Mai avem un montaj extrem de slab pentru nivelul asta de film. Exemplul I: inteleg ca n-avem nevoie de chiar toate detaliile, dar avem cel putin o scena in care se simte nevoie de ceva intermediar pentru a sti totusi cum au ajuns personajele prezente acolo. Exemplul II: Carrie Fisher a trecut in alta lume anul asta, si presupun ca o parte din scene au fost montate dupa cu/fara Leia digitizata - n-ar fi o problema, daca nu s-ar vedea cel putin intr-o ocazie ca avem o suprapunere de personaje (dar na... poate la 3D e mai greu sa iei in calcul ce unghi de privire are un actor). In fine... m-as putea lega pana si de cat sens are titlul ca sa fiu carcotas :) dar as prefera parca sa inchei intr-o nota pozitiva. Exista si ceva ce cred ca e peste ce-am mai vazut in Star Wars pana acum, si anume rolul facut de Mark Hamill care nu m-a impresionat niciodata foarte mult ca actor (nu ca ar fi slab, dar sa fim fair... cariera omului e in mare parte formata din voice-overs). M-a mai surprins o data in "Sushi Girl", dar credeam ca a fost o exceptie. A doua a fost aici. Probabil a contribuit si scenariul, care ne duce la un main swordfight care ramane memorabil (mai ales prin scena dinainte). Dar enough spoilers ;) ...

Rating: 3.5 out of 5 ( ca sa fim totusi un pic peste Episode VII :P )

Winter-Spring 2017-2018 Movie Preview Part 2

Hai sa trecem repede si prin ce se anunta pentru primavara 2018, ca oricum n-avem prea multe trailere lansate inca. Cel putin pentru mine daca exista vreo animatie la anul care sa prezinte concurenta pentru "Early Man", atunci asta e "Isle of Dogs" - out in martie 2018, written and directed by Wes Anderson. Pentru mai multe detalii cred ca e suficienta enumerarea: "Fantastic Mr. Fox", "Moonrise Kingdom", "Grand Budapest Hotel". Ma rog, ca sa fiu fair.. este evident probabil ca filmul aici de fata nu e totusi in aceeasi categorie de target ca varsta cu o animatie tipica Pixar/Dreamworks, si nici chiar cu Aardman stuff ca vorbeam de "Early Man". Dar prea multe discutii... here's the trailer:

"Pacific Rim: Uprising" pare sa nu mai aiba prea multe in comun (in afara the main topic) cu primul "Pacific Rim", mai precis regia, scenaristii, distributia sunt schimbate. Asteptarile mele sunt mult mai jos decat erau la primul film, dar acolo am avut o surpriza care si acum daca ma uit la subiect nu prea pot sa mi-o explic. As putea sa sper la acelasi lucru aici, dar totusi acolo aveam un Guillermo del Toro in spatele productiei, aici...

Despre "Ready Player One" prima chestie care imi vine s-o zic e ca-i primul SF al lui Spielberg de la "War of the Worlds" incoace. A doua chestie care-mi vine s-o zic e ca sper sa nu fie ca "War of the Worlds" :| ...

"Rampage" pare un soi de King Kong meets Sharknado meets Insert-your-favorite-giant-creature-here. Sau genul de summer movie care pare sa nu prinda chiar asa bine si-i lansat pana la urma pe-unde se gaseste un slot fara concurenta prea mare (in cazul de fata aprilie).

Incheiem in mai cu urmatorul "Avengers: Infinity Wars". Nu ma mai obosesc sa-mi exprim parerea despre super-hero movies si mai ales Marvel (altceva n-am avut din pacate anuntat pe luna asta).

Winter-Spring 2017-2018 Movie Preview Part 1

Fara sa ma lungesc cu un intro pentru un post care ar fi trebuit sa-l scriu acum vreo 3 saptamani, incepem runda asta de preview cu "The Shape of Water". Cu un limited release deja la inceput de decembrie e cea mai recenta productie marca Guillermo del Toro. Din primele recenzii, pare sa se apropie ceva mai mult de nivelul "Pan's Labyrinth"/"Pacific Rim"/"Hellboy" din perioade mai bune a respectivului, cel putin comparativ cu precedentul film regizat si scris - "Crimson Peak", de care prefer sa nu-mi aduc aminte.

Evident, capul de afis al lunii curente e "Star Wars: Episode VIII - The Last Jedi". Dar mai multe despre asta intr-o intrare viitoare.

"Downsizing" e cel mai recent film scris si regizat de Alexander Payne ("Sideways", "Descendants", "Nebraska"). Pare la prima vedere sa fie o prima departare mai spre light SciFi, de zona relativ standard a filmografiei de pana acum. Desi daca stam sa ne gandim ca in toate cele amintite locatia de desfasurare a avut un rol principal ...

Incepem ianuarie 2018 cu "Proud Mary". Sau o alternativa feminina la "John Wick". Speram intr-o productie ceva mai bine legata decat ultima tentativa = "Atomic Blonde"...

Chiar daca studiourile Aardman au mai scos animatii pentru big screen, ultima regizata de Nick Park - "The Curse of the Were-Rabbit" a avut release-ul tocmai in 2005 (la 5 ani dupa "Chicken Run"). He's finally back: "Early Man". Tot ce ma tem e sa n-am asteptari mult prea mari dupa atata vreme, desi trailerul nu arata rau.

"Day of the Dead: Bloodline" este al doilea remake pe care-l vedem dupa un zombie-horror clasic al lui George Romero. Primul a fost "Dawn of the Dead" in varianta lui Zack Snyder din 2004, si n-a iesit rau deloc. Aici insa parca am ceva indoieli, filmul fiind condus de un tip - Hector Vicens - fara prea multa experienta in spate (nu ca Snyder ar fi avut cine stie ce CV in 2004...).

Desi in ultima vreme apetenta mea pentru horrors a scazut drastic, inchei preview-ul de iarna tot cu ceva care mi-a atras atentia in zona asta. In februarie avem release-ul pentru "Winchester", care vine cu un background interesant. Exista o casa undeva prin U.S. care a tot fost construita si neterminata timp de cateva zeci de ani, fiind la ora actuala obiectiv turistic si considerata probabil printre cele mai ciudate cladiri din lume. Proprietara a fost vaduva fabricantului de carabine cu acelasi nume. Povestea de la care pleaca filmul e reala, desi ma astept sa fie evident exagerat de romantata. In orice caz, has something different...

Population 436 (2006)

"Welcome to Rockwell Falls. Population 436" e tagline-ul care deja anunta un scary movie. Avem aici un alt indie, relativ vechi, care isi arata varsta poate chiar un pic mai mult decat o are. Tehnic e un horror, practic anuntul ala de scary movie cam ramane la stadiul de anunt. Nu ca as avea o problema, dar filmul e destul de ... sec, ca alta caracterizare mai buna n-am. Povestea merge cam asa - un tip care lucreaza la evidenta populatiei face o vizita de lucru in Rockwell Falls = middle of nowhere, unde e primirea initiala cu ostilitate se transforma radical in cateva ore. Radical mergand pana la nivelul de a primi "buna ziua" pe strada de la fiecare locuitor. Evident omului nostru nu-i trebuie mult sa se prinda ca something's fishy, mai ales ca nu pare sa gaseasca pe nimeni care sa-i explice de ce in registre apare de 100 de ani incoace 436 la numarul de locuitori. Raspunsul vine in film. Ce pot eu sa mai zic e ca premisa e destul de originala pentru un horror. Pacat ca e stricata de cateva scene trase rau de coada (inclusiv un romance care te face sa dai ochii peste cap again & again & again...).

Rating: 2.5 out of 5

Session 9 (2001)

Old movie - short entry: "Session 9" e un exemplu de horror in sensul real de horror, nu genul de action tipic deghizat in horror = mult sange, tipete si subiect stupid. Nu e chiar "It Follows", dar cred ca de doi ani si jumatate n-am mai vazut altceva care sa transpire o atmosfera mai apasatoare decat ce-am vazut aici. Filmul a fost turnat in ceea ce se pare ca e chiar un fost azil aflat in paragina, Danvers State Asylum, o cladire care din punctul meu de vedere bate orice alt haunted/creepy place pe care l-am vazut in vreun film. Si da, intra si Overlook Hotel din Shining aici... Povestea de start nu e foarte complexa - o echipa de 5 oameni pentru curatare/decontaminare pentru constructii cu azbest e contractata pentru a se ocupa de cladirea mai sus amintita. Ca detaliu de intriga, seful echipei ofera un timp aparent imposibil de o saptamana pentru obtinerea contractului. De aici incolo cam orice as zice ar fi un spoiler. Things go bad evident... si iar evident avem ceva rau in cladirea respectiva. Actiunea e prezentata intr-un stil clasic, pe zile, ceea ce e unul din punctele care parca isi pierd sensul avand in vedere ca nu ajungem decat pana la vineri (na ca tot am dat un spoiler...). Ce e fain e ca fiecare personaj din film e lucrat cu atentie, scenariul exploatand bine temerile personale mai mult sau mai putin evidente. Atat de bine, incat am ajuns (again...) la concluzia ca am cam imbatranit pentru horror-uri de efect psihologic, e suficient de stresanta everyday life. Ce nu-i fain insa e ca filmul, un indie de altfel, e cam nefinisat lasand destul de mult la interpretarea privitorului. Inclusiv ceva-ul ala rau de mai sus, cel putin in parte - desi faptul ca n-avem o clarificare contribuie la a face filmul mai real, si implicit mai scary. But, enough spoilers :) ...

Rating: 3 out of 5

10 years of blog & Stargate: Atlantis

Am cateva minute bune de cand ma uit la o pagina goala si n-am idee ce as putea sa scriu la 10 ani de blog. In afara ca ma mir ca inca nu l-am inchis. Cica Romania ar fi tara Europeana cu cele mai putine cinema-uri pe cap de locuitor. Dar cum nu mi-am batut capul sa capitalizez blogul pana acum probabil n-are foarte mare importanta. Departe de mine insa intentia de a face intrarea aniversara una politica si cum parca vad ca urca si potentialul depresiv mai bine facem o trecere spre subiectul filmic...

Why "Stargate: Atlantis"? In primul rand de regula ma chinui ca la cateva momente din an = prin apropiere de sarbatori si la ziua curenta, sa gasesc un film care chiar merita recomandat. Am incercat sa "pastrez" "Toni Erdmann" pentru ocazia curenta pe baza de ratinguri, premii, etc., samd, dar dupa ce l-am vazut am decis ca nu prea merita efortul sa-i dedic o intrare (cu atat mai mult cea de azi). In concluzie am cam ramas descoperit... Am ajuns la "Atlantis" pentru ca mi-e cel mai la indemana subiect. Stiu ca seria e incheiata de multa vreme, numai ca la mine e in plina desfasurare = de asta vara am reluat sezonul 2 de pe unde ramasesem prin... 2007 parca? (ca tot ne invartim in jurul lui "10 ani").

Foarte multe nu am insa de zis, pentru ca e prea mult de zis. Pentru cine e pe dinafara de universul "Stargate", ideea de baza: porti stelare prin univers conectate prin worm holes + travel between them. Pentru mai mult context watch the movie - "Stargate" (1994) - probabil unul din putinele filme decente ale lui Roland Emmerich (eu am numarat doua) & follow up with "Stargate SG1". "Atlantis" e un spin-off in care Terra isi stabileste o baza de operatiuni in orasul care da numele seriei - o ramasita a unei civilizatii (the Ancients) mult avansata dar disparuta din galaxia respectiva dupa un conflict cu "wraith", sau altfel zis o rasa care aduce a alien vampires (fara sange si dinti, dar mai fiorosi la infatisare). Ma rog, pe parcursul seriilor mai apar si alti inamici, dar cum am zis.. ar fi prea mult de povestit.

Nu stiu daca e din motivul ca am reluat "Atlantis" undeva pe la inceputul verii si m-a ajutat sa-mi mai curat mintea de o serie de probleme aparute care au sarit nivelul standard de stress, dar cea mai buna caracterizare care o pot da e ca "it grows on you". Initial scenariul a multe episoade din sezonul 2 mi s-a parut slabut. Pe langa asta mai ai si o diferenta vizibila intre ce insemna nivelul de productie TV acu' 10 ani si pe unde este acuma. Dar incet, incet calitatea scriptului a mai crescut, si a devenit genul ala de serie buna din cand in cand pentru o pauza la creier: episoade relativ scurte (~40 minute) + o serie de personaje care iti devin familiare + de regula fara extrem de mult impact emotional (desi exista cateva episoade care fac o exceptie strong) + o doza suficienta de umor pentru un action SciFi. Ca si concluzie, as putea risca o comparatie a "Atlantis" cu "MASH" dintr-un punct foarte personal de vedere, evident pastrand proportiile (sau mai exact subliminalul din "Atlantis" vs la propriu in "Mash") = in ambele un episod e o doza buna ca sa vezi viata mai light ;)

Revolver (2005)

Old movie, short entry: "Revolver" e un film de Guy Ritchie care mi-a scapat la timpul lui, si de care mi-am amintit dupa "King Arthur". Actiunea e plasata in contextul preferat al regizorului = mafia locala (de unde o fi ea), desi ce avem aici e intr-un registru destul de diferit de mai cunoscutele "Snatch", "Lock, Stock...." si chiar si mai aparte decat "Sherlock Holmes". Jake Green (Jason Statham) iese din puscarie dupa 7 ani de carcera din cauza unui sef de clan, Dorothy Macha (Ray Liotta). Fara prea multa intarziere incearca sa-si incheie socotelile cu respectivul punand la cale o schema de a stoarce bani de la cativa din membrii bandei. Povestea e super-elaborata si detalii primesti pe parcurs in film. O parte mai putin buna e ca daca pana spre jumatate actiunea e relativ clara, de la un punct incolo trece intr-un bizar care aproape as zice ca rivalizeaza cu "Night Watch"-ul din intrarea trecuta. Trecem de la thriller la o psihanaliza undeva intre "Fight Club" si "The Usual Suspects". E probabil un film care cere mai mult de o vizionare ca sa te prinzi de toate itele si de cateva din scenele iesite din normal. Toata treaba asta ar fi probabil de bine daca 1) subiectul n-ar deveni asa de incalcit incat o explicatie care o gasesti pentru ceva cam neaga altceva 2) n-ai vedea un twist de final venind de pe la jumatate si 3) (subiectiv) nu ti-ar lasa o impresie de film mai cu pretentii decat e. In orice caz, nu-i chiar de ignorat, chiar si pentru side stuff ca probabil singurul film in care l-am vazut pe Jason Statham jucand o scena de calibru suficient pentru un "best actor award".

Rating: 2.5 out of 5

Night Watch (2004)

Fara legatura intentionata cu sarbatorile importate de sezon, am ajuns si eu dupa multa vreme sa vad in sfarsit "Night Watch", prima parte dintr-o "trilogie" ruseasca (asa zice afisul) care din ce stiu s-a oprit pana la urma la doua filme. Productia il are la carma pe Timur Bekmambetov ajuns mai cunoscut ulterior dupa ce a avut cateva vizite pe la Hollywood pentru "Wanted", "Abraham Lincoln: Vampire Hunter" si ultima versiune de "Ben Hur". De fapt astea se pare ca au venit ca urmare a succesului filmului de fata, care pentru mine intra intr-o nisa foarte restransa a productiilor care nu prea au nici o noima, dar cumva au reusit sa ma tina cu ochii pe ecran.

Exista o poveste care pune de o parte si de alta fortele luminii si a intunericului aflate intr-un soi de armistitiu cu niste reguli nu foarte clar definite (nimic nu-i foarte clar in filmul asta). Avem si o serie de agenti umani de partea luminii care pot vedea alti agenti invizibili care iar nu-i clar cat de umani is, dar pe scurt au rolul sa mentina ordinea asta. Anton, un tip recrutat in tabara buna se trezeste implicat intr-o operatiune de salvare de la dezastru a unui avion care s-ar prabusi daca un blestem aruncat asupra unei blonde ce locuieste intr-un bloc turn nu e desfacut. In paralel, ar trebui sa aiba grija ca fiul lui care nu-i al lui sa nu ajunga hrana la vampiri. Daca tot rezumatul asta pare deja undeva intre prea incalcit si semi-absurd, trust me e mult mai inteligibil comparativ cu derularea actiunii din film. Avem un soi de suprarealism a la "Fisher King" de Gilliam combinat cu o nota de "apocalypse is coming" care seamana cu un mix intre "End of Days", "Omen" si "Warlock II: The Armageddon" (ultimul poate e cam obscur, dar isi are locul lui pe lista).

Filmul sta foarte bine la capitolul vizual si audio. La cat de ok e imbinata atmosfera de final de lume care se desfasoara concomitent cu o seara normala in Moscova, aproape ca i se pot ierta reclamele gratuite la Nescafe. Probabil e o parte din ce m-a tinut treaz cat sa-l vad pana la capat. Chiar si asa am ceva dubii ca o sa mai am rabdare si pentru "Day Watch" (partea a doua) care presupun ca ofera o finalitate mai clara.

Rating: 2.5 out of 5

Blade Runner 2049 vs PKD's Electric Dreams

"Electric Dreams" e o serie lansata recent de Channel 4 in UK in care fiecare episod are la baza o povestire scurta de Philip K. Dick. "Blade Runner 2049" e continuarea ecranizarii din '82 dupa "Do Androids Dream of Electric Sheep?" a aceluiasi P.K. Dick si probabil nu are nevoie de prea multa alta introducere. Ce e nevoie poate e un pic de context...

1) Contrar opiniilor generale "Blade Runner" (ala vechi) nu mi s-a parut niciodata o capodopera. E bun si atat. Ca story, avand in vedere cat pierde din materialul scris de baza, as putea zice ca merge chiar spre average.
2) Ce am apreciat intotdeauna la "Blade Runner" e partea vizuala si sonora. Pe cat pierde ecranizarea la subiect, pe atat e de aproape restul ca atmosfera de ce inseamna P.K. Dick.
3) Cel mai mare plus la "Blade Runner", si care mai atenueaza din lipsurile din poveste, e nota de mister care o lasa.

Acuma, despre "Blade Runner 2049": 1) ramane valabil - un film ok, dar sorry - no masterpiece here; clar nu mai avem treaba cu PKD din pdv material scris, dar asta deja nu mai e o problema mare (era de asteptat oricum)... 2) din fericire se pastreaza cat de cat, desi o sa ma plang si aici... si 3) all is lost, sau na... 99%.

O sa ma folosesc ca pretext de 3) ca sa nu discut nimic despre poveste. Si-asa e prea... "clarificata" sa zicem. Problema majora e la regie. Filmul are mult prea multe lungimi care nu-si au locul. Inteleg ideea de "building momentum" pentru o scena si nevoia de a scadea ritmul dupa altele, dar aici e extrem de overused tehnica asta. Mi s-au inchis ochii de doua ori in primele 40 de minute de film (e drept ca eram si obosit). Dupa, a reusit sa ma tina treaz, dar n-a reusit sa nu ma faca sa ma uit la ceas. In plus, tot ceea ce tine de vizual si audio e afectat indirect de scenele astea statice lungite. E una impresia care ti-o lasa un cadru de tranzitie = mediul inconjurator distopic, cu filtre de imagine si un fundal sonor de synth (care aduce mai mult a Brad Fiedel decat a Vangelis, dar anyway, merge) daca il vezi o data pentru cateva secunde si alta daca e lungit la minute sau mai rau, repetate secvente de gen cu o frecventa apreciabila. E exact acelasi lucru ca intr-un "Transformers" de Michael Bay - daca ai avea una bucata explozie in tot filmul poate ai putea remarca gradul de detaliu la bucatica de srapnel sarita din rotile lui Optimus Prime si cat de tare e echipa de VFX. Dar cand ai o suta de explozii e probabil mai tentant sa-ti calculezi daca ai timp sa fugi sa-ti mai iei un popcorn pana mai avanseaza si story-ul un pic.

Comparatia e prea dura intr-adevar, aici n-avem explozii, nu-s 100, si oricum tehnic filmul e impecabil, deci macar la o prima vizionare cred ca din pdv vizual cel putin nu plictiseste. Pe de alta parte, fragmentarea actiunii cu lungimile de care ziceam e acolo, iar de asta nu scapa. Si aici ajung la comparatia cu "Electric Dreams", sau cum ar fi putut fi "Blade Runner 2049" mult mai bun decat e. Un episod din "Electric Dreams" are pana intr-o ora in care avem o poveste care cel putin in prima, a treia parte si a cincea parte, e comparabila ca amploare sa zicem cu ce avem in BR2049. Nici "Electric Dreams" nu tine foarte mult la originalul scris, si evident nu putem compara un buget de serial englezesc cu o super-productie de Hollywood. Si totusi chiar si asa ideea de alternate reality, de faptul ca lucrurile nu-s totdeauna cum par a fi, de escape din existenta curenta, care e un motiv de baza in tot ce tine de PKD, mi se pare mult mai bine transmisa in "Electric Dreams". O fi poate si modul de a lasa loc la o interpretare deschisa care in BR2049 se cam pierde la final iar in ED e aproape in fiecare episod acolo. Dar in special e continuitatea pe care o ai, sau mai bine zis lipsa de scene moarte. Deci tot lungimile is vinovate :)...

Rating: 3 out of 5 (for "Blade Runner 2049", "Electric Dreams" is still open ;) ...)

King Arthur: Legend of the Sword (2017)

Still recycling summer movies... sau mai exact "Snatch" meets "GoT" = "King Arthur"... sau mai exact asta ar fi vrut sa fie dar din pacate nu-i nici alba nu-i nici neagra...

Cand am auzit ca iese o varianta de Camelot related stuff regizata de Guy Ritchie mi-am facut ceva sperante. Dupa ce-am vazut filmul (sau mai exact in timp ce) am realizat ca baza de fantasy nu-i asa usor de cuplat cu stilul regizoral si mai ales scenaristic al omului cum a fost baza de classic crime story din "Sherlock Holmes". Pur si simplu nu se pupa contextul cu seriile specifice de short witty lines, atmosfera de ghetou londonez, montajul alert cu scene scurte si flashback-uri frecvente si altele. Povestea in sine e ok. Arthur isi pierde parintii la o varsta frageda in urma unui conflict pentru coroana si ajunge sa fie crescut intr-un bordel din vechea Londra. In liniste si pace. Pana ce ajunge la o varsta suficient de avansata cat sa para o problema unchiului malefic (un Jude Law care pare sa nu imbatraneasca ... probably the dark magic). Restul e mai mult sau mai putin telenovelistic. Nu vreau sa dau mai multe spoilers.

Evident e departe de materialul original scris, dar pana la urma e o adaptare in regula, destul de dark si care se vrea cu un aer ceva mai ancorat in real, cel putin comparativ cu "Excalibur"-ul lui John Boorman, care probabil ramane referinta in nisa "knights of the round table". Problema e punerea in scena cum ziceam, care parca e prea haotica si pierde mult din cauza asta la cat impact are. Nu prea apuci sa empatizezi cu nici un personaj, si nici sa detesti vreunul. Nu ma mai leg si de scenele absurde, sau de cele de fighting lungit peste limita de maraton la dat cu sabia. Eu raman la reperul meu in zona asta.. care nu-i "Excalibur" (care-i la polul opus, prea metaforic), ci mini-seria TV "Merlin" cu Sam Neill. Ultimele zece minute de-acolo merita mai mult decat tot ce-avem aici...

Rating: 2.5 out of 5

Trapped (2017)

To let it go or not to let it go?... that is the question. N-are treaba cu "Trapped" care e alt film reciclat de prin ce-am mai apucat sa vad anul asta, ci cu blogul... Da' de vreme ce inca mai chinui o intrare probabil e "not to let it go" deocamdata...

Deci "Trapped"... E pesemne singurul film indian pe care am avut rabdarea sa-l vad in ultimii 10 ani cred. Fara sa am surpriza (spoiler alert!) ca incepe careva sa danseze intre doua scene. Deci pentru cine mai are alergie la musicals, si mai mult la varianta de Bollywood, don't worry, you're safe. The story: avem un love at first sight intre un tip si o tipa care lucreaza in aceeasi companie, cu problema ca el e cam sarac lipit si respectiva are o casatorie deja aranjata (na... ceva intriga indiana trebuia sa avem). Face omul ce face si o convinge oarecum sa-si schimbe optiunea in ideea ca gaseste o casa pentru ei. Care casa la bugetul disponibil e o chirie la negru intr-un apartament spre ultimul etaj dintr-un bloc turn semifinisat, pustiu, care n-a mai fost dat in folosinta. Numai ca nu mai apuca sa-i zica ... Pentru ca la prima vizita de aranjare a noului camin, reuseste sa ramana blocat pe dinauntru. Fara vecini. Fara baterie la telefon. Fara curent. Fara apa. Fara mancare. In varf de bloc. Cu un soi de portar surd si absent la parter care doarme toata ziua. There you have it... Intriga perfecta pentru un film care sa te tina lipit. Din pacate rezultatul n-a fost chiar rau, dar clar sub asteptari. Cam atat, pana data viitoare ...

Rating: 3 out of 5

Chasing Rabbits ... 2017 ... or whatever year edition

Nu mai tin minte daca am scris sau nu o intrare taguita "Chasing Rabbits" anul trecut. Ce tin minte e ca am scris una in 2015, in acelasi hotel de pe langa Otopeni pe unde stau acu', tot cu un zbor programat a doua zi dimineata devreme si putin timp de dormit dar lipsa de somn. Habar n-am ce-am scris atunci, dar stiu ca tura asta o sa incerc ceva mai concis poate ca in precedentele.

Fact: some (apparently random) stuff happening in life can be really stupid and maybe unfair.
Idea: fix that.
Tool: time machine.

Acu' putem filosofa mult si bine pe tema "playing God" sau "messing with the karma". Am zis concis - iar concis... karma has its way to get stuff balanced. Deci daca "the fact" + "the idea" nu-s fair enough in aplicare... karma will hit back... eu cel putin asa zic. Now, let's chase the main rabbit = "the tool" ...

As putea incepe sa bat campii cu bruma de fizica care o mai stiu, dar m-as opri repede, si oricat de repede m-as opri probabil tot as zice multe prostii. Asa ca in loc de "how to build it", sa incercam o abordare inversa. Un exercitiu de imaginatie: sa presupunem ca "the time machine" deja exista (that's why is a time machine, right? should abstract away the time around it). Numai ca n-am auzit de nici o raportare a vreunui "Terminator" ajuns din viitor prin vreo bula magica de electricitate. Deci, daca exista, probabil mecanismul e ceva mai .. discret.

Ar fi ceva variante aici - depinde de cat de bogata e imaginatia care o ai :) ... Dar sa luam una si buna: sa echivalam "time travel" cu "send a message". In contextul asta "time travel to the future" l-ai putea considera banal, si deja dezvoltat suficient: de la scrisoare, la e-mail, samd, etc. Ramane intrebarea cum ai putea s-o faci in trecut. Macar la un nivel minim. 1 bit. Un impuls electric care generat la momentul t sa fie interpretabil la t-1. Daca rezolvi asta, cat de limitat o fi ca expresivitate/eficienta, ai avea si partea cu "time travel to the past" = there's "the time machine".

How can you do it?... Don't know :) Daca stiam, life might have been more fair - cel putin in perceptia proprie. Ce stiu e ca n-am prea avut chef de filme saptamana asta, dar ieri la o anume ora si x minute, schimband pe un canal TV am dat peste "Deja Vu" si o replica in care Denzel facea referire la o ora si... aceleasi x minute. Acu' schimband iar canale dau peste "Timecop", probabil filmul cu Van Damme care mi-a lasat cea mai puternica impresie pe cand eram mic. Coincidences can be funny :)... Anyway, ce mai stiu, e ca e enough food for thought pana la urmatoarea vanatoare de iepuri, whatever year edition might that be...

American Made (2017)

"The man who always delivers" (sau ceva pe-acolo) e o sintagma care se tot repeta prin diverse replici din "American Made". Si pe undeva probabil si un motiv pentru care mi s-a parut povestea deprimanta pe final, dar parca n-as elabora prea mult aici... Barry Seal - titlul alternativ de fapt - a fost un personaj real, pilot de aviatie civila care undeva la inceput de anii '80 a ajuns sa lucreze simultan pentru CIA si pentru cartelul Medellin ca traficant de arme, respectiv droguri. Ce avem in film e o istorie un pic romantata a variantei reale, dar suficient de catchy cat sa ma faca sa pierd vreo 5-10 minute in plus ca sa citesc in diagonala articolul de Wikipedia + vreo 2 linkuri externa (= de unde concluzia de un pic romantata). Spoiler alert: don't do this before watching the movie! In linii mari ajungem sa vedem cum personajul nostru ajunge de la statutul de pilot de linie la patron de aeroport local cu o mica flota proprie pentru tinut afacerea pe roate. Care afacere produce suficient cat respectivul sa ajunga sa fie simultan vizat de FBI, DEA, ATF si politia statala. Dar, mai multe detalii in film... unde tre' sa zic ca detaliile conteaza mult. De la micile fire ale unei povesti aproape incredibile, stilul de a o reda in care se simte clar ideea de a pastra simtul umorului indiferent de cat de grava e situatia, pana la detalii tehnice cum ar fi filtrele de galben-pal care aduc o oarecare valenta documentaristica la imagine. Toate astea pastreaza cumva un feeling general relaxat - nu-mi vine in minte acum decat "Wolf on the Wall Street" ca si comparatie, care nush daca e cea mai buna. Ideea e ca derularea povestii e quite enjoyable to watch. Si totusi, finalul parca vine ca un dus rece care te face sa te gandesti... does it really worth to always deliver?...

Rating: 4 out of 5

Dave Made a Maze (2017)

Dave is jobless. Dave was bored. Dave made a maze. Intr-un weekend. Din cutii de carton. In living. Si s-a blocat in labirint. Care e mai mare pe interior... Prietena lui Dave + cativa amici incearca sa-l scoata pe Dave afara. Chestie complicata, pentru ca labirintul are capcane. O parte mor. O parte scapa. Cam asta avem in filmul asta: in din 90% durata e complet absurd. Din pacate e un absurd repetitiv = plictisitor, si care incearca sa mai arunce din cand in cand catre privitor si cateva metafore pentru care livreaza cel mai des si intepretarea directa (what's the best way to ruin a metaphor? ghici ciuperca, ce-i...). Ca sa nu mai pierdem vremea - daca trailerul iti da o vaga impresie ca ai sanse sa vezi ceva apropiat de "Cube", that's a wrong impression. Mai degraba, sentimentul dupa end credits e cea mai suie productie de Terry Gilliam (hai sa zicem "Tideland") la care mai punem o nota de comic pueril. Si cred ca rezultatul ar avea totusi sanse sa iasa ceva mai bun decat ce-avem aici...

Rating: 1.5 out of 5

Dunkirk (2017)

Am vazut "Dunkirk" acum aproximativ o luna, dar nu am mai avut nici un chef de scris pe blog (personal reasons). Now = late night, no sleep => m-am decis sa-ncerc un short entry cu ce-mi mai aduc aminte... Cand am auzit de filmul asta m-am intrebat cum reusesti sa umpli doua ore cu un subiect restrans pana la urma ca.. amplitudine narativa, ca alt termen nu-mi vine acuma. O fi fost evacuarea de la Dunkirk un miracol in WW2, dar sa fim fair... ca story de film nu pare sa aiba prea mult potential. Ca fapt istoric, ai o evacuare in masa de cam o saptamana - cum scoti film din asta? M-am gandit ca se aplica iar reteta "Pearl Harbor", sau "Titanic", sau chiar "Hacksaw Ridge" (pastrand distanta fata de precedentele) cu un romantic story + more stuff in background. Ei na... am avut un exemplu ca se poate si fara.

In primul rand un film nu trebuie sa tina doua ore - ceva ce se pare ca uita multi regizori. "Dunkirk" are undeva un pic peste 90 de minute, in care avem efectiv evacuarea trupelor aliate de pe coasta franceza. Nici macar prea mult context istoric - cum s-a ajuns acolo si de ce a lasat timp armata germana sa se-ntample asta (sorry, da n-am chef de detalii - check Wikipedia). In al doilea rand se vede inca o data ca Nolan stie sa faca film - ceea ce te tine atent nu-i neaparat povestea, unde avem cateva mici fire narative care o compun urmarind o mana de oameni simpli implicati in eveniment. E un film insa cu putin dialog ceea ce deja zice ceva. Ce m-a prins cel putin pe mine de la primele scene e partea vizuala, partea audio si montajul, care sunt la un nivel sus de tot. Totul e compus atat de bine ca pot sa iert tura asta pana si "the shepard tone" de care nu cred ca abuzeaza nimeni cat o face Nolan. Singura parte de care pot sa ma leg e ca avem o intercalare temporala cu flashbacks in care uneori poate te pierzi un pic. In rest... e o lectie de movie making. Enough said.

Rating: 4.5 out of 5

Atomic Blonde (2017)

Short entry: "Atomic Blonde" is an atomic mess... Ceea ce in trailer pare un action movie in toata regula, iar daca te uiti la echipa de productie arata ca un John Wick in varianta feminina, incepe ca o ecranizare dupa John le Carre. Si cand zic John le Carre ma refer clar la pretentii de "Tinker, Tailor, Soldier, Spy" cu tot tacamul de ite incalcite. Blonda atomica e o agenta MI6 sub acoperire trimisa sa recupereze o lista de spioni din Berlinul sfarsitului de '89 prins de caderea zidului. Russians want that too. De aici avem o actiune povestita intr-o camera de interogatoriu in flashbacks care in prima parte e atat de lungita incat pierzi sirul la cine si ce are exact in plan. Ironic sau nu chiar avem o replica undeva in care i se reproseaza agentei noastre ca pierde vremea prin Berlin fara rezultate, sau ceva de genul asta. Anyway, pesemne cea mai buna parte e twistul de dupa "twistul" de final... primul fiind vizibil de la o posta. Desi dupa asta trebuie sa-ti explici de ce a fost vizibil de la o posta... Better don't lose time with that. Just enjoy the '80s music - a doua cea mai buna parte din film. Nena - 99 Luftballons suna bine si azi...

Rating: 2.5 out of 5

Valerian and the City of a Thousand Planets (2017)

Probabil cea mai mare greseala pe care o poti face relativ la "Valerian and ...", indusa un pic si de trailer, dar probabil mai mult de subconstientul propriu, e sa te astepti la un alt "The 5th Element". Which I did...

Exista ceva elemente care poate mai activeaza ceva neuroni nostalgici - cum ar fi viitorul colorat intr-un oras cu multe si diverse rase, dar atmosfera asta e comuna pentru o droaie de productiuni SF (de la "Star Wars" pana la video games). In afara de asta, si o oarece amprenta regizorala a lui Luc Besson, nu prea avem nimic in comun cu epopeea soferului de taxi implicat fara voie in "saving the universe" din fata Raului absolut de acum 20 ani (omg... I'm old...). Tema pe scurt la ce avem aici e supravietuirea unei rase de pe o oarecare planeta, cazuta victima intr-un razboi interstelar. O fi avand ceva potential subiectul, dar la modul cum e tratat e departe tare de amploarea/impactul/whatever else am avut in "Elementul nr. 5". Probabil nici n-ar fi de dorit comparatia. Da' daca m-o provocat marketingul (si subconstientul evident :)...).

Ca sa fac o incercare cat de cat obiectiva de tratare a filmului, ce pot sa zic e ca e relativ enjoyable. Subiectul are o baza totusi aparent solida in doua personaje Valerian & Laureline dintr-o banda desenata franceza, agenti ai guvernului intergalactic uman care trebuie sa descalceasca itele povestii de mai sus. Care ite sunt relativ incalcite, si cu o serie de side elements care ar trebui sa faca the main story mai catchy. Ar trebui... pentru ca din pacate ai impresia ca mai tot ce-i pe langa e de umplutura din cauza ca nu prea are adancime. As zice chiar ca pana si personajele principale is tratate un pic superficial, desi probabil e o impresie care se propaga de la alte caractere care nu-s dezvoltate suficient. De exemplu n-avem personaj negativ... Sau avem dar e atat de absent (la propriu) ca aproape nu exista. Ma rog, nici "the Evil" in "The 5th Element" nu era chiar tangibil, dar cumva era acolo... cu Mr. Zorg & whatever other minions. Cumva ma-ndoiesc ca in 2037 o sa-mi aduc aminte de comandantul Filitt din orasul celor 1000 de planete (oops, spoiler :P)... dar s-ajungem pan' atunci :)

Rating: 3 out of 5

War for the Planet of the Apes (2017)

... sau cand incepe sa para normal sa tii cu ursul :) (well, maimuta in cazul de fata). In a treia parte din re-resuscitarea adaptarii dupa Pierre Boule, oamenii par sa fi ajuns din nou forta superioara pe Terra. Maimutele sunt vazute ca un pericol iar telul principal al lui Caesar, ramas la conducerea grupului, ajunge mai clar definit ca oricand sa-si tina semenii in viata. Cea mai buna varianta pare a fi o tentativa de migratie peste un desert, care ar pune o distanta sigura intre ce a mai ramas din maimute si ce a mai ramas din US Army. Din pacate, fix inainte de plecare, fiul cel mare al lui Caesar e ucis de un colonel fanatic (un Woody Harrelson intr-un rol negativ excelent), ceea ce trezeste un sentiment uman in Caesar = the need for revenge. In concluzie isi trimite grupul spre destinatia aleasa, pornind o operatiune de gherila in directia opusa cu un singur scop: kill the evil colonel. Si asa incet, incet ajungem la partea in care Caesar il poate concura pe John McClane, fiind in mod sigur cea mai "Die Hard" maimuta dintr-o productie cinematografica.

Lasand misto-ul la o parte, in ciuda unor exagerari, filmul e ok pe ansamblu. In paralel cu main story avem niste elemente de context, care prind destula importanta pana la final, si care daca nu gresesc sunt probabil chiar inspirate din varianta scrisa originala = pe de o parte, avem maimute care s-au decis sa lucreze ca "donkeys"=servitori pentru oameni, pe de alta parte oamenii sunt afectati mai nou de un virus care pare sa le taie din capacitatile cognitive, incepand cu posibilitatea de a articula cuvinte. I won't spoil more... Deja am zis destul.

La o evaluare rapida, cred ca partea a doua - cea trecuta ramane totusi mai buna ca story, desfasurare si chiar la nivel tehnic. In plus, daca lasi cateva zile de la vizionare, faci abstractie de feelingul de moment si privesti mai la rece ce avem in scenariu, povestea curenta parca lasa pe bune senzatia aia de a tine cu ursul :) Care o fi prezenta si in filmele anterioare nu zic nu, dar acolo e la un nivel normal, aici parca e dusa un pic prea departe = all humans are evil, all apes are good (light spoiler: even evil ones turn good). Might be true or not, feels strange :) ...

Rating: 3.5 out of 5

Detour (2016)

Prima scena din "Detour" mi-a amintit cumva de "Drive" + am descoperit-o pe Alison Goldfrapp pe backgroundul sonor (sau cel putin the intro song got me...). Restul a fost so & so. Avem un indie movie cu o actiune care se invarte in jurul a 3 personaje - Harper e un student la drept de familie buna care isi uraste tatal vitreg pe care-l acuza ca i-a bagat mama in coma in urma unui accident, Johnny e un golan de cartier cu datorii la golani mai mari, iar Cherry e o dansatoare intr-un bar - Johnny's girl si una din modalitatile prin care respectivul isi mai suplimenteaza veniturile. Ei, dupa ce primii doi se intersecteaza la un pahar de whisky si decid ce ar trebui sa pateasca the evil stepfather - oportunitate pentru Johnny sa faca ceva bani, tot trio-ul asta pleaca intr-un road trip spre Vegas unde s-ar afla prezumtiva victima. Acum, una din problemele filmului e ca e prea predictibil, si cum (evident...) iar n-am timp sa scriu ma opresc cu story-ul aici. Ce-ar mai fi de zis in rest - productia variaza de la scene surprinzator de bine lucrate (yet again, mi-a adus aminte de montajul din "Drive" + cred ca avem niste referinte la un film noir de prin 1945 cu acelasi nume) la parti unde se vede ca-i un indie = actingul si regia mai scartaie pe ici, pe colo. Cea mai mare problema e una subiectiva - I don't like the ending. Si mai mult, poti intui ce ti se dezvaluie in "twist-ul" de final, cu mult, mult inainte, deci in momentul in care ti se livreaza, si nu merge mai departe senzatia e de sfarsit in plop. De apreciat totusi o scena de dupa vreo doua ecrane de credits :) aduce un comic relief care se simte cu atat mai mult cu cat lipseste complet in restul filmului... no spoilers...

Rating: 3 out of 5

Spider-Man: Homecoming (2017)

... sau motivul pentru care-mi pare rau ca am fost prea picky cu "Baby Driver" acu' o saptamana - cum poti categorisi un al doilea reboot in 15 ani in conditiile in care am mai avut inca 5 filme de la prima iteratie din 2002? Na, am decis sa-mi ignor un raspuns rautacios de genul "oaia se mulge prea des la Marvel ca sa mai aiba inspiratie ciobanul ce branza sa faca din lapte", si in conditiile in care pe vreo 3 site-uri de profil aveam ratinguri de la 7.5 in sus pe o grila pana-n 10 am zis hai, sa fie... Mi-am pastrat totusi destul de jos asteptarile pentru ultimul Spiderman, in speranta ca o sa patesc ca la John Wick (sau altele) = o sa fiu asa de surprins cu ce-am vazut ca o sa-mi intorc pronosticul la 180 grade. Psihologie inversa autoaplicata = fail ...

N-am nici un chef sa scriu despre Spiderman. Mi s-a parut atat de fad incat am zis ca ma uit repede la alt film ca sa am totusi un blog entry pe saptamana asta. Cum in vreo mai putin de 10 ore tre' sa plec undeva spre coasta nordica a Germaniei (yup, iar scriu pe fuga) am zis sa incerc sa revad "Das Leben der Anderen" = 2 in 1 = imi mai aduc aminte si vreo doua cuvinte in afara de "Guten Tag/Auf Wiedersehen" si am si subiect. Fail again... Cat Deutsch mi-am adus aminte nush, dar nu prea multa. Ce-i sigur e ca filmul, cat o fi el de bun, mi s-a parut mai deprimant ca acum 10-11 ani cand l-am vazut prima data, si n-am avut chef sa scriu nici despre asta... Deci, back to Spiderman...

Ce ar fi de zis? Singura, unica, si mult prea solitara scena care ar merita mentiune in filmul asta vine dupa vreo doua ore de pelicula, si ne surprinde cu o relatie de rudenie a "the main villain", la care intr-adevar nu ma asteptam. Totul e in linia Marvel de super-hero story dar mai cuminte ca de obicei, cu invataminte mai evidente ca de obicei, glumite si violenta mai in limita PG-13 ca de obicei, very politically correct. Target clar la publicul intre 13-16 ani. Mai am si eu probleme din cand in cand cu saritul liniei la cate un film, dar senzatia ca a trecut printr-un birou de cenzura e mult mai naspa (parca prefer extrema de excess sex & violence). Pana si personajul negativ are aici o motivatie sociala, ajunge inchis si isi face probleme cu impactul asupra propriei familii. Pe langa asta Spiderman, cel putin in prima faza, mai are un pic si ajunge un soi de Robin pentru Iron Man = there's lots in the suit - moduri de aruncare a panzei, moduri de combat, etc. Deci the spider power e de fapt in versiunea updated un soi de super-putere asistata electronic. Parca aveam alta imagine, dar na.. gadgets are trendy...

In concluzie, nu stiu ce contracte are critica profesionista cu Marvel, dar eu n-am vazut nimic aici. Sunt si subiectiv poate cu imaginea care mi-am format-o in timp legat de Marvel, dar exista totusi exceptii: GotG si Dr. Strange + am oarece sperante dupa ce am vazut trailerul pentru ultimul Thor. Pentru Spiderman, nush... poate mai merge inca un reboot ;)...

Rating: 2 out of 5

Baby Driver (2017)

Remember "Matrix" si trendul creat in privinta ochelarilor de soare? Well, nu garantez ca "Baby Driver" are sanse sa reuseasca acelasi lucru, dar in 20 de ani cred ca n-am vazut alt candidat mai serios :)

Baby e un baiat la vreo 20 ani care are o datorie la un mafiot local, pe care si-o plateste ca sofer la jafurile puse la cale de respectivul. Si-i aproape gata de scadenta. Doar ca asta-i evident un job de care nu scapi chiar asa usor cum ti-ai dori... Sa lasam filmul sa zica mai mult.

Daca ai vazut seria cu Simon Pegg - "Shaun of the Dead", "Hot Fuzz" si "World's End", atunci cam stii la ce sa te astepti, pentru ca toate cele trei l-au avut si pe Edgar Wright ca scenarist, si mai important ca regizor. Mai mult, daca ai vazut "Scott Pilgrim vs. The World" ar trebui sa-ti fie 100% clar. Nu avem nici o abatere de stil aici. E inconfundabil. Ca un small warning totusi, comedia exista, dar nu e chiar la nivelul de gen principal aici. Sau mai exact, ai ceva momente de confuzie in care poate nu stii ce vezi, pentru ca partea comica alterneaza cu drama la nivelul cel mai serios. As putea zice ca asta poate e un minus, subiectiv vorbind - pentru ca la fel ca in "Scott Pilgrim" si "World's End", parca finalul a fost un pic prea haotic schimband registrul mult prea des pentru creierul meu obosit.

In alta ordine de idei, am vazut candva demult o analiza a stilului comic in filme si mi-a ramas in minte o secventa legata de o comedie americana de consum = bazata strict pe replici, si modalitati de context enhancement, unde exemplele erau aproape complet date din filmografia lui Edgar Wright, mai redusa la vremea respectiva. Pe scurt, foarte rar am ocazia sa vad film atat de bine lucrat ca regie. Poate Guy Ritchie sau Tarantino mai sunt la nivelul care l-am vazut aici - pastrandu-ne in genul asta. Daca ar fi sa luam doar coloana sonora si cum e imbinata cu actiunea e deja suficient, dar mai e si miscarea intr-o scena si altele. Prea mult de scris :)...

Rating: 4 out of 5 ( ca sa fiu picky = parca un pic exces de violenta gratuita si haos pentru mine ;) )

Summer-Fall 2017 Movie Preview - Part 2

Daca vara e so & so (si mai mult so...) la ce iese pe ecrane, toamna asta e una din cele mai strong din ultimii ani. Deci ia sa vedem ce se-anunta...

Septembrie vine cu "American Assassin". Tot ce sper e ca nu vedem in trailer the whole story - poate e ceva mai mult decat un revenge radicalizat, si na... the usual: sa nu fie prea cliseic... Daca reuseste asta, se prevede un thriller bun.

Pastram prefixul, pastram genul, dar schimbam un pic feelingul spre ceva mai lighthearted in "American Made". Unde parca deja am mai multa incredere in ce-o sa iasa.

Si ca sa dedicam complet luna la nisa asta, incheiem cu "The Foreigner", o ecranizare cu un subiect ce pare similar cu primul de mai sus, dar contextul un pic altfel - un chinez vs. IRA. Parca prefer varianta asta... mai putin sensibila, si mai... :) exotica. In plus, daca nu l-ai vazut pe Jackie Chan intr-un rol non-comedy, you should - it's worth it ;)...

In octombrie ajungem la titlul toamnei - "Blade Runner 2049". Mai multa introducere nu cred ca are nevoie, decat poate ca la regie il avem pe Denis Villeneuve ("Incendies", "Prisoners", "Enemy", "Sicario"), care cred ca a fost o idee mai buna decat Ridley Scott din ce-am vazut in ultimii ani...

Missing disaster movies? "Geostorm" e primul lung-metraj de cinema in care Dean Devlin incearca regia. Who is Dean Devlin? - jumatatea lui Roland Emmerich pe partea de productie la mai tot ce a scos omul ala pe la inceputuri, pana sa capete complet sindromul Michael Bay (= more explosions => more cash flow): Stargate" (the movie), "Independence Day", "Godzilla", "The Patriot". Na, acu' nu-l mai avem pe Emmerich in schema, dar parca totusi nu-mi inspira prea multa incredere nici asa...

"Happy Death Day" e un "Groundhog Day" in varianta horror. Tre' sa recunosc ca ideea parca are totusi ceva originalitate in ea. In plus Christopher Landon (regizor/scenarist) a scris "Disturbia". Ma rog... si o droaie de sequels la "Paranormal Activity", dar "Disturbia" a fost faina ;) - iar aici ca si acolo (vezi "Rear Window") avem o oarece sursa de inspiratie adaptata, so...

"Wonder Woman" a fost cam dezamagitor in ciuda criticii favorabile, si cred ca unul din cele mai "Marvel movies" din portofoliul DC Comics. Chiar si asa inca am ceva sperante ca "Justice League" sa ramana mai aproape de raportul less dumb action/more solid story care parca era ceva mai ok la DC. Si oricum Zack Snyder la regie, cu toate rateurile care le-a mai avut parca e totusi alt calibru decat Patty Jenkins.

Cam atat... for now ;)

Summer-Fall 2017 Movie Preview - Part 1

Am trecut de jumatea lunii, which is probably a record for delaying this... Asa ca let's get it started pana nu se termina iunie de tot...

Recent lansat, "It Comes at Night" pare a fi unul din cele mai bine cotate horror-uri din ultima vreme. Trailerul nu zice mult, dar din cat zice se pare ca avem macar un subiect ceva mai putin uzat... (= pauza de la ghosts and evil spirits cel putin).

Mutam la 180 de grade si avem episodul 3 din "Despicable Me". No other introduction needed...

"Shaun of the Dead", "Hot Fuzz" si "The World's End" mai au si altceva in comun in afara lui Simon Pegg. Mai precis Edgar Wright, ca regizor si co-scenarist. Going solo la final de iunie cu "Baby Driver". Sa vedem cat pastreaza din cele de mai sus...

"Spiderman" revine acasa in iulie in a ... treia varianta/actor in ultimii 15 ani. Cash flow, nothing more to say...

"Valerian and the City of a Thousand Planets" e 2nd to my top of the list pentru vara asta. Luc Besson n-a mai scos un pure SciFi de la "The Fifth Element". N-am pretentia sa ajungem la nivelul de-acolo, dar daca ne ridicam macar pana pe unde a fost "Lucy" tot e bine.

Ca tot ziceam de al cincilea element, nu l-am mai vazut pe Bruce Willis de multisor intr-un film cat de cat bun. Nu prea m-astept nici de la "First Kill", but let's wait and see...

My top of the list vine in august - "The Dark Tower". Daca nu suna cunoscut, pe scurt e considerat the magnum opus of Stephen King. Tot ce-ar mai fi de zis e ca probabil ce vine anul asta e abia partea I...

"Kidnap" e un thriller care pare destul de comun. Nush de ce insa trailerul mi-a adus insa un pic aminte de "Taken" (ma rog, intr-o varianta mai light :)...)

Finally, "Wind River" pare in zona de top a genului. Mi se pare mie sau Taylor Sheridan care a scris si "Sicario" si "Hell or High Water" devine un soi de Alexander Payne, dar pe nisa thriller.

Next week, movie in the fall...

Wonder Woman (2017)

Poveste buna, scenariu so & so, regie varza ... si asa "Wonder Woman" care putea fi excelent e dus pana la urma in zona average de consum, raionul super-hero...

Stiu si eu ce sa zic mai mult? Partea cea mai buna din film am putut s-o gust pentru ca trailerul nu mi-a dat povestea. Na, pe scurt, Diana, printesa amazoanelor, ajunge de pe o insula izolata pe lume direct in mijlocul WW1. Hotarata sa puna capat conflictului global prin anihilarea lui Ares, insusi zeul razboiului pogorat pe Pamant, Diana face echipa cu un pilot/spion din armata aliata. Si asa ajungem pe front, si mai departe vedem in film...

Povestea e buna (nu foarte buna) daca ignoram totusi o caruta de aberatii in raport cu varianta de baza/reala. De la portretizarea amazoanelor ca o natie pro-pace, pana la uciderea in front a maleficului general Ludendorff - personaj real, decedat de cancer la ficat, mult dupa razboi. Scenariul abunda de clisee (expectable de altfel). Marea problema vine insa la regie, unde lasand la o parte gramada exagerata de slow motion (ca sa mai dam vina si pe montaj), avem o problema majora cu partea de acting. Si da, vina e la regie, pentru ca pentru ce am vazut nu pot sa cred ca problema e la actori ci la instructiuni cretine care au dus foarte des la secvente unde avem over-acting aproape mai ceva ca in perioada de film mut. In afara de Chris Pine e vizibila aproape la fiecare lipsa de natural. Nu comentez asta prea des, dar aici parca a fost prea evident...

Rating: 3 out of 5 (cu greu, si probabil subiectiv...)

Alien: Covenant (2017)

David nu-i Ash, Walter nu-i Bishop si "Covenant" nu-i "Alien"/"Aliens", dar nici nu-i chiar asa rau...

Context: "Covenant" e o nava de colonizare care tinteste o planeta undeva departe, echipajul si colonistii in somn indus/criostaza/whatever, un android (Walter) la bord care se ocupa de mentenanta. Poveste: Probleme pe traseu, echipajul se trezeste, si descopera o planeta locuibila mult mai aproape decat tinta originala. Ignorand dictonul clasic intergalatic "It's a trap!" noul capitan (cel vechi avand un sfarsit fierbinte in capsula de somn) decide o misiune de explorare. Si asa ajungem intr-un ecosistem unde raul, ramul si alienul convietuiesc linistiti asteptand hrana proaspata. Dar unde mai avem si un alt android - David - remember "Prometheus"? ... Deznodamant: Nici eu prea bine, dar suficient parca sa tin minte ca David nu parea chiar sanatos la nivel un creier cibernetic, ceea ce nu trece mult sa ni se confirme si aici... Mai mult sunt spoilers, asa ca stop.

"Prometheus" a fost mult prea dezamagitor, iar Noomi Rapace un esec total ca Ripley replacement. Deci cumva pe fondul asta mi-a placut ce-am vazut in "Covenant". Chit ca story-ul nu-i extrem de complex. There is some depth si ceva ironie fina (e.g., you would expect that a superior brain who's convinced to be the incarnation of Ozymandias, king of kings to know who's quoting - well, of course he doesn't...). La fel, sunt si multe paralele cu androidul rau/androidul bun din primele doua Alien cum bateam apropo din start. Dar oricat de bun ar fi Michael Fassbender, cel putin Bishop-ul lui Lance Henriksen e alta clasa. Iar Ash, well... (light spoiler) se vede ca Ridley Scott de-acum isi prefera varianta proprie din inceputul seriei ;), dar chiar si-asa... Marea problema din "Covenant" ramane insa finalul: 1 - mult, mult prea previzibil si 2 - guess what, we'll have a sequel (neanuntata oficial inca, dar tre' sa fie) = sfarsit in plop ... Still, e un episod de "Alien" care e comparabil ca nivel cu episoadele 3 si 4. Deci, the best in ultimii 20 de ani.

Rating: 4 out of 5

Guardians of the Galaxy Vol. 2 (2017)

Am un zbor in mai putin de 4 ore din care ar trebui sa mai dorm macar 1.5, deci you'll excuse me but I'll be again extremely quick for "GoG 2" desi ar merita mult mai mult. Nu-i chiar asa de bun ca primul, dar tot ce a placut in primul avem si aici - de la jokes la o poveste care iar bate la distanta cam toate cliseele Marvel (poate cu exceptia "Dr. Strange" = unde distanta e mai mica, dar tot exista), because it's just something else. Are un plus mare de original fata de clasicul sablon super-hero care e cam acelasi cu mici modificari peste tot. Tura asta avem introduse si aici family issues care ne apropie un pic de linia clasica de "background stories", dar iar ... it's something else. Nu am timp sa scriu mai mult acum, si poate o fi si un pic subiectiv, dar un film cu potential de stors lacrimi fara a fi lacrimogen alternand natural cu simple fun, mai rar...

Rating: 4.5 out of 5