Kubo and the Two Strings (2016)

"Your magic is growing stronger. You need to learn control. But when we grow stronger the world grows more dangerous."... e o povata din "Kubo and the Two Strings". O animatie, care ca mai toate pare adresata in special unei categorii mai tinere de varsta. Nu stiu daca mi-e greu sau mi-e efectiv lene sa incerc sa despic firul in paispe si sa m-apuc sa intorc pe toate fetele ce avem aici, dar un lucru e sigur: This is not a children's movie. Aparentele inseala. E o alegorie cap coada, care necesita multa si pe alocuri adanca interpretare ca sa fie inteleasa...

Kubo e un baiat lipsit de un ochi dintr-un sat japonez, orfan de tata si a carui mama se zbate undeva intre dementa si Alzheimer pe zi ce trece... Intr-o zi, Kubo uita sa respecte indicatia de a veni acasa inainte de lasarea intunericului si amenintarile de poveste precum ca ale sale rude din partea mamei = 2 matusi si The Moon King - un bunic malefic din alta lume, vor veni sa-i rapeasca si vederea care o mai are devin reale. Cu o ultima aparitie salvatoare mama il trimite pe urmele tatalui sau, candva un mare samurai, in cautarea unei armuri legendare din trei piese care ar fi solutia la problema. Cautarea sau armura?... Asta-i una din multele intrebari la care trebuie sa iti raspunzi dupa final. Unde ar trebui pesemne sa-ti dai seama ca mai tot ce ai vazut e probabil o reverie simbolica a personajului principal, iar realitatea efectiva din actiunea filmului se rezuma de fapt la foarte putin. Ma rog, daca ai chef de un pic de analiza :)...

De la titlu, unde e relativ usor de dedus ca "the two strings" sunt parintii, iar a treia coarda a shamisenului - chitara magica a lui Kubo e chiar el, prima replica din film - "If you must blink, do it now." care initial poate ti se pare un cliseu prost, dar cand incepe sa fie repetata parca incepi sa-i dai un sens, si pana in finalul incheiat cu o pauza scurta dar suficienta, fundal negru si un "The End" rostit inainte de un cover foarte fain la "While My Guitar Gently Weeps" de Beatles, tot filmul asta e criptic... Atat de criptic incat la un moment dat te pierzi. Tind sa cred ca nici macar scenaristii nu ar putea da o interpretare consistenta, anumite pasaje avand poate un sens independent de altele. As zice ca rezultatul e foarte aproape din punctul asta de vedere de anime-urile lui Miyazaki, unde in spatele fatadei copilaresti zac des sensuri mult mai mature si mai dure si greu de inghitit.

Cum am zis in start, mi-e greu, si subiectiv si obiectiv, sa descriu o interpretare la ce am vazut in "Kubo". De altfel, cred ca e lasat un pic de loc sa fie una cat de cat personala pentru fiecare, elementul comun fiind familia. Poate n-ar strica totusi un warning, si anume ca daca ai probleme in zona asta... think again before watching this, or expect some tears...

Am incercat in ultimele zile sa inchei anul, ca de obicei, cu o intrare care sa merite intr-adevar interesul - de acolo si frecventa crescuta de postari :). Cred ca in sfarsit am gasit-o, asa ca imi permit sa urez un La Multi Ani! pentru un 2017 sper mai bun & Sarbatori Fericite! pentru cat a mai ramas din ele ;)

Rating: 4 out of 5

P.S.: Nu stiu daca intr-adevar a mers cineva chiar atat de departe incat s-o gandeasca si pe asta, dar e o a treia strofa in coverul de final care suna ceva in genul "I look at the world and I notice it's turning / While my guitar gently weeps / With every mistake we must surely be learning / Still my guitar gently weeps". Ei bine, aceeasi strofa intr-o versiune mai veche, demo, suna un pic altfel ... "I look from the wings at the play you are staging, / While my guitar gently weeps. / As I'm sitting here, doing nothing but ageing, / Still, my guitar gently weeps.". Now, figure out, which and where fits in this story ;) ...

Girl with a Pearl Earring (2003)

In 1665 Johannes Vermeer a pictat "Girl with a Pearl Earring", un portret cu subiect necunoscut (sau un asa zis "tronie" = fata/expresie, pentru o descriere mai precisa). In 1999 Tracy Chevalier a scris un roman cu acelasi nume in care a oferit o poveste pentru misterul din spatele fetei cu perla. Iar in 2003 a iesit si ecranizarea. Pe care eu, in cautare de un subiect de film mai calm, am vazut-o abia azi.

Fata din tablou in viziunea romanului e o menajera angajata de familia pictorului. De aici incolo avem o drama impletita cu romance, de care sincer mi-era cam frica, dar baza mea ca un subiect artificial integrat intr-o istorie reala nu poate merge prea departe din fericire s-a confirmat. Sau mai precis s-a oprit la timp cat sa nu ma faca prea subiectiv. Altfel zis, filmul e intr-adevar cuminte, poate chiar usor tern in desfasurare. Dar nu m-am decis sa scriu intrarea asta pentru povestea care rezolva misterul mare cat perla din tablou...

Principalul motiv cred pentru care as recomanda "Girl with a Pearl Earring" e modul cum e lucrat filmul ca imagine si sustinut de coloana sonora. Eduardo Serra a primit o nominalizare la Oscarurile din 2003 pentru ce-a facut aici si (ca tot ne apropiem de sezon) cred ca e una din situatiile cand Academia Americana de Film a dat mult pe langa trimitand statueta la vremea aia catre "Master & Commander".. Asta conteaza mai putin. Rezultatul ramane, unde lumina din film e folosita de asa natura cat sa rezulte practic intr-o serie de cadre care sunt parca fotografii de tablou. Alexandre Desplat nu era inca foarte recunoscut pe atunci printre compozitorii de Hollywood, dar se poate simti clar aici de ce a ajuns sa fie. Concluzia e ca daca vrei sa vezi un film lucrat asa cum din ce in ce mai putine sunt, indiferent de apetenta pentru subiect in sine, merita vazut...

Rating: 3+ out of 5

The BFG (2016)

De ceva vreme incerc sa devin un pic mai selectiv cu filmele pe care le vad din lipsa de timp. Si asta cam exclude zona unde targetul principal de audienta este pana in 15 ani. Pentru "The BFG" am facut o exceptie fiindca long long long ago am citit originalul de Roald Dahl, care la vremea respectiva mi-a placut mult. Spre deosebire de alte carti ale aceluiasi autor cum ar fi "The Witches" sau "Matilda" care le-am vazut si pe ecran, sau "Fantastic Mr. Fox" unde chiar daca n-am citit varianta literara, versiunea video a fost excelenta, "The BFG" mi s-a parut totdeauna greu ecranizabil. Si cred ca am avut dreptate...

Contextul pune fata in fata pe Sophie, o fetita dintr-un orfelinat londonez si The Big Friendly Giant aka The BFG, care descoperit decide sa o aduca pe taramului uriasilor, locatie situata in principiu pe-aproape de coasta britanica si populata cu alti umanoizi de talie larga dar mai putin friendly si infometati. Sarim la momentul cand fata se decide ca trebuie facut ceva contra amenintarii unor canibali oversized, si ce solutie ar fi mai buna decat ajutorul Mariei Sale - the Queen of England. Mai avem detalii (in particular o paralela intre BFG si Mos Ene), dar sa ramanem la partea esentiala...

Motivul pentru care "The BFG" mi s-a parut greu ecranizabil nu e atat dificultatea de a integra intr-un mod realist un urias in lumea reala, chestie care eu zic ca e dusa la capat cat se poate de decent in film. Tehnic productia mi se pare superba, iar Mark Rylance il "joaca" pe BFG perfect. Problema e ca povestea scrisa convinge cumva cititorul (ma rog, unul de varsta frageda...) ca regina Angliei, trezita intr-o zi obisnuita cu soare, ar putea avea o intrevedere oficiala cu o creatura de basm + alte aspecte de acelasi gen. In scris cumva nota de "credibil" in limitele unei fantezii e pastrata. In film parca e prea fortata imixtiunea asta intre real/imaginar... Ceva parca nu merge, dar trebuie sa tin cont ca avem totusi un film pentru copii, iar eu am imbatranit un pic de acum vreo 20+ ani cand am avut contact cu varianta scrisa...

Rating: 3 out of 5

Rogue One (2016)

I'll make this short: "Rogue One" sufera de ce as putea sa definesc ca sindromul "Two Towers"... Adica, nefericita pozitie de bucata de mijloc. A nu se confunda cu episod secund din trilogie, sau partea k < n dintr-o nspe-logie. Un episod secund nu implica la modul general si o finalitate lasata pentru al treilea. Bucata de mijloc inseamna o umplutura intre un inceput si un final existent. Asta avem aici. This never works. Si totusi "Rogue One", reuseste sa aduca "A New Hope" in linia "Star Wars" si la figurat, comparativ cu trezirea fortei de anul trecut ... Chiar daca nu avem cine stie ce poveste, plasata undeva imediat inainte de Episode IV ca pretext sa aduca pe ecrane the Death Star back impreuna cu o scurta aparitie a lui Vader (= good way to cash in $), rezultatul mi s-a parut totusi mai apropiat de feelingul trilogiei originale. Impresie data probabil de detalii si constructia personajelor... Chiar si asa, parca s-a avut grija sa fie tinut la respect ca side story intr-o singura bucata (na c-am dat si-un big spoiler), nu cumva sa deturneze publicul de la Episode VIII de la anul...

Rating: 3 out of 5

Allied (2016)

"Allied" e un film care incearca sa dea un raspuns la trei intrebari... Cata incredere poti avea in cineva? Cat de departe ai merge ca sa-ti confirmi increderea? si Cata incredere mai poti avea dupa ce te-ai decis sa mergi pana unde ai mers?... Well, cum am zis, filmul incearca, cat si reuseste ...

Sau mai exact a movie is a movie and life is life. "Allied" e un romance inainte de toate, si cu riscul de cinism, ma tem ca nu prea intalnesti des productii in categoria asta care sa poata fi relevante in raport cu ce se-ntampla efectiv in viata (sau oi fi eu o cauza pierduta, who knows...). Il avem pe Brad Pitt, agent aliat parasutat in Africa lui 1942 behind enemy lines pentru organizarea unui asasinat, unde are de facut echipa cu Marion Cotillard, ex-rezistenta franceza. Nush daca-i chiar love at first sight (yet another unicorn...) dar lucrurile avanseaza repede. Misiune indeplinita, rezidenta britanica pentru iubita, casatorie, copil, totul pare perfect chiar si sub bombardamentele Luftwaffe. Pana la o intrevedere cu serviciul secret britanic care da o veste mai bomba...

Well, am mers deja destul de departe cu subiectul si as zice the usual: "watch the movie" pentru ce urmeaza dar deja trailerul iti zice si mai mult. Probabil cea mai proasta promovare din ultimul an. Eu am avut bafta sa nu-l vad si sa pot sa descopar totusi ceva. Ca poate mai exista si alta combinatie de variante de raspuns la intrebarile din start :) Ma rog, cel putin intr-un film...

Rating: 3 out of 5

Arrival (2016)

"If you could see your life from start to finish, would you change things?" ... zice o replica de duh din "Arrival". Care mie acum mi se pare retorica... Dar in film e plasata suficient de bine cat sa mascheze evidenta raspunsului. Nu asa de simplu e sa decizi daca ai vazut un film bun sau nu ...

Intr-o zi (fara soare), pe planeta aterizeaza un numar de ... sa le zicem "obeliscuri", de natura extraterestra care creeaza evident panica in lume. Cine sunt, de unde sunt, ce vor, si alte intrebari. Guvernul american recruteaza o lingvista si un fizician sa descalceasca misterul. Big spoiler: they brought a gift - posibilitatea de perceptie non-liniara a timpului.

In mod normal, ca mai toate SF-urile care se intersecteaza cumva cu "the time issue" ar trebui sa-mi fi picat cu tronc si "Arrival". Well, didn't (really) happen ... Sincer nu stiu daca sa apreciez mai mult faptul ca avem un produs media care incita la modul serios la ideea ca "time might bend", si inca dintr-o perspectiva nu prea uzata = sa vezi simultan viitorul si trecutul, sau sa incep sa ma iau de cat de aiurea mi se pare prezentata/justificata/whatever ideea ... Another big spoiler: cum ajungi "Dr. Strange" in "Arrival"? invatand "alieneasca" - adica intelegerea unui mod de exprimare a unor heptapozi extraterestri deblocheaza ceva in your brain astfel incat iti dai seama la ce party esti peste un an ... sorry, that doesn't cut it, not for me ... Fara influente extrapamantene, acum vad ca inchei in curand intrarea asta fara sa mai dau alte detalii pentru ca am pierdut suficient timp deja.

Rating: 3 out of 5

Winter 2016 - Spring 2017 Movies Preview - Part 2

Iar scriu cand in mod normal ar trebui sa dorm ca sa prind an early morning flight, asa ca o sa expediez cat pot de rapid intrarea asta ( anyway, these previews are more about trailers, right? ;) ). Deci, in Martie avem o droaie de blockbusters programate, incepand cu "Logan" = o continuare la linia solitara a lui Wolverine din X-Men. Parca auzisem la un moment dat ca Hugh Jackman se lasa de rolul asta. Daca noua productie e la fel de "buna" ca ultima ar fi fost bine sa fie asa ...

"Kong: Skull Island" e un reboot la productiile cu gorila gigant. Aici chiar cred ca e putin probabil sa iesim mai prost ca ultima incercare ...

Ca sa ramanem in zona deja-vu la subiecte, urmatorul e "King Arthur: Legend of the Sword". Partea interesanta - e in regia lui Guy Ritchie. Parca n-as prea da sperante la asemenea combinatie, dar daca totusi merge probabil sunt sanse sa intre in zona "best of 2017".

Trecem in Aprilie din zona box-office la very indie. Cel putin asa pare "Sleight". Singurul titlu deocamdata pe luna respectiva cu trailer out care mi se pare ca merita amintit.

In Mai avem partea a doua a celui mai bun Marvel movie de pana acum (say whatever you want, eu imi sustin parerea). Nu-s foarte convins ca "Guardians of the Galaxy 2" are sanse sa ajunga la nivelul primului, dar daca macar se apropie tot e de bine.

"Pirates of the Caribbean: Dead Men Tell no Tales" e a cincea parte din serie care ni-l aduce pe Javier Bardem. In ce postura, you can check the trailer ;) ...

Am lasat iar la final titlul de "primavara" care e #1 pe lista mea de asteptari. Cred ca de la "Pandorum" incoace, cel putin bazat pe trailer, "Life" are sansele cele mai mari sa se apropie de un "space thriller" in aceeasi linie valorica cu "Alien", "Sunshine" si nu foarte multe alte titluri.

That's it for this preview round ;).

Winter 2016 - Spring 2017 Movies Preview - Part 1

Avem multe premiere interesante in Decembrie anul asta, dar ca de obicei o sa ma limitez la doar cateva. Incepem cu una "made in China" lansata de fapt pe la cateva festivaluri mai devreme in cursul anului. "Old Stone" ("Lao shi") e un thriller de debut al lui Johnny Ma, un regizor scolit prin Canada. IMDb-ul da un rating mediu deocamdata, dar sa vedem. Pe baza experientelor trecute, tind sa dau mai mult credit productiilor din Far East ...

Ramanem tot pe continentul asiatic cu "The Great Wall". De data avem un regizor consacrat - Zhang Yimou ("Hero", "House of Flying Daggers", etc.) si o distributie in frunte cu ... Matt Damon, pentru ceva ce pare un soi de fantasy ... Primul trailer (care nu dadea asa multa informatie) parea mai promitator. Al doilea insa ma cam pune pe ganduri. Totusi, inca o data, vorbim de omul din spatele "Hero", din punctul meu de vedere cel mai bun wuxia (Chinese fantasy) ever made (si nu, n-am uitat de Ang Lee).

Desi am obiceiul sa mai sar din superproductiile care au suficienta reclama deja, o sa punctez "Star Wars: Rogue One", din simplul motiv ca "The Force Awakens" de anul trecut a fost atat de dezamagitor incat ma astept sa vad ceva la macar o clasa peste, cat o fi el de spin-off, poveste secundara, storcator de bani branded SW, tell it how you want... Parca am sperante mai mari decat de la "main story".

Al cincilea "Underworld: Blood Wars" intra in cinema de maine. Primele doua din seria asta au facut diferenta fata de ce mai avem prin zona vampiri & varcolaci ("Blade" series, nu mai vorbim de "Twilight", si altele). Ultimele doua au coborat insa destul de mult nivelul. Poate avem o revenire ...

In Ianuarie avem "Sleepless", un remake dupa "Nuit Blanche" un foarte bun action francez din 2011. Ramane de vazut daca varianta americana e la acelasi nivel.

"Split" e un horror de M. Night Shyamalan care, dupa o foarte lunga serie de esecuri, incredibil (really, chiar nush cum a mai obtinut buget omul asta) pare sa revina la nivelul din perioada de debut ("6th Sense", "Unbreakable"). Cel putin asta zice critica dupa cateva proiectii pe la festivaluri...

"The Lego Movie" a fost o surpriza foarte placuta. Asteptari mari pentru "Lego Batman" in Februarie urmator.

"John Wick" a fost o surpriza foarte neplacuta. Asteptari mici pentru "John Wick 2" (deci in teorie ar trebui sa fiu surprins placut, right?).

Incheiem Februarie cu "A Cure for Wellness", titlul care mi se pare cel mai interesant si #1 pe waiting list din seria asta. Gore Verbinski e un regizor bun. Justin Haythe e un scenarist bun. Singura problema e ca trailerul parca da un pic cam mult din story...

Soon, the Spring season ...

Inferno (2016)

... dupa Dan Brown, sau "Tortura" (spectatorului) dupa Ron Howard, e ultima bucata din trilogia inceputa destul de ok cu "DaVinci Code" si continuata mai putin ok cu "Angels and Demons". Tom Hanks revine ca Robert Langdon, probabil cadrul universitar cu cea mai alerta viata de la Indiana Jones incoace...

Omul se trezeste undeva in Florenta intr-un spital care e atat de evident ca nu-i spital din prima secventa incat warningul de spoiler e inutil. Amnezie partiala si o doctorita din UK despre care nu aflam ce cauta intr-un spital din Florenta la urgente, dar aflam dupa si ca e un fost mic geniu. Evident domnul Langdon nu vede nici o problema in contextul asta, care cumva similar cu numele bauturii aleia inchise la culoare care te trezeste dimineata ii scapa (scuza fina pentru adus credibilitate unei intrigi greu de inghitit). Nu si scopul sau - de a construi drumul spre un virus ascuns undeva de un miliardar dement care vrea sa rada jumatate de planeta ca s-o salveze (mi se pare mie sau e un subiect care revine ingrijorator de des in ultimul timp ...). Ei, si avem o fuga tot filmul din indiciu in indiciu, cu un final in care ajungi sa te intrebi de ce chiar a fost nevoie de asa ceva. Sau cum un miliardar dement care ar fi cica suficient de geniu sa proiecteze asemenea arma biologica (si sa mai fi ajuns si miliardar) poate sa aiba un failsafe atat de prost la planul malefic pus la cale ...

Nu prea mai sunt multe de spus. Cea mai buna parte din film a fost cred prezenta lui Irrfan Khan care a eclipsat cam orice alt actor din scenele unde-a aparut. Asta si faptul ca esti plimbat un pic prin Florenta si Venetia. In rest prea multe faze de dat ochii peste cap sau exclamatii spontane de "seriously?...", mult prea multe ...

Rating: 2+ out of 5

The Accountant (2016) + 9 years of movie blogging

Am o teorie verificata empiric ... best movies come to you when you need them most. Cel putin eu am avut ocazia sa beneficiez de karma asta suficient de des cat sa ma convinga. Ca sa dau exemple ar fi prea personal pentru blogul asta si nici nu le-am contorizat pe toate, dar na - ca o mica exceptie... am vazut "A Beautiful Mind" in primavara 2002, intr-un moment foarte oportun cand aveam nevoie de ceva motivant sa m-apuc totusi de invatat pentru bac. No need for more details. Alta mica exceptie... am vazut "The Accountant" acum doua saptamani cand imi puneam problema ca se termina anul si n-am avut nici o intrare cu rating maxim + nici la orizont nu se vedea ceva. Well ... here it is.

Problema e ca am amanat sa scriu intrarea suficient cat sa-mi pierd multe din idei. Povestea se invarte in jurul unui tip cu un soi de autism mai particular, care ajunge sa faca o cariera in a tine contabilitatea unor persoane nu foarte prietene cu legea. Lucru in regim freelancing, contractare prin intermediar, identitate temporara. Numai ca jobul asta ascunde mai multe ... De la originea intr-o copilarie nu foarte fericita, dar speciala intr-un sens pentru care nu vreau sa dau spoilers, pana la relatiile cu rudele apropiate si motivele pentru asemenea activitate si nu alta. Ultimul client pare insa o miscare spre o zona mai curata, fiind un tip cu o firma gigant de inginerie medicala care pare sa inregistreze pierderi undeva prin hatisul de dosare. Dar din pacate un director in departamentul infractiuni financiare a trezoreriei americane se decide fix atunci sa puna o analista pe urmele "contabilului". Si ai zice ca de aici pornesc problemele ...

Scenariul filmului e cred de departe cel mai bine gandit ca desfasurare in tot ce am vazut pe 2016. Poate are bucatele previzibile, poate uneori se mai poate lucra la dialog, poate pare lent in prima parte, dar ... Modul in care sunt intercalate twisturile, felul poate putin enervant initial cand backgroundul ti se da cu bucatica, cele macar vreo trei surprize de final (poate nu mari, dar is multe) si peste toate faptul ca in a doua jumatate "things are not as they seem to be" e o tema atat de constanta, arata ce inseamna de fapt good writing. In ciuda criticilor care par a se lega chiar de asta.

Fac 9 ani de blog si is din ce in ce mai dezamagit de ce vad ca face bani si e apreciat in cinema... E deplorabil sincer cand vezi ratinguri supra-umflate pentru un blockbuster cu actiune simpla si multe efecte iar ceva care cere un pic mai mult de doi neuroni ca sa intelegi ce se-ntampla e terfelit pe motiv de prea multe plot lines, prea multe complicatii, prea boring si incalcit ... No it's not, dar e nevoie de mai mult de doi neuroni - ingrijorator e ca din ce in ce mai multi critici (autorizati) par a avea o limita care tinde pe acolo. Si din pacate industria de film se conformeaza... Contrar cu TV-ul care sta parca mult mai bine in zona series (guess less $ for explosions VFX compensates with better stories). Pe de alta parte acum 9 ani viata mea era ceva mai linistita, cu mai putin stress, better health si mai mult timp de filme. Deci poate situatia prezenta o fi avand un impact in faptul ca gasesc greu ceva care sa mi se para ca merita 5/5 (si chiar cand gasesc ca acum parca tot e un pic subiectiv ...).

Tre' sa recunosc ca ma bate iar gandul sa inchid blogul. Mai ales ca pe langa faptul ca is repetitiv, scriu pe fuga si nici nu prea mai sunt in stare sa-mi respect media "standard" de 1 entry/week mai observ si fenomenul de mai sus. Still ... cat timp mai avem filme care merita un pic de aparare anti-critica "avizata", poate mai are sens :) ...

Rating: 5 out of 5 (usor subiectiv)

Doctor Strange (2016)

No time, short entry ... "Doctor Strange" = "Diablo" meets "Inception" - pentru cine a jucat titlul de la Blizzard cred ca e imposibil sa nu vada nici o legatura (de la cromatica la relics/artifacts, avem tot tacamul), iar in ce priveste filmul lui Nolan, well ... nu avem vise, dar alternate dimension + time + altele sunt acolo. Ce lipseste din suma de mai sus e contextul/subiectul in care sunt plasate toate astea. Mai exact un alt Marvel super-hero, fost neurochirurg stralucit, care isi nenoroceste mainile intr-un accident si-si regaseste viata dupa o vizita undeva prin Tibet. Dar nu ca doctor ci ca un wizard/sorcerer care trebuie sa scape lumea de pericole din alte planuri existentiale. Cam asta-i povestea. In ce priveste filmul ...

As putea zice ca alterneaza intre momente geniale si pasaje abisale (a se citi undeva intre cliseice, puerile si care nu-si au locul = ex. "the comic relief" e ca nuca-n perete cam prea des). Din pacate ultima categorie e suficient de numeroasa incat sa traga filmul suficient in jos, dar din fericire prima categorie e cateodata atat de buna cat sa-l tina above average. E vorba fie de pasaje din script de la reflectii asupra end-of-life pana la concluzii un pic mai deep de genul controlling time beats having an eternity in your hands. Si totusi ... putea fi un pic mai mult. Sau mai bine zis problema mea cu Marvel ca de obicei, prea de consum ...

Rating: 3+ out of 5

Eye in the Sky (2015)

N-am verificat, dar "Eye in the Sky" pare o adaptare dupa o piesa de teatru ... in ciuda faptului ca actiunea se desfasoara in 4 locatii simultan. E un thriller de situatie - desfasurare scurta, cadru restrans, context inchis, limita de timp. Nu descriu "Phone Booth" ... dar daca luam impresia de ansamblu nu suntem departe. O unitate de supraveghere a activitatii teroriste din Kenya e activata cand intr-o casa conspirativa se reunesc cativa cautati international, printre care o britanica si un american, aparent pentru a pregati un atentat cu bomba. Informatie obtinuta cu o tehnologie de supraveghere foarte sofisticata = un "bondar" teleghidat cu camera. Si asta ar fi planul 1 cu echipa locala de la sol. Planul 2 e o drona - "the eye in the sky" coordonata via satelit de la distanta o echipa de doi piloti din State. Planul 3 ne duce undeva in UK la unitatea militara ce coordoneaza actiunea condusa de Hellen Mirren, cap de afis. Iar al patrulea plan in sfarsit e forul decizional = o adunare cu reprezentanti ai guvernului britanic care urmaresc desfasurarea si via un general de armata aproba (sau nu ...) modul de actiune. Complicat setup, nu?

Well, planul initial e simplu - un detasament anti-tero kenyan asteapta ordin sa intervina si sa captureze grupul vizat, dar pana la confirmarea sigura grupul vizat ajunge sa se deplaseze in alta casa conspirativa. Pe teritoriu ostil, unde fezabila pare a fi doar solutia racheta la punct fix ... dar punctul fix din pacate are o raza de posibile victime colaterale ... intre care "the eye in the sky" repereaza si un copil, o fetita care vinde paine ... Deci, pana la urma e complicat.

Tot filmul e un joc de-a soarecele si pisica in contextul descris mai sus. Multa ironie la adresa clasei politice pentru incapacitatea asumarii unei raspunderi. Multa critica la adresa fortelor armate pentru decizii posibil pripite. Desi poate finalul pare relevant, daca stai si analizezi cursul actiunii nu stiu daca iti poti da un singur raspuns asupra a "cine are dreptate" ... pare a se schimba de multe ori pana la sfarsit. Si probabil asta e si partea cea mai interesanta din film ...

Rating: 3 out of 5

In Order of Disappearance (2014)

... sau "Kraftidioten" in varianta originala a titlului, e un film cu o nuanta consistenta de comedie neagra a la Coen brothers, dar pana la urma intra cam tot in genul de revenge thriller ca si postarea trecuta. Am mai avut recenzii la filme norvegiene, dar spre deosebire de vecinii mai de la est mi s-au parut totdeauna mult prea seci/reci ca sa iti lase o impresie de durata. Cel de fata as zice ca e unul din foarte putinele care face exceptie ...

Nils Dickman e un imigrant ... suedez care a facut o cariera in ... dezapezire undeva in Norvegia, ajungand pana la castigarea titlului de omul anului in comunitatea unde conduce plugul. Existenta asta linistita e tulburata intr-o buna zi de un telefon de la politie care anunta decesul fiului in urma unei supradoze. Si de aici viata lui Nils se schimba radical. Deprimat si neintelegand cum fiul sau se putea droga, Nils incepe se bea ajungand pana la o semi-tentativa de suicid. Sotia ii reproseaza ignorarea problemelor copilului si il paraseste. Dar adevarul iese la iveala pana la urma ... (ma rog, filmul de fapt cu asta incepe) = supradoza n-a fost se pare voluntara, ci un "ordin" dat de un mafiot local implicat in traficul de narcotice. Ei, si de aici incepe "the revenge story" ...

Povestea poate nu pare cine stie ce, dar filmul e sustinut foarte mult de constructia personajelor si de interpretare. Nils ajunge incet incet inaintand in lista de vinovati pana la capii gruparilor de traficanti, un sociopat vegan obsedat de curatenie terorizat de fosta nevasta si un sarb batran (un Bruno Ganz exceptional cu aer de Marlon Brando) care are ideea nefericita de a-si angaja cel mai tanar fiu pe post de caraus. Practic tot umorul negru deriva din interactiuni scurte si din hilarul situatiilor de moment. Mi-a adus un pic aminte de "In Bruges" si "Seven Psychopats" a lui Martin McDonagh. Cam pe-acolo se-nvarte si ce avem aici ...

Rating: 4 out of 5

Sushi Girl (2012)

"Sushi Girl" e un revenge thriller cu un subiect clasic care vine cu o nota exotica prezenta in primul rand in titlu. Mai putin in film ...

Un tip e eliberat din inchisoare dupa ce a stat inchis cativa ani in urma unui jaf. I se asigura o primire nu foarte placuta de catre fostii colegi de banda, scapati de politie, dar si fara diamantele furate, aparent disparute fara urma. Reuniunea e organizata de seful grupului intr-un cadru preluat din obiceiurile Yakuza (chit ca n-avem nici un japonez prezent) = o cina cu sushi servit de pe o femeie nud, inerta, a carei prezenta e menita sa fie pur "decorativa". E cumva previzibil ca persoana in cauza isi va iesi din rol, si de la un punct din film devine foarte previzibil si care e de fapt adevaratul sens al prezentei ei. Pe care de fapt l-am zis deja cand am inceput cu incadrarea la revenge thriller ...

Vorbim clar de un film de serie B cu buget scazut vizibil. In plus, ca sa compenseze asta mi s-a parut excesiv de violent. Da na ... poate am inceput eu sa imbatranesc si nivelul de stress sa respinga anumite scene, desi sincer nu cred ca daca ar avea mai putin sange ar fi vreo pierdere. In orice caz, are cateva aspecte de apreciat. Pe de o parte il avem pe Tony Todd in rolul de principal personaj negativ care l-a facut atat de des incat e greu sa iasa prost. Pe de alta parte "the sushi girl" e total absenta pana in finalul filmului, in ciuda prezentei ei in cadrul de desfasurare. Atat de absenta ca uiti ca exista, ceea ce se pliaza perfect pe ce pare a fi si rolul asumat in asemenea cadru. Chestie care mai ajuta totusi la o oarecare surpriza pentru ce se vrea a fi "the final twist". Din pacate unul un pic irealist ... dar na, it's a movie :) ...

Rating: 3 out of 5

The Shallows (2016)

"The Shallows" e pe scurt un soi de "Jaws" reinventat pentru secolul XXI, dar cu un buget de secol XIX. Dar nu-i in sensul rau ...

Nancy, o studenta la medicina cu ganduri de a renunta la cariera in domeniu, ajunge intr-o zi cu soare pe o plaja ascunsa undeva pe coastele Mexicului. Scopul principal: surfing. Din pacate, daca la intrat in apa nu se opune nimeni, la iesit avem un exemplar de mare rechin alb care nu-i de acord. Si asa avem un film, in care Nancy naufragiaza pe o stanca izolata la cateva sute de metri de tarm. Daca reuseste sau nu sa strabata distanta asta ramane de vazut in film.

Blake Lively face cred cel mai bun rol in care am vazut-o (and no matter what you might think :) is obiectiv). Filmul e practic dus de ea cap-coada .. ma rog, si de rechin (no pun intended). Distributie redusa ca tot ziceam de buget, o desfasurare intr-o arie de cateva sute de metri intr-un golf si un film scurt ca durata. Efectele si montajul fac insa mult, suficient cat sa nu para ieftin. Ca povestea e simpla si pe alocuri e tras de par, de acord ... Dar cate filme cu rechini nu-s? E fun, catchy ca orice survival story, si are soare cat sa compenseze ploaia de afara ;) Deci, merita ...

Rating: 4 out of 5

Nerve (2016)

Fast movie, short entry: "Nerve" incepe bine, cu o idee undeva intre un joc online si social network in care participantii sunt impartiti in doua - players si watchers. Categoria II da taskuri=porunci categoriei I si finanteaza ducerea lor la capat. Cum zice si trailerul ce au playerii de dus la cap merge uneori cam aproape de extrem. Si cu cat taskul e mai weird cu atat e mai bine platit. Insa dupa 24h pleaca cu banii adunati. Sau cel putin asa zic regulile ...

Povestea prinde, si pare acceptabila pana la un punct. In prim plan o avem pe Vee o fata prinsa din ce in ce mai mult in joc pana ce previzibil lucrurile se complica un pic peste asteptari. Partea proasta e o data ca finalul filmului mi se pare mult tras de par, iar in al doilea rand, de la un punct incolo cu tot targetul principal care e clar undeva in range-ul 15-20 mi s-a parut parca totusi parca prea imatur. Pesemne ca daca n-as lucra in IT prima problema n-ar exista (= is subiectiv), dar de a doua nu scapam ...

Rating: 3 out of 5

The Wailing (2016)

Alt film coreean care-i mai mult decat ma asteptam ... Dar nu neaparat in sensul bun. Din ce tineam eu minte ultima data cand verificasem titlul pe IMDb (in original "Goksung") nu aparea "horror" printre genuri si ratingul era mai sus. Dar asta era prin Mai ...

Filmul nu e rau. Undeva intr-un sat din Coreea incep sa sa moara oameni. Politaiul de proximitate, un individ care pare actorul perfect pentru bancurile cu politisti, ajunge la concluzia ca vinovat ar fi un japonez aciuat prin padurile din imprejurimi care s-ar ocupa cu vraji si alte ritualuri necurate. O bucata buna de timp filmul ofera un registru comic care 1) nu-ti poti da seama cat de intentionat e si cat nu dar 2) atenueaza mult din tensiunea desfasurarii actiunii. However, this ends ... de la un punct incolo si ce parea tratat fin in deradere devine serios. Variatia asta e probabil partea cea mai interesanta sa zicem din film, spre final avand un crescendo al tensiunii pana undeva departe de prima jumatate, alternanta care nu mi-a fost dat des s-o intalnesc. Si totusi ...

Parca prea mult horror. Si nu atat ca asta e problema (chit ca parca prefer filme mai relaxate de cand am inceput sa cresc in varsta) dar e gratuit, n-are sens, si te lasa cu multe semne de intrebare in final care nu se leaga ... E un punct pe final unde probabil filmul atinge un varf, personajul principal fiind pus sa aleaga in cine sa aiba incredere, iar momentul e construit atat de bine incat poti rezona cu indecizia. Frustrant e insa ca in final nu primesti un raspuns clar asupra a cum ai decide daca o alegere ar fi fost mai buna ca alta, si daca se putea altfel ajunge pana la sfarsit in atatea ite in care nu mai stii ce e bine si ce nu ...

Rating: 3 out of 5

Black Sea (2014)

E ceva la filmele cu submarine care da un plus la factorul "thriller" pentru ca de obicei despre asta vorbim - "Hunt for Red October", "Crimson Tide", "U-571", "K-19" si chiar si "Das Boot" intr-o oarecare masura. "Black Sea" nu face exceptie.

Un aspect care e de apreciat pe nisa asta e ca in ciuda spatiului restrans si la propriu si la figurat cumva se-ntampla sa avem o poveste noua de cele mai multe ori. In "Black Sea" actiunea se desfasoara in prezent. Un capitan de submarin in marina comerciala (Jude Law) e concediat de firma unde a lucrat mai bine de 10 ani. In lipsa de oferte (se pare ca cererea in mediul privat pentru asemenea pozitii e cam lipsa) accepta un pont dat de un fost coleg. Aparent firma care i-a dat papucii descoperise ca undeva pe fundul Marii Negre ar fi scufundat un submarin din WW2 incarcat cu un transport de aur, dar la care n-a putut ajunge din cauze administrative. Exista insa un finantator dispus sa investeasca la negru intr-un echipaj care sa se ocupe de problema. Si asa ajungem pe un submarin rusesc la mana a saptea, reconditionat, cu o mana de oameni stransi pe fuga din care jumatate rusi care pleaca dupa recuperat comoara ...

De aici incolo alternam intre un thriller pe ideea clasica de "daca-s vii la sfarsit mai putini, partea mea e mai mare" si un soi de "Moby Dick" sub apa in care aurul e balena si capitanul Ahab e Jude Law. Trebuie sa remarc totusi ca desi filmul te prinde, e un pic fortat. In primul rand avem cateva personaje unde trecerea de la un registru de comportament la altul e parca prea brusca. In al doilea rand is departe de a fi expert in navigarea unui submarin si tehnica de la bord dar parca e prea tras de coada ce vedem. Iar in al treilea rand, parca de la un punct trece prea evident intr-un soi de "horror" unde-ti pui problema cine-i urmatorul care moare si daca ramane cineva viu la urma ... ( spoiler: raspunsul e da ;) )

Rating: 3 out of 5

The Book of Life (2014)

Am vrut sa-mi placa "The Book of Life". Asteptam mai mult. Cand am vazut trailerul long ago, tin minte ca pentru un moment am avut acelasi sentiment care l-am incercat dupa "How to Train Your Dragon" = promo-ul ascundea mult mai mult decat prima impresie lasata. Credeam ca o sa fie la fel si-aici ... Well, it was not.

Povestea incepe cu Manolo si Joaquin, doi baieti dintr-un satuc din Mexic care o plac pe Maria. Ma rog, povestea incepe cu un grup de copii razgaiati intr-o vizita la muzeu, dar sa lasam contextul contextului si sa revenim la context ... La Muerte si Xibalba, cei doi "zei" ai lumilor de dincolo mexicane fac un pariu: care din cei doi baieti o sa ajunga sa o ia pe Maria de sotie? In functie de rezultat se imparte teritoriul de dincolo. Doar ca pana la momentul respectiv mai e ceva vreme (pe bune, cam jumatate de film) ... Maria e trimisa la studii in Europa si avansam X ani pana la intoarcerea ei in satul natal, unde intre timp Manolo se chinuie sa continue traditia familiei ca toreador in ciuda convingerilor pro-life privind specia taurinelor, iar Joaquin beneficiind de un suport ascuns din partea "zeului" protector a facut cariera in fortele armate care apara satul de El Chakal (= un bandit mare si rau care vrea sa praduiasca tot). Tot cu ajutorul din umbra al zeului protector Joaquin ajunge sa castige pariul ... prin neprezentare = in spiritul unei tragedii Shakespeariene Manolo se lasa otravit pentru a o urma pe Maria trecuta in lumea de dincolo in urma unei muscaturi de sarpe. Problema e ca n-o gaseste = doua muscaturi de sarpe - doza lui Manolo - e mai letala decat una muscatura de sarpe - doza Mariei care se intoarce printre cei vii si in lipsa de optiuni e gata sa zica "da" lui Joaquin ...

Ok, am povestit jumatate de film. Dar asta e intriga, introducerea. Actiunea propriu zisa incepe dupa. N-am intrat in detalii privind partea de mitologie mexicana pentru ca nu vreau sa dau chiar tot, dar pot sa mai zic ca urmarea la ce e mai sus m-a cam dezamagit. Premisa e buna si lasa suficient loc pentru o poveste faina. Care loc insa nu e acoperit. Rezolvarea e grabita, haotica, complet irealista (nu ca as fi dorit ceva ancorat in realitate, dar cand in final toata lumea se-ntelege brusc cu toata lumea ...). Lasa impresia ca dupa o lungire a scenariului pana la jumatate, cine l-a scris a realizat subit dupa ca are o limita de timp to wrap up ... Pacat.

Rating: 3 out of 5

The Signal (2014)

Immersive ... Cam asta ar fi o caracterizare intr-un cuvant pentru "The Signal". Multisor de cand n-am mai vazut un SF care sa ma tina asa prins. Trei tineri in drum spre California cu masina, doi studenti la MIT si prietena unuia din ei, decid sa faca un detur pentru a intalni un hacker - nickname: Nomad. Un trace de IP ii duce la o adresa undeva in pustiu, noaptea, unde nu gasesc decat o casa parasita. Moment in care pentru un scurt interval ai impresia ca in fata ochilor ai ceva intre "Wrong Turn" si "Blair Witch Project" si-ti pui intrebarea de ce scria SF pe IMDb si nu horror. Dar trece repede ... Si ne trezim brusc in "Matrix". Sau ma rog, il avem pe Laurence Fishburne ca lider al personalului dintr-un aparent compartiment de carantina undeva unde cei trei au fost adusi dupa o intalnire de gradul 3 in desert. Mai avansam un pic si ajungem in "The Cube", macar undeva la nivel de concept. Probabil nu-s cele mai bune trimiteri - cumva imi scapa cea potrivita, dar e mai bine asa: e dovada ca avem un story suficient de original aici (chit ca e predictibil) si .. no spoilers :) Cat despre imagine, sunet, etc .. se vede in trailer, sau direct in film, merita ;)

Rating: 4 out of 5

Man from Reno (2014)

"Man from Reno" e unul din acele filme care te face sa te intrebi "de ce e bun filmul asta?" in timp ce-l vezi in conditiile in care daca analizezi la rece story-ul undeva pe la jumatate parca totusi nu vezi nimic care sa iasa din zona de standard TV crime series. Zic asta pentru ca n-am avut timp sa vad filmul intr-o singura repriza si am avut vreme intre suficient cat sa ma gandesc daca mai merita si a doua parte. Si mi-am raspuns ca da ...

De ce merita? Filmul este lucrat impecabil ca tot unitar. Daca o luam pe bucatele - regie, interpretare, imagine, montaj, sunet, nu pot zice ca e ceva ce e exceptional, dar toate se completeaza atat de bine incat experienta cinematografica te tine prins. What about the story?... Pai avem un start destul de incalcit, in care un serif din apropiere de San Francisco da pe sosea peste un tip de origine asiatica, noaptea pe ceata, la propriu cu masina ... sau mai bine zis tipul respectiv care se clatina pe picioare da peste masina serifului. Long story short - "victima" ajunge in spital de unde fuge cand prinde ocazia lasand multe intrebari in urma. In paralel o autoare japoneza de succes de romane politiste se cazeaza la un hotel din San Francisco unde e agatata de un tip sarmant care dispare dupa o aventura de o noapte. Si cumva cautarea celor doi disparuti se intersecteaza la un moment dat ...

Sunt multe filme care iti trec prin minte cand vezi "Man from Reno". De la "No Country for Old Men" (pentru care n-am cine stie ce consideratie) la "Talented Mr. Ripley" (pentru care iar n-am cine stie ce consideratie). Eu am vazut aici ce a lipsit acolo. Totusi nu pot sa trec peste un punct dinspre final unde (spoiler) de la o stare de calm care pare stabila ai un viraj brusc intr-o directie parca prea intunecata ... Dar probabil e doar o chestiune de gust, sau de stress acumulat care prefera doar happy-end :) ...

Rating: 4 out of 5

A Hard Day (2014)

"A Hard Day" e o productie coreeana care confirma (yet again ...) ca in peisajul de cinema asiatic avem sanse sa gasim filme cu un scenariu mult mai inteligent decat media Hollywood mainstream. Ce avem aici e undeva intre thriller si o comedie neagra cu un umor uneori cam sec, dar pentru cine a mai avut experiente cu cinema-ul coreean ar trebui sa fie clar ca e ceva obisnuit. Povestea incepe cu un politist corupt dintr-o sectie la fel de corupta care accidenteaza aparent mortal un individ noaptea pe sosea, in drum spre ceremonia funerara a mamei sale. Concomitent o brigada de investigatii interne decide sa-i faca o perchezitie nocturna la birou, iar fiica ramasa in custodie dupa divort vrea un tort de ciocolata. Dar revenind la problema cea mai presanta a omului, accidentul "aparent mortal" nu presupune trezirea la viata a victimei, dar nici n-o sa zic unde bate ... M-am gandit insa ca trailerul poate lasa impresia ca "you know the story" si am zis sa dau un hint ca "no, you don't".

E un thriller coreean, deci te poti astepta la violenta. Zic eu la un grad acceptabil comparativ cu altele. Sirul de intamplari nefericite care urmaresc personajul principal ajunge poate un pic exagerat spre final, dar iar ... e acceptabil (iar daca ceva ti se pare prea sarit de pe fix, remember ca avem si "comedie" ca gen aici). Probabil cel mai mare minus care l-am sesizat e ... titlul. Total aiurea in conditiile in care nu prea poti defini care "day" a fost mai "hard", dar conteaza mai putin ...

Rating: 4 out of 5

The Debt (2010)

"The Debt" e un thriller bun ... daca ai suficienta rabdare sa prinzi twistul de la jumatate. Pana acolo avem o poveste derulata partial in flashback a trei agenti Mossad insarcinati candva prin anii '60 cu prinderea in Berlinul de Est a "chirurgului din Birkenau", un criminal de razboi nazist. E partial in flashback pentru ca actiunea incepe la 30 de ani dupa la o lansare de carte retrospectiva privind succesul misiunii. Inexplicabil, unul din cei trei se sinucide inainte de respectiva receptie. Ma rog, inexplicabil pana la jumatatea filmului :) ...

As face o remarca relativ la actori. Sau mai exact la casting. Daca pot sa zic ca apreciez angajarea cate unei perechi pentru fiecare din cei trei, in locul unei tentative de machiaj de imbatranire care cel mai des da gres, modul in care s-au ales perechile e cel putin ciudat daca nu chiar derutant. Esti tentat initial sa crezi ca varianta tanara a unui agent e a celuilalt si viceversa. Trecand peste asta, n-as putea sa calific drept exceptional filmul in nici un capitol. Povestea e insa destul de bine inchegata, are acea parte nostalgica/romantica caracteristica genului clasic de spy thriller care mai nou se cam pierde (n-am avut asa ceva in Bourne de exemplu), iar regia (John Madden) e solida in pura traditie britanica pentru categoria asta de filme. As zice ca rezultatul, mai ales prin derularea lenta, se apropie usor de John le Carre ("Tailor of Panama", "Tinker, Tailor, Soldier, Spy", "A Most Wanted Man") .. ba chiar cred ca depaseste o parte din ce avem acolo.

Rating: 3 out of 5

The Big Bang (2010)

Time for a short effective entry ... "The Big Bang" e un film mic, dar cu ceva nume mari pe afis. Un scor mic in critici, dar cu un ghem mare de ite incalcite intr-un story cel putin catchy. Faptul ca e rated R (= avem la pachet suficient sex si violenta ca sa vanda) n-are a face. Mi se pare greu sa combini coerent ca subiect intr-un film noir, politie corupta, mafie rusa, diamante de conflict, quantum physics, love stories, dezastre naturale, filosofie, personalitati duble si un milionar excentric, plecand de la un oarecare caz de persoana disparuta = intriga filmului. Sau mai exact un detectiv particular (Antonio Banderas) e angajat de un fost detinut pe viata, miraculos eliberat sa-i gaseasca amica de corespondenta de care s-a inamorat, dar care e aparent inexistenta. Si de-acolo ajungem cumva pana la un accelerator de particule (o da, partea de quantum physics din enumerare e consistenta ... cel putin cantitativ). Intr-adevar, filmul mai scartaie pe alocuri, exagereaza un pic cu elementele de noir ... de la afis la cadre usor fortate ca imagine (desi din pdv strict vizual mai putem ierta) + evident scenariul (dar si aici mai putem ierta .. macar pentru cateva replici de duh plasate fix la timp). Per total as zice ca e admirabil cum toata salata care ti se serveste in prima jumatate capata un sens pana la urma. Si nu-i din cauza unei scene toride de la mijloc care ne face un crash course de teorie a particulelor intr-un context 18+ :) It's just a weird chaotic story that strangely works ... or simply a mix of some shallow science into dumb action, just enough to result in a watchable guilty pleasure.

Rating: 4 out of 5

Jason Bourne (2016)

"Jason Bourne", varianta 2016, vine ca al cincilea episod din serie, dupa ce in precedentul "Bourne Legacy" aveam impresia ca incheiasem cu Bourne (de asta se chema "Legacy"). Well, he's back. Iar atata timp cat ai uitat primele trei filme this one works. Pentru ca altfel presupun ca ai avea de acoperit prea multe semne de intrebare legat de continuitate. Deci, luat de sine statator (ma rog, doar cu referintele la trecut incluse) e un spy thriller decent. Pe scurt, Bourne "auto-exilat" afla ca istoria familiei proprii si legaturile cu CIA includ un pic mai mult decat stia. Asa ajungem la o vendetta personala combinata si cu o intriga politica de interior + o referinta consistenta la lipsa de privacy in online social media. Evident nu scapam de exagerari si pasaje superficiale, dar overall merge. Pana si pe tehnic :) (ca tot ma plangeam de kinetic camera folosita prost data trecuta .. na, ca aici avem contraexemplu).

Rating: 3 out of 5

Star Trek: Beyond (2016) ... and beyond ST Beyond

Sunt putine de spus despre "Star Trek: Beyond" ... de bine. De fapt mai nimic. Pana si posterul mi se pare slab. Nu am mai fost demult asa dezamagit de un Star Trek. Intrebare: Ce faci daca ai de scris un story pentru Star Trek si n-ai idei? Raspuns: Reciclam. Ce e penibil e cand faci asta fix dupa ce-am vazut in filmul anterior din serie o re-inventare de personaj negativ clasic (Khan), unde referintele la trecut au avut stil si suficient de multa originalitate. Pentru cunoscatori ce avem in Beyond e de fapt more or less backgroundul original al lui Khan (ca na ... filmul trecut nu l-a mai folosit), pus in spatele unui alt personaj negativ si aranjat intr-un revenge story simplist...

In partea de intro vedem cum Enterprise se prabuseste faramitata pe o planeta indepartata in urma unui atac al unei rase aparent necunoscute, condusa de un individ biped cu alura de "evil alien" care vrea sa puna mana pe o arma aflata intamplator la bordul navei. Context: long ago o alta nava a Federatiei naufragiaza pe aceeasi planeta parasita, care ramane parasita inca mult timp, suficient cat capitanul sa dezvolte o mutatie care-i prelungeste viata in paralel cu o dorinta de razbunare crancena pentru ca a fost uitat intr-un colt de galaxie. Spoiler: who's the "evil alien"? ... daca nu te prinzi instant cand vezi prima data epava navei in film. Sunt o gramada de alte chestii insa de care e greu sa te prinzi. Sau care nu prea au nici o logica ... Incepand cu de ce n-a plecat individul de pe planeta avand in vedere in conditiile in care comanda o armata intreaga care poate iesi din atmosfera iar cea mai apropiata statie orbitala pe care vrea s-o decimeze e in "flying range" ... And that's only one. Sincer, mi-e efectiv lene sa m-apuc sa insir aici tot restul ...

Dar intr-un film - mai ales intr-un SF - mai poti sa treci peste chestii care nu se leaga. Problema e cand pe langa asta aproape tot restul e varza. De la o regie de "Fast & Furious ... in space" (no joke, avem acelasi regizor de la ultimele F&F) la un montaj si o imagine mediocre, cam tot ce-i pe tehnic mi s-a parut foarte slab pentru un ST de an 2016. Tricky question: ce-i mai rau decat kinetic camera folosita prost ... Raspuns: kinetic camera folosita prost in 3D.

Fara alte comentarii ...
Rating: 2 out of 5 (obiectiv ... subiectiv: 1.5)

Now, beyond ST Beyond ... Daca-ti place "Star Trek" recomandarea mea e sa stai departe de dezastrul din filmul asta. Skip it. Go see Tarzan in loc. Sau altceva. Nush ...
Daca n-ai vazut nici un "Star Trek" pana acum nu-ti strica impresia cu Beyond. Intamplator, intr-un alt context am facut recent un rezumat al ce merita de vazut din "episoadele de cinema". Orice din urmatoarele e way beyond Beyond (in directia pozitiva)...

The old generation - Kirk & co.

• ST II: The Wrath of Khan (1982) - Din punctul meu de vedere e cam vechi si depasit, dar are probabil cea mai mare baza de fani. Din cauza asta is multe situatiile cand apar tot felul de referinte more or less obvious la filmul asta si scene cheie din el.
• ST IV: The Voyage Home (1986) - Iar cred ca e vechi si depasit, dar are probabil cel mai funny subiect: time travel pentru a duce o balena in viitor cand specia nu mai exista (no other spoilers); 
• ST VI: The Undiscovered Country (1991) - L-am vazut very long ago si nu-mi mai aduc aminte prea multe in afara ca mi-a facut cea mai buna impresie din cele cu generatia veche + clar cel care a "imbatranit" cel mai bine filmic fiind si cel mai nou. 

The next generation - Picard & co.

• ST VII: Generations (1994) - Dragut pentru nostalgici. Face trecerea intre generatiile vechi cu un meeting intre Picard si the old Kirk. Multa lume zice ca e slab, dar eu zic ca e acceptabil. Personajul negativ e construit bine, filmul are un pic de life philosophy, intr-adevar treneaza parca prin prima parte, deci not the best dar overall merge. 
• ST VIII: First Contact (1996) - Must see. Locul 1 in topul personal. Borg + time travel + first alien contact for humanity = probabil cea mai buna poveste din toate.
• ST X: Nemesis (2002) - Must see. Mi se pare cel mai underrated Star Trek si pe nedrept. Critica a dat cu el de pamant, dar nu merita. Are unul din cele mai bune personaje negative, poveste suficient de originala (inclusiv o side story) si e probabil cel mai alert din seria asta (= nu plictiseste).

The new generation - Kirk & co.

• ST XI: Star Trek (2009) - Must see. Revenire la echipajul original cu o poveste foarte faina de impartire a axei temporale. Poate un pic cheesy, dar in limite decente. Locul 3 in topul personal;
• ST XII: Into Darkness (2013) - Must see. Probabil ST-ul care s-ar incadra cel mai bine la "romantic" (din pdv curent, nu povesti de amor) = strong revenge story, un alt Khan is back = multe referinte la ST II integrate foarte fain si probabil cel mai fain soundtrack. Locul 2 in topul meu.

Time Lapse (2014)

De o vreme incoace incerc sa ma mai feresc de time travel movies pe ideea ca vreau candva sa-mi aloc timp pentru scris un short story si ma tem sa nu fiu influentat. Deci am avut dubii mari cu "Time Lapse", dar pana la urma am cedat. Nefericita idee, iar tre' sa-mi regandesc partial subiectul propriu. Cu alte cuvinte ce am vazut e una din putinele abordari a temei care merge pe o idee de fond mai putin uzata (poate chiar cea mai putin uzata): time travel fara ... time travel efectiv. De ce-ar fi nevoie sa calatoresti in timp cand poti trimite un mesaj? E nevoie doar ca destinatarul (poate chiar tu) sa-l primeasca ...

Un alt titlu care imi vine in minte acum e "Deja Vu" care partial foloseste acelasi concept. Spre deosebire de "Deja Vu", "Time Lapse" e un indie de buget foarte mic, in care cam 3 actori duc tot filmul turnat in mare parte intr-un apartament. Tot spre deosebire de "Deja Vu", "Time Lapse" sta pe pozitie - n-avem un Denzel Washington care trebuie musai sa ia personal masina timpului ca sa "save the day". Pentru ca n-avem nici o masina a timpului. Ce avem in "Time Lapse" e un aparat foto gigantic, gasit de trei tineri in apartamentul de vis-a-vis a unui complex in care locuiesc, care in fiecare seara la ora 20:00 ia o poza a sufrageriei lor, dar cea de a doua zi - un fel de "Early Edition" in varianta limitata - ca sa mai dau o referinta :) . Dar aici respectivii ajung cumva la concluzia ca nu trebuie sa schimbe viitorul, ci mai mult e musai sa actioneze in asa fel incat sa se intample. Asta ar fi unul din minusurile care mi se pare ca genereaza cele mai mari gauri in poveste. Cumva insa, filmul se construieste ca un soi de puzzle, unde probabil in final daca stai sa iei toate bucatelele gasesti ceva explicatii ( si probabil alte gauri :) ). Eu n-am avut timp de asta + as usual, no spoilers ;)

Ideea e faina, dar trecand un pic strict in zona de cinema, se vad multe probleme date de nivelul subbugetat al productiei. Probabil cele mai mari tin de script, care se vede ca mai putea beneficia de curatat replici stupide pe alocuri, dar se intind cam peste tot ... production level si chiar actori. Overall, not bad but could've been much better ...

Rating: 3 out of 5

"The Windup Girl"

Dupa cum se observa de ceva vreme nu mai apuc sa scriu la frecventa "standard" de one entry/week, care mi-am fixat-o ca target de cand am pornit blogul asta. But I'm counting ... Am o intarziere de 6 intrari pe 2016 pana acum, pe care ma amagesc ca o s-o recuperez vara asta. Problema e ca nu prea mai apuc sa vad macar un film pe saptamana, inclusiv cea tocmai incheiata. In schimb tocmai am reusit minunea sa-mi termin "the travel book" = un roman pe care-l citesc cu pauze lungi cand am de stat prin vreun aeroport sau sunt in avion, tren, etc. Nota explicativa: am observat la un moment dat ca n-am randament prea grozav la lucru in tranzit si cum in restul timpului nu mai apuc sa citesc decat scientific stuff, am decis ca beletristica primeste exclusivitate la travel time. Deci, revenind, lucky me ... n-am film saptamana asta, dar am carte: "The Windup Girl" de Paolo Bacigalupi - Hugo & Nebula winner in 2010.

Daca-mi mai aduc bine aminte, premiile amintite au fost o parte din motivul pentru care am cumparat cartea. Cam dezamagitor as zice, comparativ cu alti Hugo winners, dar sa intram un pic in subiect mai intai. Actiunea e situata intr-un viitor in care putine tari pe glob mai au o productie proprie, naturala de alimente, piata fiind dominata de diverse companii cu activitate in specii artificiale si modificari genetice (incluzand fiinte vii). Situatia vine pe fondul unor epidemii transmise prin infestarea alimentelor care aparent au decimat o mare parte din populatia de pe glob. Mai putin in Thailanda, locul de desfasurare al romanului, unde Ministerul Mediului e un soi de forta armata condusa cu mana de fier care reuseste sa pastreze stabila situatia tarii bazandu-se pe o banca de gene secreta, pe care ar vrea sa puna mana multi straini. De aici se construieste o intriga politica in care de cealalta parte avem Ministerul Comertului, punct de intrare in tara pentru tranzactii mai mult sau mai putin ortodoxe. Si undeva pierduta in mijlocul povestii asteia apare si "the windup girl" - Emiko, o fata creata artificial cu scop de secretara (made in Japan), produs interzis pe piata de import, dar ajunsa cumva de la functia ei initiala in proprietatea unui patron de bordel. Personaj aparent minor, dar care cum scrie parca si undeva pe coperta, ajunge la un moment dat sa aiba un impact hotarator in destinele regatului ...

Dar asta se intampla dupa multe multe multe capitole, din totalul de 50. Fara spoilers, cred ca e romanul cu cea mai lunga intriga din ce-am citit in cati ani am. As putea zice ca se-ntinde aproape pana undeva dupa jumatate. Poate exagerez, dar desfasurarea pana intr-un punct cheie in care "the windup girl" ajunge in sfarsit oarecum in postura de personaj principal mi s-a parut doar constructie pentru ce urmeaza. E un roman foarte descriptiv si foarte vizual, ceea ce contribuie la unele lungimi care uneori mi s-au parut usor exagerate. Daca stau de fapt bine si ma gandesc, stilul autorului cam pe asta e bazat in captarea atentiei - ai o bucata lunga in care povestea avanseaza lent dupa care esti lovit cu cate o secventa soc, cel mai des o moarte neprevazuta a la Game-of-Thrones, care sa te tina prins. In afara de intorsaturile de situatie de durata scurta, singura parte mai consistenta de remarcat e un dialog constant cu o stafie, sau in functie de interpretare: propria constiinta a unei membre a corpului de garda din Ministerul Mediului care e unul din cele cateva personaje care avanseaza de la secundar la principal pana in final de roman. Care final te cam lasa in plop, dar am zis ca ma abtin de la spoilers ...

Ca verdict, cred ca e unul din putinele cazuri de carte unde o ecranizare are sanse maxime sa fie mai buna decat materialul scris. N-am stiinta de vreuna planificata, dar romanul e relativ recent. Cam atat pentru azi, back next time with hopefully a good movie ...

Lo chiamavano Jeeg Robot (2015)

"Jeeg Robot" face parte dintr-o serie de nisa de "super-hero" movies care pe timp ce trece prinde din ce in ce mai mult teren, si as putea sa zic ca bate de departe mainstream-ul = Marvel + DC. Ca sa clarificam, ar mai intra aici "Defendor", "Kick-Ass" (primul) si mai sunt si altele care nu-mi vin acum in minte. Caracteristici esentiale = the "super-hero" n-are neaparat super-puteri sau sunt unele simple (no Ant-Man material here), si e deseori mai mult un anti-hero pana ce-si da seama de "the true call of doing good, saving the world, etc, samd" ... daca-si da seama. Cam asta avem si aici. Enzo Ceccotti e un tip suparat pe viata, fara prieteni, care traieste din mici escrocherii. Intr-o zi, fugarit de niste tipi aparent mai rai ca el, dupa o baie cu ceva deseuri de natura necunoscuta in Tibru, ajunge aparent indestructibil si cu ceva mai multa forta in brate. Urmeaza cateva conflicte cu o banda locala, un super-villain, bombe, romance, drama, si altele. Filmul e funny, consistent, pe alocuri as zice chiar touching. Actorii isi fac treaba excelent. Pana si partea de productie iese surprinzator de bine pentru un indie. Ceva totusi parca parca lipseste ... Dar sigur nu-i sigla Marvel din intro :) ...

Rating: 4 out of 5

Swiss Army Man (2016)

Avand in vedere ca nu mai apuc sa scriu o sa incerc (temporar) o abordare cu intrari scurte si concentrate dar sper mai dese. "Swiss Army Man" e genul de film care vrei sa-ti placa, dar cumva face tot posibilul sa nu se-ntample asta. E clar un experiment facut de cei doi tipi care semneaza regia si scenariul si trebuie luat ca atare. Contextul la baza e extrem de simplu, fiind cazul clasic al naufragiatului care o ia mai devreme sau mai tarziu pe ulei, trecand prin toate fazele "standard": ganduri suicidale, introspectie a vietii proprii, gasirea unui coabitant "viu" oricare ar fi acesta ... Filmul practic se dezvolta pe ultima parte din cele de mai sus, dar spre deosebire de "Cast Away" aici nu avem o minge Wilson, ci chiar un coabitant uman, sub forma unui cadavru zombificat. Practic toata povestea sta in interactiunea celori doi actori: naufragiatul (Paul Dano) si partenerul sau de "solitudine" (Daniel Radcliffe), variind constant de la drama la comic. Unde drama cu mici exceptii e decenta, iar comicul cu mici exceptii e indecent. N-am neaparat o problema cu ultima parte, dar asocierea cu prima face rezultatul deseori ciudat. Spre final am crezut ca asist intr-adevar la o mica bijuterie in care toata bascalia de la inceput poate prinde un sens pe care sa-l dea chiar privitorul in functie de interpretare ... dar nu, experimentul hotaraste sa arunce finalul intr-un comic derizoriu in care (spoiler) nu prea ti se lasa urma de indoiala ca zombie "vii" chiar exista.

Rating: 3 out of 5

Kung Fu Panda 3 (2016)

Da, stiu ca am subiect expirat. Dar pentru late late late night = early morning merge, mai ales ca eu am reusit sa vad "Kung Fu Panda 3" abia acu' o saptamana. Proasta decizie, asa ca am zis sa previn pe altii daca mai e cineva intarziat care-l are pe lista. Dupa "How to Train Your Dragon 2" a fost a doua mare dezamagire semnata DreamWorks. Cica in episodul 3, al nostru panda = Po avanseaza de la Dragon Warrior la Chi GrandMaster pentru a-l invinge pe Kai. Deja am zis tot dar hai sa detaliem un pic ...

Kai e un fioros bivol exilat pe celalalt taram si ramas in anonimat pana ce gaseste cale de intoarcere. Dupa care Kai incepe sa stranga spirite vii intr-o colectie de amulete verzi. Nu m-am prins exact care-ar fi fost scopul final, probabil un soi de "there can be only one" fara sabii, pe baza de pase (energetice, nu cu mingea). Care iar nu m-am prins cum merg, fiind triggered la momente more or less random in decursul unei batai animate (par a necesita un timing mai precis ca executia unui "fatality" intr-un meci de Mortal Kombat). Important e ca procesul arata cat de non-violent se poate si e reversibil (deci sabii cu taiere de capete chiar nu mergea). Ei, dupa ce Kai eviscereaza de chi=spirit, cam tot ce misca ajunge intr-un final si la Po, pe care il gaseste plecat la training de "chi mastering" intr-un Panda village secret ("secret" = tehnica de branding pentru turisti). Urmeaza final battle, and that's it ... doar nu vreti sa "spoil the ending" si sa zic cine castiga (a nu, mai avem o telenovela care ii implica pe cei doi tati ai lui Po, dar hai sa mai lasam ceva poate exista lume care nu-i convinsa inca sa give up on this).

Not in a good mood. Se vede cred ...
Rating: 2 out of 5

Summer-Fall 2016 Movie Preview Part 2

Fara sa mai pierdem timp cu intro-uri, in septembrie avem "Morgan". IMDb zice thriller si SF desi trailerul are o tenta strong de horror. Om vedea daca rezultatul e mai mult "Ex Machina" sau mai mult "Carrie".
Horror clar e "Before I Wake". Desi cum ziceam si data trecuta, subgenul "ghost story" parca a ajuns prea uzat in ultimii ani aici totusi avem un iz ceva mai original care merge pe tema "dreams come true ... including nightmares". Ma rog ... original daca nu ne gandim de loc la Elm Street :) ...
Anul asta avem un remake la "The Magnificent Seven". Am indoieli mari ca Denzel & company au sanse sa se ridice la nivelul Yul Brynner & company, ca sa nu mai zic de cei sapte samurai ai lui Kurosawa. Dar dupa mai bine de 50 de ani de la ultima versiune putem accepta o incercare :)
In octombrie avem trei titluri care par de interes pe zona thriller. Primul ar fi "The Girl on the Train". Singura problema e ca trailerul zice parca un pic cam mult ...
Al doilea titlu e "The Accountant". Aici parca stam mai bine la spoilers in trailer. Dar parca si mai comun la subiect ...
Si al treilea titlu e evident "Inferno". Robert Langdon (Tom Hanks) is back in ultima ecranizare dupa Dan Brown. Mai slab decat "Angels & Demons" nu cred sa fie. Sa vedem daca o fi mai bun decat "The Da Vinci Code".
Incheiem cu un Marvel movie in noiembrie. Na, nici sa vreau se pare ca nu pot sa ratez complet zona superhero ... De data asta insa parca parca avem ceva ce m-ar interesa. "Dr. Strange" mai pe scurt.

Summer-Fall 2016 Movie Preview Part 1

Vreau sa scriu intrarea asta de vreo doua saptamani, si tocmai imi aman alte treburi urgente ca s-o duc totusi la capat inainte de jumatea lunii. Pentru ca na ... un preview pe June releases nu prea mai are sens, dupa ce June ends. Deci, let's make this fast and efficient ...

Deci, in iunie avem "The Wailing" aka "Goksung". E rar (din pacate) cand un film asiatic se face auzit si prin Europa sau isi gaseste un distribuitor mainstream prin State. Ceea ce de obicei da suficiente garantii ca merita vazut. Altceva nu stiu despre productia asta sud-coreeana, decat ca banuiala - pe baza trailerului - probabil e suficient de dura cat sa rivalizeze cu altele din zona respectiva (e.g., "Oldboy") dar iarasi, cred ca merita.
Ramanem in zona thriller dur cu "The Neon Demon", alt titlu mai de nisa, ultimul film al lui Nicolas Winding Refn. Eu raman la parerea ca omul asta e un regizor slab, care a avut o unica si singulara sclipire cu "Drive" (n-am vazut "Bronson"). Din ratingurile curente pare sa ramana in continuare singura, dar macar soundtrack-ul suna bine ;) ...
N-am vazut "The Conjuring" dar am auzit ca ar fi unul din cele mai bune horror-uri din ultimii ani. Partea 2 pare a fi rezonabil cotata, in ciuda faptului ca James Wan devine clar repetitiv in subgenul asta centrat pe scary ghosts & evil spirits.
Sa incercam sa iesim un pic din zona tensionata. Gradat :P. In iulie avem "Our Kind of Traitor", o noua ecranizare dupa John le Carre. Daca "Tinker Taylor Soldier Spy" mi s-a parut overrated, "A Most Wanted Man" a fost excelent, revenind un pic in zona usor mai sentimental-dramatica caracteristica de altfel autorului. Om vedea ce ne-asteapta aici...
Ziceam ceva de iesit din zona tensionata. Neah. Where's the fun? :P "Cell" in care avem pe Stephen King contribuind chiar la scenariu, pe langa baza ecranizarii, ne da o noua versiune de "zombie movie". And I like zombie movies, cu sau fara genuine zombies :)
Nu am asteptari mari de la "Star Trek: Beyond". 1. Regia nu mai apartine lui J.J.Abrams - si desi unii ar zice ca asta-i un lucru bun, cand in loc il avem pe Justin Lin ("Fast & Furious") nu cred ca ne putem astepta la prea mult. 2. Simon Pegg o fi foarte ok ca scenarist - dar pe comedii gen "Hot Fuzz" & "The World's End". Iar de acolo pana la "Star Trek" ... 3. Cele mai bune filme din seria asta au avut un personaj negativ foarte bine conturat, chiar daca e vorba de unul colectiv = The Borg - filmele prinzand in special pe partea de conflict. Din ce vad in trailer nu vad sanse ca productia curenta sa bata reboot-ul de acum ... 7 ani (omg ... ce trece vremea) cu Romulanul calator in timp, iar de Khan din "Into Darkness" nici n-are sens sa deschidem discutia ...
Nu cred ca poate bate ce-am avut in "Guardians of Galaxy", dar in univesul super-heroes de la DC probabil n-avem ceva suficient de aproape cu varianta de anti-hero group de la Marvel. Asa ca tre' sa ne multumim direct cu un grup de super-villains. "Suicide Squad" seems fun - cel putin mai promitator decat reteta tipica DC/Marvel. Iese in august.
Singura animatie care mi-a trezit interesul pentru vara asta e "Kubo and the Two Strings". Pare altceva. Altceva decat funny lines de 2 lei vazute in trailere pentru sequels de stors bani scoase de Pixar si Fox la titluri care nici nu vreau sa le mai amintesc, ca nu merita fata de productiile originale ... Aici parca avem in sfarsit din nou un pic din aerul lui "How to Train Your Dragon" (primul, nu al doilea).
Si daca am inceput cu ceva intens, hai sa incheiem vara in aceeasi nota ;) more or less. "Don't Breathe" e un thriller cu o premisa destul de originala, pe care eu cel putin nu tin minte s-o mai fi intalnit. Care-i aia? Check the trailer, zice suficient :)